Jurnalul literar

Nu plânge, Willemina! (II)

2011-12-01T22:11:00.000-08:00

Nu cu mult timp în urmă, cineva curăţase de zăpadă aleea largă, dreaptă, pavată cu dale de piatră, care conducea către intrarea principală.

Locuinţa Wandei, o clădire veche, impunătoare, în stil Neo-Georgian, nu fusese, din păcate, prea bine întreţinută de-a lungul anilor. Pereţii săi erau murdari şi crăpaţi, iar cornişele acoperişului mânjite de pete ruginii. Nici curtea din faţă, împânzită de tufe neîngrijite de trandafiri, din care acum rămăseseră doar corzile uscate, nu avusese parte de mai multă atenţie.

Judecând după coşurile de fum ce se puteau zări, casa avea nu unul, ci două şemineuri dispuse simetric pe laturile sale.

Întocmai ca la un teatru de umbre chinezesc, lumina galbenă, difuză, ce răzbătea prin cele şase ferestre mari şi prăfuite de la parter, proiecta peste draperiile lor albe siluetele alungite ale oamenilor care dansau şi ale grupurilor răzleţe, ce discutau pe margine, sorbindu-şi băuturile din pahare şi gesticulând haotic. Cu toţii păreau conduşi de mâinile nesigure ale unui păpuşar care nu se hotărâse încă ce destine avea să apropie sau să despartă.

Doar camerele de la etaj arătau părăsite.

În prag, apăru pe neaşteptate Jane – mama Wandei –, o femeie înaltă, slabă, cu părul blond, buclat, având o nuanţă mai închisă decât cel al fiicei sale.

Trecuse mai mult de un an de când ea şi Frances se întâlniseră ultima oară. Iar fata descifră pe chipul acesteia aceeaşi expresie distantă şi autoritară, care o îndepărtase de ea încă din primele clipe. Aşadar, nimic nu se schimbase între timp. Însă Frances Willemina nu ar fi putut spune că doar atitudinea sa arogantă i-o făcuse antipatică, deoarece nici ea nu le arăta prietenilor mai multă afecţiune, dacă nu o meritau.

De fapt, ea şi Jane se asemănau în multe privinţe. Amândouă ştiau că, în această lume, orice privilegiu se obţine doar determinându-i pe ceilalţi să cedeze – iar aplicarea acestui principiu presupunea o întreagă artă, pe care ele şi-o însuşiseră în cel mai mic detaliu.

Şi, tocmai de aceea, Frances hotărâse că nu avea să se lase folosită de nimeni.

Ea nu dorea cu niciun chip să se alăture nefericiţilor pe care Jane, într-un fel sau altul, îi atrăsese în cercul său de influenţă, ci, dimpotrivă, voia să fie cea care mereu îi scapă printre degete, cea pe care nu o poate controla.

Pentru această seară, Jane Dormenster îşi alesese o rochie simplă, lungă, cu un decolteu adânc, croită dintr-un material negru, catifelat, ce absorbea parcă fiecare rază de lumină, creând astfel un efect destul de straniu la acea oră târzie. Privind-o, Willemina avu impresia că întunericul dens şi vâscos de dincolo de uşa întredeschisă se revarsă cumva prin acel spaţiu îngust – bustul alb şi delicat al femeii plutind cu graţie deasupra umbrelor mişcătoare.

Părând oarecum încântată să o vadă, ea îi strigă:

– Frances, scumpo, ai ajuns! Văd că l-ai găsit pe bietul Fowley. Fii drăguţă şi adu-mi-l, te rog, înăuntru, înainte să îngheţe de tot.

Apoi, fără să-i mai aştepte răspunsul, se retrase în negura antreului, iar sclipirile aurii din părul ei se stinseră treptat, de parcă ar fi fost acoperite de o pată uriaşă de cerneală. Prin uşa rămasă deschisă se puteau auzi sunetele neclare ale unei melodii lente.

Nedumerită, fata rămase o clipă locului, privind câinele. Nu era tocmai primirea caldă pe care şi-ar fi dorit-o. Şi cu siguranţă că nu avea de gând să ducă înăuntru potaia Dormensterilor. Se uită prevăzătoare împrejur, temându-se să nu fie văzută, apoi, călcă apăsat peste vârful cozii lui Fowley, dorind să-l gonească cât mai degrabă de lângă ea. Iar acesta, surprins şi speriat, scheună scurt şi dispăru în fugă printre arbuştii desfrunziţi din apropierea casei. Crengile lor noduroase se ridicau din stratul subţire de zăpadă asemeni coastelor descărnate ale unor schelete.

– Ia-ţi-l singură, blondino!... Murmură ea încruntată.

Îndreptându-se către treptele de la intrare, auzi sunetul unei maşini parcând în capătul aleii şi, curioasă, se opri un moment. Era un Dodge de teren, argintiu, cu geamuri fumurii. Însă nimeni nu coborî din el.

Poate că sunt doar alţi invitaţi, se gândi ea. Probabil vreo tipă care îşi aranjează machiajul...

Şi, atunci, deodată, acea membrană impenetrabilă de dincolo de uşă păru că se contractă din nou, iar Jane, având un pahar de şampanie în mână, ţâşni din întuneric, urmată de fiica ei, care îi şoptea ceva, privind-o îngrijorată. Fata strângea la piept o poşetă mică, roşie.

Cele două trecură în grabă pe lângă Willemina, fără să îi adreseze vreun cuvânt, de parcă nu ar fi observat-o, iar acest lucru o irită şi mai mult.

Când ajunseră în dreptul maşinii, Jane îşi luă distrată poşeta din mâinile fiicei sale, îi întinse paharul, o sărută şi se aşeză pe bancheta din spate. Iar timp de câteva clipe, Wanda urmări automobilul îndepărtându-se. Abia apoi se întoarse şi o zări, în cele din urmă, pe prietena ei.

– Oh, Frances, iartă-mă! Nu te-am văzut stând acolo, îi zise Wanda stânjenită. Mă bucur mult că ai ajuns.

– La mulţi ani! Îi răspunse sarcastică Willemina şi îi întoarse spatele intrând grăbită în antreu.

– Francine, aşteaptă-mă, te rog... Nu am vrut să te supăr! Ai grijă pe unde calci, o atenţionă ea alergând. Avem o problemă temporară cu instalaţia electrică.

Wanda o apucă de braţ şi o conduse cu grijă de-a lungul holului, către salon, unde se adunaseră restul invitaţilor.

Centrul încăperii spaţioase, cu tavan înalt, fusese eliberat de orice piesă de mobilier, pentru a se improviza astfel un ring de dans, care devenise între timp destul de aglomerat. Pe lângă pereţii acoperiţi cu tablouri şi nenumărate fotografii de familie erau aşezate, direct pe parchetul gol, mai multe lumânări parfumate, de diferite culori. Flăcările lor se reflectau în lacul podelei, desenând mici pete roşii, albastre sau verzi, ce vibrau la fiecare adiere.

Şemineul sculptat în marmură albă, cu pilaştri canelaţi, care susţineau o friză decorată cu motive florale elaborate, răspândea o căldură moleşitoare, dar plăcută. Grupate câte două, de-o parte şi de alta, erau aşezate dinaintea lui patru scaune masive de lemn, îmbrăcate în piele neagră, şi o măsuţă de cafea, încărcată cu pahare, sticle de băutură şi câteva scrumiere, în care încă mai fumegau câteva chiştoace mânjite de ruj.

Încadrate de cele trei ferestre înalte, ce se deschideau spre curtea din faţă, se mai aflau aici două canapele moi, pe care se cuibăriseră câteva perechi de tineri. Însă, din nefericire pentru ei, volumul muzicii făcea imposibilă orice conversaţie purtată în şoaptă. Aşa că, cel puţin deocamdată, gândurile lor intime trebuiau să rămână nerostite ori să le exprime cumva prin gesturi – ceea ce şi făceau, stând strâns îmbrăţişaţi.

– Lasă-mă să îţi iau paltonul, o înghionti Wanda.

– Jeff este aici? întrebă Frances, deschizându-şi nasturii cu grijă.

– Da. Dar nu l-aş deranja acum, se răsti Wanda, încercând să acopere zgomotul tot mai puternic din încăpere.

– De ce?

– Nu e într-o dispoziţie prea bună. Ştii, de la o vreme, mama se întâlneşte cu un bărbat pe care el nu-l suportă, îi răspunse prietena ei. Şi, mai devreme, Ted – aşa îl cheamă pe tip – a trecut pe la noi. Probabil i-ai văzut maşina. De fapt, nici eu nu-l plac foarte mult. L-aş fi poftit totuşi înăuntru, din politeţe, însă Jeff a insistat să nu fac asta. Iar el şi mama s-au certat...

Willemina o ascultă atentă, netezindu-şi cutele rochiei. Încă nu se acomodase cu agitaţia dimprejur, simţindu-se puţin dezorientată printre atâţia necunoscuţi. Iar seara aceasta nu decurgea deloc aşa cum se aşteptase.

– Hisaki, ea este Frances; dă-i, te rog, ceva de băut, strigă Wanda către o brunetă slăbănoagă, ce stătea tăcută pe colţul unei canapele, fumându-şi ţigara. Apoi, ieşi grăbită din cameră.

Fata aceea, care nu părea să aibă mai mult de douăzeci şi patru de ani, era de o senzualitate ameţitoare, făcând-o pe Frances să se simtă oarecum intimidată – ceea ce nu se întâmpla foarte des. Şi, din nefericire pentru ea, prezenţa unei posibile rivale era cum nu se poate mai nepotrivită, deoarece, mai ales în seara aceasta, Willemina nu dorea să stea în umbra nimănui.

Însă, privindu-i talia subţire, umerii albi, rotunzi, bluza care îi stătea întinsă peste sâni, subliniindu-le formele, şi fusta crem, ce abia îi acoperea coapsele zvelte, Frances îşi dădu seama că nu-i va fi deloc uşor să se distingă în preajma acesteia.

Hisaki îşi rujase buzele cu un roşu intens, care, fără să îşi dea prea bine seama de ce, o făcu pe Frances să se gândească la aripile unui fluture exotic, ce rămăsese prins cumva în această încăpere.

Datorită atitudinii sale dezinvolte, bruneta le lăsa bărbaţilor din jurul ei impresia că o pot aborda, fără să întâmpine un refuz. Dar, deocamdată, era totuşi singură. Şi tocmai acest detaliu o îngrijoră pe Willemina. Poate că ea venise aici tocmai pentru a-l întâlni Jeff... Nu poţi să îţi expui sânii în felul acesta la aniversarea unei colege, fără să ai un motiv întemeiat, gândi Frances.

Cu mişcări leneşe, ca ale unei pisici, Hisaki, îşi trecu după ureche câteva şuviţe de păr vopsite în roz, ce îi acopereau fruntea, se ridică de la locul ei şi se apropie legănându-şi şoldurile.

– Bună! Îmi place parfumul tău, îi spuse ea Willeminei, pronunţând cuvintele cu un accent ciudat. Apoi, o cuprinse de mijloc cu blândeţe.

Strecurându-se cu greu printre ceilalţi invitaţi, către masa cu băuturi, care se afla în celălalt capăt al camerei, Frances simţi, uimită, cum mâna delicată a lui Hisaki coboară tot mai jos pe spatele ei, pipăind-o insistent. Unghiile lungi ale fetei, mişcându-se încet peste cutele rochiei sale, îi trimiteau fiori plăcuţi în tot corpul. Dacă ar fi făcut asta un băiat, l-ar fi împins la o parte furioasă. Însă nu ştia cum să reacţioneze faţă de gestul neobişnuit al tinerei japoneze.

Şi, chiar în clipa în care ajunseră în dreptul mesei, bruneta o ciupi uşor. Apoi, umplu cu whiskey un pahar mic de sticlă, pe care i-l duse la gură de parcă l-ar fi dat unui bebeluş.

– Bea! O invită ea zâmbind.

Frances ezită un moment, aţintindu-şi privirea în ochii negri ai fetei. Dar, gândindu-se că, refuzând-o, ar fi părut poate prea timidă şi plictisitoare, se hotărî să intre în jocul ei şi sorbi băutura.

Amândouă începură să râdă.

– Să îmi torn şi eu unul, zise bruneta, desfăcându-şi câţiva dintre nasturii bluzei sale, şi scoase dintre sâni o pungă mică de plastic, cu un praf alb, din care îşi presără puţin în pahar.

– Ce ai acolo? O întrebă Frances curioasă.

Hisaki bău repede amestecul acela, ca şi cum ar fi înghiţit un medicament. Şi începu să se mişte în ritmul melodiei lente, apropiindu-se atât de mult de Willemina, încât, la un moment dat, aceasta crezu că avea să o sărute. Se lipi de trupul ei, mirosindu-i părul, şi îi şopti la ureche:

– E un praf magic. Jane e înnebunită după el. Este într-adevăr deosebit. Ştii de ce, frumoaso?

Frances ridică sprâncenele intrigată, aşteptându-se s-o audă descriindu-i extazul pe care i-l provoacă o doză de heroină ieftină sau orice altceva o fi avut acolo... Iar apoi, probabil, va încerca să o ademenească, oferindu-i o mostră gratis. Mai avusese de-a face cu astfel de persoane.

O surprinse însă să afle că Jane era o drogată. Oare Wanda ştia asta? De fapt, amintindu-şi cât de ciudat se comporta prietena ei uneori, se gândi că poate se drogau amândouă – mamă şi fiică.

Dar Jeff? Nu – el era perfect. Nu îşi putea închipui că un tip atât de dorit şi de popular ar avea nevoie de asemenea stimulente ca să se simtă fericit.

În definitiv, sexul este cel mai bun drog, îşi zise ea. Şi orice bărbat ar fi de-a dreptul nebun să prefere nişte prafuri în locul unei femei.

– Pentru că mă face să par mai drăguţă, continuă bruneta râzând. Nu-i aşa că mă găseşti atrăgătoare? O întrebă pe Frances, zâmbindu-i provocator, în vreme ce degetele ei firave îi mângâiau pielea catifelată a gâtului, ridicându-se încet spre obraji şi buzele umede. Vino cu mine; vreau să dansăm!

– Nu, Hisaki. Ea dansează cu mine, se auzi, deodată, o voce veselă în spatele Willeminei, făcând-o să tresară.

Era Jeff. Probabil că auzise întreaga lor conversaţie.

– Vrei? O întrebă el învăluind-o cu lumina ochilor săi căprui, limpezi, cum Frances doar în vis şi-i închipuise. Dar apariţia lui neaşteptată o tulbură atât de mult, încât nu reuşi să-i răspundă nimic atunci când o prinse de mână şi o conduse spre centrul încăperii, pierzându-se amândoi printre celelalte perechi care dansau.

Hisaki rămase singură, privindu-i tăcută, cu o expresie de dezamăgire întipărită pe chip, de parcă ar fi pierdut în faţa unui adversar mai puternic o pradă pe care o urmărise îndelung. Se aşeză pe unul dintre acele scaune masive aflate dinaintea şemineului, unde flăcările, mistuind trunchiuri groase de lemn, se ridicau ameninţătoare, ca dintr-o gură a infernului, în marginea căreia fata pândea răbdătoare momentul când avea să se apropie, din nou, de ţinta ei.

Însă Frances nu voia să se mai desprindă din îmbrăţişarea caldă a lui Jeff. Iar, când acesta o împinse uşor de la pieptul său, se temu că el avea să se îndrepte, poate, spre o altă parteneră şi, astfel, îl va pierde mult prea curând.

– Aşteaptă-mă aici, îi zise. Am să îţi aduc ceva de băut.

Şi îşi făcu loc prin mulţime, oprindu-se în dreptul mesei pe care se găseau sticlele cu băutură, deşi Frances nu dorea decât ca el să rămână.

Acolo, se întâlni, din nou, cu Hisaki. Fata se ridică de la locul ei, şi îi umplu un pahar cu whiskey, ca şi cum ar fi ştiut pentru ce venise.

Apoi, se întâmplă ceva care o făcu pe Willemina să se simtă de parcă ar fi păşit, fără să îşi dea seama, într-o realitate diferită, ale cărei intrigi sinistre abia acum începea să le desluşească. Brusc, i se păru că toţi cei aflaţi în încăpere erau, de fapt, complicii celor care o atrăseseră în această capcană oribilă – prietena ei, Wanda, Jane, Hisaki...

Bruneta scoase din bluza sa strâmtă aceeaşi pungă de plastic, pe care Frances o văzuse mai devreme, şi îi turnă în băutură praful alb. Iar Jeff nu o opri, ci îi luă paharul din mână zâmbindu-i, ca şi cum i-ar fi mulţumit pentru acest mic serviciu.

Iar acum, el se întorcea spre Willemina, fără să ştie că fusese văzut.

Frances se strădui, în zadar, să găsească un motiv pentru care Jeff ar fi vrut să profite de ea în felul acesta – s-o adoarmă, să o aibă inconştientă, deşi ştia prea bine cât de mult îl doreşte.

– Uite, sper să îţi placă, îi spuse el întinzându-i paharul.

– Dar, Jeff, nu cred că e nevoie să... Îi zise Willemina, privindu-l cu teamă, fără să îşi rostească gândurile până la capăt, sperând că totuşi o va înţelege.

Însă el, tăcut, îi apropie paharul de buze.

– Ştii că am venit aici doar pentru tine... Continuă ea, încercând să nu plângă. Dar nu primi niciun răspuns.

Pasiunea fetei se dovedi totuşi atât de puternică, încât o făcu să îşi învingă teama faţă de toate acele lucruri îngrozitoare, pe care el ar putea să i le facă, undeva, în vreo cameră întunecată, odată ce şi-ar pierde cunoştinţa în braţe sale.

În clipa în care se decise că, de fapt, nimic nu putea fi mai rău decât să îl îndepărteze, refuzându-l, parcă orice urmă de spaimă dispăru din mintea ei. Sorbi băutura, fără să se mai gândească la ceea ce ar putea să urmeze.

Apoi, se simţi parcă mult mai stăpână pe sine, ştiind că ei vor fi împreună, chiar dacă nu aşa cum sperase.

Şi începură, din nou, să danseze, până când mişcările îi deveniră tot mai nesigure şi o ameţeală uşoară o cuprinse.

Luminile palide ale salonului îi păreau că se contopesc într-o ceaţă urâtă, ce mirosea a fum de ţigară şi vapori de alcool. Îşi apropie capul de pieptul lui Jeff, agăţându-se speriată de el, în vreme ce se învârteau haotic, tot mai repede, prinşi parcă într-o spirală ameţitoare ce îi cobora în adâncuri.

Simţi, apoi, cum braţele lui puternice o smulg din acel vârtej năucitor şi o poartă prin mulţimea de oameni care se zbat neputincioşi, nereuşind să scape.

În cele din urmă, o duse într-una din camerele goale de la etaj şi o aşeză pe un pat. Frances se lasă învăluită de căldura plăcută a aşternuturilor parfumate.

Reuşi însă să îşi arunce privirea spre uşă şi acolo văzu umbra neclară a unei femei, care se strecură înăuntru. Înţelese atunci că ceva rău avea să se întâmple.

Jeff îşi trecu degetele prin părul ei catifelat, dându-i la o parte şuviţele răvăşite ce îi acopereau fruntea, şi îi mângâie obrajii. Apoi, fără să o sărute, se ridică de lângă ea şi ieşi din cameră, închizând uşa în urma sa.

Frances începu, în sfârşit, să plângă. Însă, acum, era prea târziu – nu mai avea cine să o ajute. Jeff o abandonase, lăsând-o în întuneric cu cealaltă femeie.

Şi, în ultimele sale clipe conştiente, Willemina simţi degetele nervoase ale lui Hisaki sfâşiindu-i rochia.

Nu plânge, Willemina!

2011-09-30T21:59:00.000-07:00

Străduindu-se să fie cât mai convingătoare, colega ei, Wanda Dormenster, îi spusese că, în zilele de iarnă, dacă-l priveai de pe colinele din apropiere care îl înconjurau, liniştitul orăşel Glenville, cu vechile sale case – nici prea mari, nici prea mici – din cărămidă roşie, înghesuite una într-alta şi cu acoperişurile albite de zăpadă, seamănă întrucâtva cu o uriaşă tartă de cireşe, peste care o mână neîndemânatică a aşternut multe straturi de frişcă pufoasă şi dulce. Ramurile dese ale copacilor înalţi de pe marginea trotuarelor sunt parcă îmbrăcate în vată de zahăr. Chiar şi maşinile îngrijite, care trec încet pe străzile înguste, te duc cu gândul la nişte bomboane din fondant glazurate – aproape că te-ai aştepta să vezi dâre groase de caramel acoperindu-le urmele.

Totul, continuase Wanda zâmbindu-i, pare închis în vitrina supradimensionată a unei cofetării, în care frigul, departe de a fi neplăcut, nu face decât să păstreze proaspete aromele sortimentelor de prăjituri.

Încercând să se ferească de aerul rece, Frances Willemina, care se îndrepta acum, singură, cu paşi mărunţi, către reşedinţa familiei Dormenster, îşi ridicase până aproape de obrajii îmbujoraţi gulerul paltonului maroniu, lung. Formele elegant croite ale acestuia se aşezau perfect peste trupul ei zvelt, astfel că materialul fin, de culoarea pudrei de cacao, nu făcea nicio cută. Era încălţată cu o pereche de cizme din piele, cu toc înalt, vopsite în aceeaşi nuanţă. Câteva şuviţe catifelate din părul ei roşcat-deschis, strâns la ceafă într-un coc dezordonat, scăpaseră din aranjamentul acela făcut în grabă, acoperindu-i fruntea şi sprâncenele subţiri, încruntate. Buzele îi încremeniseră într-o expresie de dezgust, pe care nu se străduia să şi-o ascundă.

Dacă cineva i-ar fi putut citi gândurile, s-ar fi retras speriat din faţa ei.

– Proasta de Wanda, oriunde s-ar uita, vede numai dulciuri. E doar o vacă grasă, care, probabil, o să moară virgină. Locul ăsta e o mizerie!

Cel puţin în ceea ce priveşte imaginea pe care i-o oferea oraşul, Willemina avea totuşi dreptate: nici vorbă de maşini îngrijite sau de case vechi din cărămidă roşie. Singurele clădiri care se identificau, într-o oarecare măsură, cu descrierea Wandei erau Biblioteca, o măcelărie, vreo două librării, o cafenea retro, şi câteva prăvălii de antichităţi, cărora rareori le trecea vreun client pragul. Şi, parcă pentru a înrăutăţi lucrurile, străzile murdare erau pline de golani care o urmăreau cu privirile lor vulgare.

Nu venise însă în Glenville ca să admire împrejurimile, aşa că, din acest punct de vedere, nu avea de ce să fie prea dezamăgită.

Ţinta ei era Jeff Dormenster, fratele mai mare al Wandei – un tânăr blond, atletic şi chipeş. Iar pentru a-l câştiga, acceptase să vină la petrecerea de aniversare a surorii lui, pe care, de fapt, nu o plăcea prea mult. Şi, în plus, avea convingerea că astfel îi făcuse o favoare acesteia, pentru că Wanda, fiind considerată de toţi o fată mediocră şi neatrăgătoare, cu siguranţă nu va avea mulţi invitaţi.

Willemina se gândea că este suficientă simpla ei prezenţă. Ea va da strălucire locului. Tocmai de aceea nici nu se simţise datoare să îi aducă prietenei sale vreun cadou, fie el cât de mic.

Treptat, pe parcursul celor trei ani de când se cunoşteau, cele două fete descoperiseră că nu aveau nimic în comun. Dar rămăseseră totuşi destul de apropiate una de cealaltă, deoarece, la fel cum o regină se înconjoară cu supuşii ei, Willemina îi accepta în anturajul său pe cei care erau dispuşi să-i îndeplinească orice capriciu. Însă ideea de reciprocitate îi era cu totul străină.

Uneori, ea se lăsa iubită – foarte puţini aveau parte de această favoare.

În afară de faptul că avea sânii mai mari, ea nu îi mai recunoştea vreo altă calitate Wandei. Obişnuia chiar să îi exagereze defectele: prietena ei era prea timidă, prea naivă, lipsită de simţul umorului, prea grasă şi – cu atât mai rău – se îmbrăca fără gust. Iar unele dintre reproşurile sale erau, evident, absurde: avea părul prea blond, ochii prea albaştri, inexpresivi, reci, dându-i un aer tâmp, era enervant de înceată – o fată întru totul plictisitoare, bună doar să îi scrie lucrările pe care nu avea chef sau timp să le facă singură.

– Biata Wanda... Cum de-o avea un frate atât de frumos? Sigur George Clooney şi Brad Pitt l-au făcut împreună, se gândea Willemina zâmbind, apoi l-au lăsat la uşa Dormensterilor, să-i schimbe ei scutecele – în definitiv, trebuia şi viaţa lor să aibă un sens.

Începu să ningă şi îşi grăbi pasul. Atingându-se de părul ei roşcat, fulgii de zăpadă se topeau instantaneu, de parcă ar fi căzut între flăcări. Contrastând cu pielea imaculată a feţei, ochii săi de un negru intens păreau ca tăiaţi într-o mască.

Într-un târziu, ajunse la numărul 54 – aici locuia Wanda. Casa era mult mai mare decât se aşteptase. Se opri o clipă să o privească. În aer se simţea un miros plăcut de fursecuri cu ciocolată.

Un căţel alb, mic şi lăţos, se apropie de ea dând vioi din coadă. Îşi lipi nasul umed de vârful cizmei ei stângi, mirosind-o curios. Willemina se uită repede împrejur, apoi, aplecându-se uşor către el, îi şopti:

– Îţi plac, Pufosule? Sunt Gucci.

(Va urma)

Moartea lui Patty McKormack (II)

2011-09-19T08:16:00.001-07:00

De atunci, Jennifer Fetzer a început să lucreze ore suplimentare la restaurantul unde era chelneriţă. Dar, din păcate, sumele mici pe care le economisea astfel nu erau suficiente pentru a-i asigura liniştea. Însă tot efortul acela reuşea cumva să imprime un sens fiecărei zile; nu avea de gând să aştepte impasibilă ca necazurile să se abată asupra ei şi a lui Patty. Nu îi plăcea să treacă drept o femeie neajutorată, să fie compătimită. Ştia că doar ea îi putea oferi un viitor băieţelului, fiind puternică, pregătindu-se pentru ce era mai rău.

Cu timpul, din pricina programului prelungit, cearcăne negre îi întunecaseră chipul. Pielea albă a feţei i se întinsese peste pomeţii obrajilor, oferindu-le nişte trăsături ascuţite, mai ferme, pe care, în momentele de răgaz, şi le privea neliniştită în oglindă, gândindu-se că o făceau să pară poate prea severă. Şi mâinile i se subţiaseră, evidenţiindu-i articulaţiile fine ale degetelor. Uniforma albă, cu paspoaluri oranj, şi-o ajustase singură în jurul taliei înguste, pentru a scăpa de cutele ciudate pe care le făcea.

Îşi purta părul brunet, buclat, prins la spate într-o coadă bogată, din care, datorită mişcărilor ei energice, scăpau totdeauna câteva şuviţe rebele. Cu un gest repezit, ce devenise aproape un tic, şi le trecea după ureche – iar şi iar. Nu obişnuia să îşi rujeze buzele; nu avea prea multă nevoie de asta. Patty îi moştenise ochii aceia căprui, limpezi, care parcă te curentau cu privirea lor.

– Bine aţi venit la Macy’s Kitchen! Cu ce vă servim? îşi întâmpina ea clienţii cu un zâmbet generos, de parcă ar fi urmat să le ofere cea mai bună masă a vieţii lor. Nu ar fi lăsat niciodată pe nimeni să-i ghicească problemele.

– O porţie din specialitatea casei, scumpete! venea, invariabil, răspunsul. Oricum, meniul restaurantului nu cuprindea altceva mai bun decât friptura cu cartofi pai. La desert, ei puteau alege între plăcinta cu mere sau cea de piersici. Era suficient pentru oamenii din partea locului, care, la fel cum nu pretinseseră prea mult de la viaţă, nu aşteptau nimic deosebit nici de la un prânz sau o cină.

Seara, acasă, încerca să-şi ascundă oboseala faţă de Patty, să fie la fel de veselă, până târziu, când copilul adormea. Îi era tot mai greu să menţină această iluzie a siguranţei. Dar nu dorea să adauge greutăţile ei celor pe care copilul trebuia să le suporte. Apoi, când în cele din urmă rămânea singură, Jennifer se aşeza la masa rotundă din bucătărie, în faţa ferestrei larg deschise. Stătea acolo aproape nemişcată, privind minute în şir labirintul acela al străzilor înguste, care se pierdeau în smogul dens ce împrumuta, pe alocuri, culorile stridente ale luminilor oraşului. În răstimpuri, se iveau de nicăieri siluetele zdrenţăroase ale unor oameni ce rătăceau parcă fără ţintă, dispărând în bezna aleilor. Vagabonzi, probabil – ei nu trebuiau să se trezească la primele ore ale dimineţii. Din pricina norilor grei ce acopereau cerul, nu se puteau zări nici stelele.

Uneori, ai fi putut crede că acest colţ al Springfieldului era tot ce a mai rămas din întreaga lume – un ultim fragment suspendat în vid, păstrând o imagine ca de iad. Abia se puteau ghici, departe, contururile nefireşti ale clădirilor părăsite, împungând întunericul cu formele lor. Iar zgomotele staţiilor de purificare a aerului, care erau răspândite pretutindeni, nu încetau niciodată. Îndreptându-se încet către dormitor, fără să vrea, o întrebare i se articulă în minte:

– Până când?

Adormi înainte să se poată gândi la un răspuns.

De cele mai multe ori, Ted Brunner îşi începea dimineţile într-o stare de furie. După un somn chinuit de câteva ore pe noapte, deschidea ochii având senzaţia că trece dintr-un coşmar în altul. Şi nu se putea decide care dintre cele două este mai rău: cel pe care îl lăsa în urmă, retras în negura gândurilor, ori cel în care tocmai era aruncat parcă de o forţă străină ce îi urmărea atentă fiecare reacţie.

Primul lucru pe care îl conştientiza era răceala piciorului stâng, iar timp de câteva clipe nu putea să îl mişte. Doctorii îl atenţionaseră că acest lucru era normal la o astfel de proteză: dacă nu primeau nicio comandă într-un interval de treizeci de minute, sistemele sale treceau în standby, pentru a-şi conserva energia şi a procesa mai eficient datele mişcărilor anterioare – altfel spus, aceasta învăţa stilul de mers al lui Ted. Şi totul era spre binele lui. În cea mai mare parte a zilei, aproape că o să uite de ea, adăugase medicul ortoped, încercând să-l liniştească. Însă acum, Ted strângea neputincios cearşafurile în pumni, gata să le sfâşie, simţindu-şi piciorul atârnându-i greoi pe lângă trup, de parcă acea parte din el ar fi fost a unui cadavru. Amorţeala aceea îl făcea să se considere mai puţin bărbat. Îi era frică să se mai culce lângă o femeie şi să se trezească alături de ea în starea aceasta – atât de slăbit.

Apoi, când îşi recăpăta controlul deplin asupra trupului, îşi îmbrăca în grabă treningul gri, şifonat, şi ieşea apoi afară, pierzându-se pe străduţele întortocheate din Springfield. Alerga până la epuizare, oprindu-se departe, în câmp, în afara oraşului. Terenul plat, vast, care se deschidea dinaintea lui, dincolo de parcul artificial, era acoperit numai de pietre, fără niciun fir de verdeaţă, deasupra cărora vântul înălţa mici vârtejuri de praf. Din loc în loc, se mai puteau zări şi resturile prăbuşite ale unor blocuri, înconjurate de mormane de moloz.

Uneori, fugind astfel, îl întâlnea pe Patty, care parcă se târa către şcoală. Pentru un moment, privirile li se încrucişau şi fiecare vedea în ochii celuilalt aceeaşi neputinţă, aceeaşi spaimă.

În cele din urmă, Brunner se întorcea acasă, mai stăpân pe sine. După ce în Armată n-au mai avut nevoie de el, şi-a găsit de lucru pe şantierele de la marginea oraşului. Încă se mai căutau oameni pentru demolarea vechilor clădiri şi depoluarea terenului. Încercau să recicleze ce se mai putea. Nu era o muncă plăcută, însă câştiga suficient cât să îşi permită să cineze seară de seară la Macy’s, unde o găsea pe Jennifer – mereu veselă, îi părea lui, la fel ca prima oară când o văzuse.

În ultima zi de august, Patty a mers, ca întotdeauna, cu paşi mărunţi, către şcoală. Nu se grăbea niciodată să ajungă acolo; prefera să întârzie, să treacă repede pe culoar, când era mai puţin aglomerat, iar apoi să se strecoare în sala de clasă, doar cu câteva clipe înainte să intre profesoara lor. Încerca să câştige astfel un moment de linişte.

În drumul său, băiatul îl întâlni, ca de obicei, pe Ted. Însă, atunci, se opri surprins. Ceva se schimbase: bărbatul trecea liniştit pe lângă el; Brunner nu mai alerga. Se mişca fără vlagă, dar părea oarecum împăcat, senin. Iar Patty nu îl mai văzuse astfel.

– ’Neţa, Ted!

– Hei, puştiule..., îi zise calm Brunner, apropiindu-se.

– De ce nu alergi astăzi? îl întrebă copilul curios.

– Nu ajută la nimic, din păcate. Dar pot să trăiesc şi aşa, cred..., îi răspunse resemnat bărbatul, încercând să pară optimist.

Auzindu-l, băiatul parcă se mai destinse puţin. Îi zâmbi.

– Înseamnă că eşti mai fericit acum, Ted?

Brunner îşi încruntă uşor sprâncenele, uitându-se îngândurat la pietrele de pavaj gri de sub picioarele lor. Păru că vrea s-o ia din loc, fără să-i mai răspundă, apoi se răzgândi şi, aplecându-se, începu să netezească grijuliu cutele hainei băiatului. În timp ce îi îndrepta gulerul, îi spuse încet, ocolindu-i privirea:

– Nu, Patty. Mi-am dat seama că nu mai pot fi fericit. Ştii tu... Noi doi suntem oarecum la fel. Du-te acum la şcoală! Îmi pare rău, zise el, apoi se ridică repede, luând-o în josul aleii.

Dimineaţa aceea era neobişnuit de răcoroasă, aşa că frunzele copacilor de plastic se făcuseră arămii. Vântul le răscolea uşor.

Patty merse o vreme gândindu-se la cuvintele lui Brunner: „noi doi suntem oarecum la fel.” Oare eu mai pot fi fericit? se întrebă, într-un târziu, băiatul. Apoi, o detunătură se auzi, departe, dincolo de parc. Începu să plouă încet. Copilul îşi grăbi pasul, când, deodată, cineva îl împinse cu putere:

– La o parte, Roboţelule! Nu vreau întârzii din cauza ta! îi strigă, iritat, Shane Williams, trecând în fugă pe lângă el.

Patty se dezechilibră şi se prăbuşi peste bordură. Caietele sale se împrăştiară pe drum. Stropii de ploaie cădeau peste paginile scrise neîndemânatic, întinzând cerneala. Îngrijorat, copilul încercă să le adune, să le salveze, dar mâna sa dreaptă parcă nu-l mai asculta. Îşi ridică mâneca îngrijorat: articulaţia cotului se dislocase. Nu îşi mai putea mişca braţul. Câteva picături din lichidul acela albicios, consistent, care se scurgea printre fisurile protezei sale, căzură pe pavajul drumului, diluându-se în apa ploii.

– Nu, nu! zise el uitându-se speriat în jur, temându-se să nu îl vadă nimeni astfel, în timp ce încerca să aşeze repede la locul lor cele două segmente ale braţului.

Se gândea la mama lui; o să se supere îngrozitor când îl va vedea. Nu se mai putea duce în felul acesta la şcoală, iar acasă îi era prea greu să se întoarcă. Parcă nimic nu mai avea rost.

În cele din urmă, îşi strânse caietele ude şi se îndreptă către una dintre clădirile părăsite din apropiere. Intră călcând cu grijă printre resturile împrăştiate pe jos şi urcă scările căutând un loc mai curat. Ajunse într-o sală mare ce ocupa aproape întregul etaj care, probabil, adăpostise cândva mai multe birouri. Merse către o fereastră neobişnuit de largă, ce începea de la nivelul podelei şi se termina în tavanul înalt; se aşeză acolo, privind tăcut către parc. Apa se scurgea încet din hainele sale, amestecându-se cu praful gros dimprejur. După un timp, adormi uitându-se la întinderea de frunze de plastic, care fremătau sub rafalele ploii.

– Tot nu cade niciuna, şopti el încet, înainte să închidă ochii.

Câteva ore mai târziu, ploaia încetase. Patty se trezi la zgomotul unor pietricele care loveau geamul. Privi neliniştit în jos, către stradă. Era Mindy Wittier.

– Hei, Patty, ce cauţi acolo? îl întrebă fata. Sunt şobolani înăuntru.

– Ba nu sunt, îi răspunse el buimac.

– De ce nu cobori odată? Începe să se întunece...

Băiatul începu să-şi adune caietele de lângă el; erau încă umede, iar scrisul devenise ilizibil. Abia acum îşi dădu seama cât de mult se murdărise. Încercă să îşi mai aranjeze hainele, să se scuture de praful care se lipise de el, dar nu reuşi decât să îl întindă mai rău, prefăcând acele pete maronii în nişte dungi dezordonate, care se lungeau acum peste flanelul şi pantalonii săi. Îi era ruşine să fie văzut astfel, dar nu avea încotro; Mindy avea dreptate: se înserase. Oricum, nu mai putea rămâne prea mult timp aici.

Coborî scările cu grijă şi ajunse afară. Acum, după ploaie, aerul era şi mai rece. Prea rece pentru o zi de august. Mergând către Mindy, Patty se zgribuli în hainele sale lipicioase.

Era o fată slabă, cu o feţişoară ovală, pistruiată, fruntea înaltă, ochii mari şi negri, părul brunet, drept, tuns la nivelul umerilor. La gâtul ei se putea zări gulerul alb, şifonat, al unei cămăşi peste care îmbrăcase o bluză albastră cu textură pufoasă, ca de lână. Degetele ei subţiri se jucau cu pliurile rochiei, netezindu-le. Era încălţată cu nişte pantofi negri, vechi, scâlciaţi.

Şovăind, băiatul se apropie de ea. În clipa aceea, înainte să îşi dea prea bine seama ce se întâmplă, Patty simţi că o parte a corpului său se desprinde de el: articulaţia cotului protezei sale cedă în cele din urmă, iar segmentul antebraţului căzu într-o băltoacă tulbure, maronie. Degetele acelea ciudate se strânseră încet, rămânând încleştate ca nişte gheare, iar mâneca flanelului său flutura acum goală în vânt. Un ţipăt scurt, ascuţit, îl făcu pe Patty să îşi ridice privirea: era Mindy. Înspăimântată, fata o rupse la fugă fără să mai privească în urmă.

Se făcuse aproape întuneric.

– Parcă ai fi văzut un mort, mormăi Patty înciudat, apoi începu să ţipe şi el. Ahr!... Să nu te opreşti, Mindy! strigă el către pata aceea albastră, care se făcea tot mai mică. Iar lacrimile îi curgeau peste obrajii murdari. Îi era destul de greu să le şteargă doar cu o mână. Un mort ciung, gândi el. Respira tot mai greu. Se hotărî să urce în clădire, la fereastră, şi să rămână acolo, o vreme, singur. Nu dorea să se întoarcă acasă.

Ajunse cu greu înapoi la locul său. Îşi lipi fruntea încinsă de sticla prăfuită, privind în jos, către băltoacă. Uitase caietele acolo, iar ceva sclipea în nămol: mâna sa, probabil. Adormi cuprins de frisoane.

A doua zi, un trecător i-a găsit trupul rece.

* * *

Se făcuse aproape întuneric.

Se îndreptă cu paşi mărunţi către parc, pierzându-se în desişul acela de plastic.

Pătura de nori care acoperise cerul începea să se destrame, împrăştiată de vânt. Patty ajunsese acum aproape de câmpul acoperit cu pietre ce înconjura oraşul. Deodată, la câţiva paşi în stânga lui, se auzi zgomotul unei sticle spărgându-se de un trunchi, iar băiatul se îndreptă prevăzător către locul acela. Un om stătea jos, cu spatele rezemat de un copac. Era Ted.

– Patty, tu eşti? Ce faci aici?

– N-am mai ajuns acasă, zise băiatul, apoi se făcu linişte. Se aşeză lângă bărbat. Văzându-i mâneca flanelului murdar atârnând goală pe lângă el, Brunner îl întrebă:

– Ce s-a întâmplat cu braţul tău?

– A rămas într-o baltă, îi răspunse el trist.

A doua zi, un trecător le-a găsit trupurile reci.

Moartea lui Patty McKormack

2011-08-31T23:58:00.000-07:00

Copilăria lui Patty McKormack a fost de scurtă durată, încheindu-se brusc în vara anului 2071, când şi-a pierdut braţul drept într-un accident de maşină. Abia împlinise doisprezece ani. Apoi, pentru el şi pentru mama lui, a început coşmarul.

Doctorii i-au amputat până aproape de umăr membrul zdrobit, montându-i, după aceea, o proteză – una destul de bună, au spus ei, cu implanturi nervoase, care îi vor permite să o controleze într-o oarecare măsură şi, astfel, va putea să mănânce, să se joace, să îşi lege şireturile. Cu alte cuvinte, nu va fi chiar o povară pentru cei din jur. Însă era evident că nu va mai avea niciodată o viaţă normală.

De atunci, nopţile îi par totdeauna parcă prea scurte şi ar vrea ca întunericul, singurul său refugiu, să se aștearnă peste întreaga lume, deoarece, în lumina zilei, față de ceilalţi copii, el este asemeni unui monstru. Patty Ciungul: o ciudăţenie cu un braţ mecanic ridicol, cu trei degete făcute din plastic şi aluminiu, ale cărui mişcări stranii, lente şi precise, atrag atâtea priviri curioase, indecente şi răutăcioase uneori, dar pe care, instinctiv, cei mai mulţi preferă să o ocolească, de parcă anormalitatea sa ar fi cumva molipsitoare, asemeni unui virus. De aceea, temători poate sau, mai degrabă, dezgustaţi, ceilalţi obişnuiesc să păstreze o distanţă prudentă şi, mai ales, au grijă să nu îl atingă. Iar golul acesta rece, prin care restul lumii se separă față de el, îl face să se simtă cu atât mai stingher, fiindu-i aproape imposibil să treacă neobservat, așa cum ar dori. De multe ori, i se pare că infirmitatea lui stă expusă ca într-o vitrină de sticlă, dinaintea căreia se perindă mereu chipurile disprețuitoare ale colegilor, profesorilor și vecinilor ori ale unor străini a căror compasiune prefăcută îl stânjenește. Însă mai greu de suportat decât acele priviri iscoditoare sunt şoaptele care se înfiripă pretutindeni în urma lui şi nu-l lasă nicio clipă să uite că este mai puţin decât un om. Înfăţişarea sa le reamintește celorlalți că viaţa e necruţătoare şi nedreaptă. Și nimeni nu-l poate iubi pentru asta.

La câteva săptămâni după externare, mama sa, care se aflase la volanul maşinii, a intrat în camera lui să îl anunţe să îşi împacheteze lucrurile – ei doi urmau să se mute. Tocmai vânduse locuinţa pentru a achita costurile spitalizării, ale protezei şi tratamentului postoperatoriu. Nu-i mai rămăseseră mulţi bani, iar ea câştiga prea puţin. Când i s-a adresat, nu avea niciun motiv să fie bine dispusă. Era prea îngrijorată. De altfel, niciodată nu fusese o fire optimistă.

– Patty, noi doi am avut un ghinion cumplit. Nu o să te mint, nu e momentul să îţi faci iluzii: nimic nu va fi mai bine. Dacă tatăl tău ar fi rămas împreună cu noi... Se opri câteva clipe îngândurată, privind în gol. Nu ştiu cum ne vom descurca singuri, continuă ea. Din economiile care ne-au rămas nu cred că vom rezista mai mult de doi ani.

Stăteau amândoi aşezaţi pe marginea patului în lumina slabă a camerei. După ce soţul o părăsise, ea, încercând să-l uite, revenise la numele de fată, care îi plăcea mai mult şi lui Patty: Fetzer, Jennifer Fetzer. Era încă destul de tânără. Trecându-şi încet degetele printre pletele blonde ale băieţelului, îi spuse:

– Ştii, Patty, în afară de mine, s-ar putea să nu te mai iubească nimeni, aşa cum eşti acum. Dar să nu crezi că oamenii sunt mai răi din cauza aceasta. Niciodată să nu te minţi singur gândind altfel, pentru că este în firea lucrurilor ca ceilalţi să nu te mai placă prea mult de acum înainte.

Însoţite de zumzetul slab al servomotoarelor, degetele protezei copilului se încleştară în jurul a ceva invizibil. Patty le privea concentrat, repetând mecanic, fără vlagă, ca pentru sine, cuvintele mamei sale: „e în firea lucrurilor...”

Încă nu se acomodase cu noua sa mână. Uneori, se mai trezea dimineaţa speriindu-se de braţul acesta greoi, mirosind parcă a plastic încins, ataşat ca un fel de parazit uriaș de corpul lui, absorbindu-i întreaga energie. O minune a tehnologiei, spuseseră medicii. Pentru el, o a doua şansă. Dar, la vederea lui, îl cuprindea întotdeauna o puternică senzaţie de greaţă. Jennifer îl sărută apăsat pe frunte și, privindu-i ochii căprui și limpezi, îi spuse:

– Trebuie doar să faci ceva bun din tine, Patty.

Cartierul în care locuiesc acum el și mama lui se află la periferia orăşelului Springfield, într-una din zonele protejate, având o toxicitate scăzută, ceea ce înseamnă că ei se numără printre cei norocoşi, care încă mai pot vedea fire de iarbă crescând printre dalele de beton.

Se găsesc aici chiar şi flori şi copaci verzi, adevăraţi, nu din aceia cu frunze artificiale, fabricate dintr-un plastic termosensibil care, la venirea toamnei, când temperatura coboară sub media de cincisprezece grade, îşi schimbă culoarea în diferite nuanţe de ocru şi brun-roşcat. În ciuda eforturilor tehnicienilor, care făcuseră totul pentru a le reproduce aspectul autentic, imitându-le modelul, nervurile fine şi culoarea, puteai şti că nu sunt naturale pentru că nu cădeau niciodată. Oricât de puternic ar fi scuturat vântul ramurile, frunzele acelea moarte rămâneau agăţate la locul lor. Nici sunetul pe care îl făceau nu părea normal. Nu puteai simţi tristeţe sau melancolie privind acei copaci din plastic. Ei erau o minciună şi, mai mult, un motiv de frustrare pentru oamenii cărora viaţa le refuzase o plăcere atât de măruntă – încă un lucru pe care nu îl puteau cumpăra.

Singurele animale pe care un copil dornic de joacă mai putea spera să le întâlnească pe străzile lăturalnice ale acestui orășel erau câteva pisici îngrozitor de slabe și apatice, pe care localnicii, privindu-le cu o oarecare simpatie, căutau acum să le protejeze. Ele obişnuiau să stea cocoţate aproape toată ziua pe crengile unuia dintre puţinii copaci naturali rămaşi, pe care copiii din partea locului îl botezaseră simplu: Pomul Pisicilor – locul lor de întâlnire. Și mai erau, desigur, şobolanii pe a căror blană gri-închisă se zăreau niște pete verzui, fosforescente; ei se furișau speriaţi prin colţurile aleilor unde nu ajungea prea multă lumină, căutându-şi hrana printre gunoaiele căzute din tomberoane. Mai ales noaptea, ei le ofereau trecătorilor o privelişte sinistră, cu corpurile lor pătate lucind în întuneric, mişcându-se fără încetare. Păreau nişte stafii mărunte care le aminteau oamenilor că întreaga lor lume se află în descompunere, urmând a fi consumată pe îndelete de către niște ființe cu totul inferioare. Aceste două specii supravieţuitoare ar fi trebuit, în mod normal, să alcătuiască un lanţ trofic destul de bine echilibrat, dar, aşa cum era de aşteptat, pisicile îşi pierduseră de mult orice interes pentru şobolanii aceia fosforescenţi. Păsările deveniseră tot mai rare, la fel şi câinii. Nimeni nu știa de ce.

Deasupra micului oraș se afla un cer totdeauna mohorât, acoperit de niște nori roșiatici murdari, care prevesteau parcă niște ploi acide, ce aveau să ucidă probabil puțina vegetație rămasă, urmând ca aerul de aici să devină aproape irespirabil. La vederea lor, un muribund nu ar fi regretat nicio clipă că părăseşte această viață. Suprafețele metalice ale clădirilor erau corodate și prăfuite. Totul era vechi.

Spre surprinderea lui, Patty şi-a făcut totuși un prieten – sau cel puţin îi plăcea să creadă asta – încă din prima zi în care au venit aici: un vecin, Ted Brunner, sergent în rezervă, care, la fel ca şi el, nu mai era un om întreg, fizic vorbind. Dar Brunner, impresionându-l prin mișcările lui energice de atlet, părea să se descurce foarte bine cu proteza aceea ieftină care îi înlocuia piciorul stâng. Un fost militar ar fi trebuit totuşi să îşi permită una mai bună, dar el, din câte puteau vedea, nu era prea interesat de felul în care arăta acel membru artificial – oricum, mai bun decât cel pe care-l pierduse nu putea fi niciunul, indiferent de cost.

Brunner i-a ajutat să-şi descarce lucrurile în apartamentul pe care mama lui îl închiriase. Nu dăduse vreun semn de oboseală cărând trei etaje nenumăratele lor cutii cu haine, vase de bucătărie, cărţi, pantofi şi alte lucruri. Era un om destul de tăcut, înalt şi slab, cu capul chel. Nu părea bătrân, dar avea deja chipul brăzdat de riduri adânci. Trăia singur. Dacă Jennifer ar fi ştiut că el era considerat aproape un fel de ciudat al locului, care îşi băgase în sperieţi vecinii cu mersul lui fără zgomot, ca de felină, şi privirea rece şi inexpresivă, poate că nu l-ar mai fi invitat, după ce terminaseră de cărat înăuntru toate lucrurile, să bea împreună un pahar cu suc de fructe – cald, deoarece încă nu puseseră frigiderul în funcţiune. Dar vroia totuşi să cunoască pe cineva aici. Nu îi plăcea deloc sentimentul acela puternic de înstrăinare care o cuprinsese de când își părăsise vechea casă; în definitiv, era doar o femeie singură cu un copil. Ar fi dobândit astfel mai multă încredere în ea, dacă ar fi reuşit să se acomodeze repede, fără probleme. S-ar fi simţit mai în siguranţă.

Când Ted a trecut pragul uşii aducând ultima cutie cu haine, Jennifer Fetzer l-a întâmpinat bucuroasă cu o tavă pe care se găseau trei pahare mari pline cu un lichid roz vâscos. Încercând să pară mult mai stăpână pe sine decât era, ea l-a invitat:

– Domnule Brunner, mie şi lui Patty ne-ar face mare plăcere să vă oferim măcar ceva bun de băut pentru ajutorul pe care ni l-aţi acordat. Ne putem aşeza la masa din bucătărie. Tocmai am eliberat-o. Veniţi, vă rog, pe aici, îi arătă ea.

Ştiind că nu avea cum să o refuze într-un mod politicos, Brunner mormăi ceva neinteligibil şi o urmă resemnat. S-au aşezat toţi trei la o masă mică, rotundă. Privirea sa se îndreptă o clipă către chipul lui Jennifer, care stătea oarecum încordată, zâmbindu-i însă mulţumită și recunoscătoare, apoi se opri asupra copilului, cercetându-l. Patty își apucase paharul de suc cu cele trei degete subţiri de plastic ale protezei sale. Mama lui îl învăţase că n-avea niciun rost să încerce să le ascundă. Ar fi fost doar o dovadă de laşitate, care l-ar face să pară şi mai neajutorat. Studiindu-l la rândul său, copilul încerca să ghicească ce ar putea gândi despre el acest bărbat neobișnuit.

Cu un gest scurt şi hotărât, Brunner îşi ridică paharul, golindu-l rapid, dintr-o sorbitură. Uitându-te la expresia impenetrabilă a feței sale, nu ai fi putut să îţi dai seama dacă i-a plăcut sau nu conţinutul. Putea la fel de bine să nu aprecieze deloc atenția pe care i-o arătase Jennifer. Oarecum încurcată, ea îi spuse timidă:

– Să vă mai torn unul, domnule Brunner. Trebuie să fiţi tare însetat.

– Vă mulţumesc, doamnă Fetzer, zise el, ridicându-se repede de la masă. Dacă aș fi în locul dumneavoastră, nu aș mai cumpăra așa ceva; are un gust îngrozitor, zise el arătând înspre cutia de suc care se afla între ei. Apoi, se îndreptă liniştit către uşă. După ce aceasta se închise în urma lui, Jennifer, oarecum mirată de o asemenea reacție, a început să strângă paharele și să le spele.

– Vezi, Patty? Nu e chiar aşa de rău. Deja am cunoscut pe cineva aici, zise ea râzând, încercând să-l încurajeze. Prietenosul domn Brunner.

A doua zi, Patty s-a prezentat la noua sa școală. Așa cum îi spusese mama lui, știa că nu trebuie să se aștepte la nimic bun. Însă nu s-a gândit vreodată că lucrurile ar putea merge atât de rău.

În momentul în care a păşit în sala de clasă, colegii săi începură să murmure, uitându-se uimiți la mâna lui dreaptă, în care își ținea cărțile. Pentru a nu prelungi acest moment stânjenitor mai mult decât era nevoie, băiatul s-a îndreptat repede către cel mai apropiat loc liber. După aceea, din fericire pentru el, profesoara lor a intrat grăbită şi, începându-şi lecţia, a uitat să li-l prezinte elevilor pe noul coleg. Revenindu-și puțin pe parcursul acestei prime ore de curs, Patty aproape că reușise să se relaxeze, să se acomodeze întrucâtva cu cei din jur. Dar, în pauză, un băiat destul de voinic pentru vârsta lui, însoțit de un grup de amici, se apropie de banca în care el se așezase.

– Ia spune, Roboțel, cred că ți-e destul de greu acum să mai scrii cu chestia asta care îți atârnă din umăr, zise el începând să râdă. Apoi, văzând că Patty nu spune nimic, se apropie încrezător și îi apucă unul dintre degetele acelea ciudate de plastic, încercând să i-l răsucească în sens invers.

– Te doare?

– Lasă-l, îi răspunse Patty în cele din urmă. O să se rupă, iar mama nu își va permite să mi-l repare.

– Încetează odată, Shane, se auzi din spatele lor vocea iritată a unei fete, care îi privea neliniștită. Dă-i drumul! Nu e deloc amuzant ceea ce faci.

Însă vorbele ei mai mult l-au întărâtat pe Shane Williams, căruia nu îi plăcea niciodată să fie corectat.

– Bine, Mindy, zise el. Dacă ție nu îți place...

Apoi, brusc, se auzi un mic trosnet, iar Shane, se întoarse calm către Mindy.

– S-ar părea că mămica roboțelului ăsta ar trebui să facă rost acum de ceva bani, nu? Hai să mergem, băieți.

Patty îşi priveşte proteza încremenit. Din degetul său rupt începu să se scurgă încet pe bancă un lichid albicios consistent, împrăştiind în jur un miros înţepător. Nici nu observă când fata aceea, Mindy Wittier, se aşeză lângă el.

– Bună! Eu sunt Mindy, zise ea, dar tonul nehotărât al vocii sale îi făcea cuvintele să semene mai degrabă cu o întrebare.

„Eu sunt Mindy?”, se repetară vorbele ei ca un ecou în mintea răvășită a lui Patty.

– Cred că da, răspunse el ecoului... Apoi se ridică greoi din bancă, luându-şi cărţile şi lăsând-o pe Mindy singură şi uşor nelămurită.

Patty nu a mai rămas la restul orelor. Târziu, aproape de ora cinei, s-a întors acasă, unde mama lui l-a întâmpinat nerăbdătoare:

– Ei, cum a fost în prima zi?

– Am căzut, îi răspunse el abătut, arătându-i degetul de plastic frânt. Apoi a fugit repede în camera lui.

Şi, într-adevăr, aşa cum îşi închipuise Patty, vizita la cabinetul de specialitate, unde îşi făcuse prima operaţie, îi costă mult mai mult decât se aşteptau. După consultaţia preliminară, medicul îi atenţionă că astfel de proteze nu sunt deloc uşor de reparat, datorită conexiunilor cu sistemul nervos, care, odată deteriorate, sunt foarte dificil de refăcut şi recalibrat. Copilul s-ar putea să nu îşi mai controleze mişcările la fel de bine ca înainte. Trebuie ca ei să înţeleagă că braţul acela, cu ţesuturile sale sintetice, nu poate suporta prea multe intervenţii de acest fel. La un moment dat, el va deveni inutilizabil.

Seara, acasă, stând împreună la mica lor masă rotundă din bucătărie, Jennifer îi spuse îngrijorată fiului ei:

– Patty, știu că îți este foarte greu, dar încearcă, te rog, să fii mai atent.

Răsfoi apoi câteva clipe nişte hârtii – facturile de la clinică, probabil, şi extrase bancare –, care stăteau împrăştiate pe masă dinaintea ei. Tulburată, începu să-şi maseze uşor fruntea, încercând să se calmeze.

– Economiile noastre aproape s-au terminat. Nu putem cheltui astfel banii pentru chirie. Vom ajunge în stradă, Patty, înţelegi asta?

Băiatului îi era greu să îşi ridice privirea către ea.

După câteva zile de absenţă, trebui să se reîntoarcă la şcoală.

În timp ce mergea singur pe un culoar aglomerat, din mulţimea de elevi care treceau grăbiţi spre sălile lor de clasă, Shane Williams apăru deodată lângă el, întrebându-l glumeţ:

– Hei, Roboțelule, e totul în regulă?

Fără să-i mai aştepte răspunsul, trecu apoi nepăsător mai departe.

Va urma.

2062

2011-08-16T00:10:00.000-07:00

– Ce este pata aceea galbenă de pe cer?

– E luna, Tim, răspunse Daisy privindu-l mirată. Cum te simţi?

– Dar tu cine eşti?

– Dd... Daisy, nn... nu-l lua în seamă, se auzi din spatele ei vocea bâlbâită a lui George. Încă nu şi-a rr... revenit. E dd... dezorientat. Pp... pilula aia albastră îţi face asta, ştii bine. Şi eu am păţit-o, zise el apropiindu-şi mâna păroasă de fruntea prietenului său. Nu are febră, e doar ameţit. Este un tip rr... rezistent. Ce risipă! Cc... când te gândeşti...

– George, te rog, nu începe iar! Timmy, spune Daisy ca şi cum s-ar adresa unui copilaş, cred că ar trebui să te culci la loc. Mâine dimineaţă te vei simţi mai bine.

Deasupra lor, atârnând din tavan, un bec prăfuit clipea în răstimpuri împrăştiind o lumină difuză, care făcea ca lucrurile din încăpere să pară şi mai învechite, parcă îngălbenite de timp. Dorind să înfrumuseţeze cumva locul, cineva îşi făcuse timp să acopere pereţii crăpaţi cu afişe de propagandă, care, probabil, fuseseră distribuite în acest oraş cu vreo trei ani în urmă, când încă se mai spera într-un viitor prosper. Însă nimic nu se schimbase aici. Mesajele înseşi nu erau mult prea diferite faţă de cele pe care le puteau vedea şi astăzi pe străzi: „Cumpără ca să exişti! Numai consumând poţi fi acceptat. Susţine producţia!” Pretutindeni, oamenilor li se oferea aceeaşi imagine a fericirii: Consumul. Doar culorile erau parcă mai şterse.

Obosit, George se îndreptă greoi spre fotoliul său din colţul camerei. Deranjat de sclipirile intermitente ale becului, care îi dezvăluiau fragmente dintr-un decor deprimant, pe care prefera să nu îl mai vadă, înainte să se aşeze din nou, îl stinse. Arcurile scârţâiră uşor sub greutatea lui. Singurul semn care îi mai trăda acum prezenţa era doar scrumul aprins al ţigării, formând un punct roşu care descria, într-un ritm lent, largi arcuri de cerc prin aerul îmbâcsit de fum al camerei. Gândindu-se la rezultatul neaşteptat primit cu o zi în urmă la evaluarea prietenului său, care, neputincios, se afla acum întins pe pat, George începu să mormăie înciudat:

– Aa... atât de tânăr! Eu, ss... sigur, un rebut, un bb... beţiv neputincios şş... şi bâlbâit. Ce altceva aş fi pp... putut să mai sper? Dar el? Ah! Vv... Vino încoace, Ff... Fiona.

Fiona era pisica lui modificată genetic. Avea ochii galbeni, blana violet şi mirosea a piersici. Pentru că petreceau atât de mult timp împreună, îi împrumutase parfumul ei şi lui George, care, din cauza aceasta, nu se mai simţea dator să se spele prea des.

Prin fereastra închisă, Tim privea în continuare pata aceea galbenă de pe cer. Gândurile începeau să i se ordoneze. Dar, din păcate, amintirile care îi reveneau într-un flux tot mai rapid nu erau deloc plăcute. Doar Daisy se mai afla acum lângă patul lui.

– Poate că au greşit... Poate că au greşit, nu? Trebuie să fi greşit. Se mai strică maşinăriile alea, au şi ele erori. Eu nu pot fi inutil...

Daisy îi mângâie părul încercând să-l liniştească, să-l facă să adoarmă.

– Ce au greşit, Tim? Îl întrebă ea încet.

– Fişa mea...

– Culcă-te deocamdată, lasă-i pe ei. Culcă-te, îi şopteşte Daisy.

Din câte ştia ea, Centrele de Evaluare apăruseră cu aproape douăzeci şi cinci de ani în urmă, cândva prin 2037, pe când era doar o fetiţă de doi ani. Mulţi oameni muriseră încercând să împiedice noua ordine. Reuşind cu greu să înfrângă rezistenţa unei opoziţii puternice, politicienii statelor avansate şi oamenii de ştiinţă de pretutindeni anunţaseră cu încredere o nouă eră în istoria omenirii: o eră a reciclării aşa-zisei materii umane excedentare, a celor ce prisoseau; o epocă a prosperităţii – doar pentru cei care mai rămâneau în viaţă, desigur. În contextul diminuării resurselor planetare şi al suprapopulării, nimeni, spuneau ei, nimeni nu poate tolera actul criminal al perpetuării celor care nu puteau contribui la progresul societăţii. Viitorul nu poate fi generos cu cei lipsiţi de competenţă, de perspective. „Un om care nu se poate integra proceselor de producţie nu reprezintă o existenţă sustenabilă şi, drept urmare, el trebuie eliminat, reciclat înainte de termen”, afirmase, plin de zel, preşedintele unei ţări de care Daisy nu mai auzise până atunci. Iar cu o zi în urmă, Timmy, prietenul ei cel mai apropiat, îşi primise fişa de evaluare cu menţiunea: Subiect Dispensabil. Aceasta însemna că, în termen de 48 de ore, o echipă a D. R. U. va veni să îi preia corpul pentru a-l procesa. Din punctul lor de vedere, totul era cât se poate de simplu: din datele evaluării sale rezulta că nu avea capacităţile necesare pentru a fi un agent economic eficient, deoarece costurile raţiilor de hrană şi ale altor resurse pe care le consuma depăşeau în valoare tot ceea ce ar fi putut produce în decursul vieţii. Aşadar, D. R. U. nu găsise niciun motiv raţional pentru a-i îngădui să mai existe. Deja nu îl mai priveau ca pe o fiinţă umană. Pentru ei, Tim devenise doar un lucru ce trebuia înlăturat – reciclat.

Scurtul interval de două zile era singura concesie pe care sistemul le-o făcea celor ca el. Însă nici aceasta nu era întru totul gratuită: fiecare subiect dispensabil primea o pilulă albastră al cărei efect era, printre altele, reducerea metabolismului. Cât timp mai trăia, Tim nu trebuia să mai consume nimic din această lume; ar fi fost rău pentru economie, pentru semenii lui.

Şi Daisy Farmil primise o fişă, dar, din fericire, rezultatul fusese: Subiect Recuperabil. Aşadar, mai avea o şansă. George era şi el condamnat. Dintre cei trei, George va fi primul care, viu sau mort, va trece pragul Centrului de Procesare. Uneori, subiecţii dispensabili încercau să fugă, să se ascundă. Dar nu pentru mult timp; pilula albastră oricum i-ar fi omorât. Efectul ei era ireversibil.

– Şş... ştii, Dd... Daisy, şopteşte George prin întuneric, câteodată mă îî... întreb dacă este dd... drept ceea ce ni se întâmplă. De fapt, ce şş... şansă ni s-a oferit nouă?

Fiona torcea mulţumită în poala lui. Daisy nu-i răspunse. Întrebările acestea nu mai aveau nicio importanţă acum. Ştia doar că dimineaţă va avea doi prieteni mai puţin.

La ora 6, sunetul uşii de lemn făcute ţăndări i-a trezit brusc. Printre aşchiile care zburau împrejur, două matahale îmbrăcate în uniforma neagră a D. R. U. s-au năpustit înăuntru:

– Uită-te în ce mizerie trăiesc! Pfu! Piersici?! Copii, am venit să vă scutim de încă o zi de umilinţă. Nimeni nu vă va simţi lipsa. Sunteţi o cheltuială prea mare pentru Guvern. Maxie, pe cine avem de ridicat?

Colegul său, un bărbos cu o cicatrice adâncă pe obrazul stâng, scoase dintr-unul din buzunarele vestonului său un scaner şi se apropie de George care, speriat, rămăsese înfipt în fotoliu. Fiona fugi repede şi se ascunse sub pat. Agentul se aplecă deasupra lui George şi îl prinse cu mâna de gât, strângându-l cu putere:

– Ursuleţule, cască ochişorii! îi spuse el printre dinţi. Trebuie să-mi fac norma. Un fascicul roşu de laser se plimbă o clipă deasupra feţei crispate proptită de spătarul fotoliului, apoi, privind displayul, bărbosul continuă satisfăcut:

– George Benson, ce nume de ratat ţi-a mai dat mă-ta! Dar nu te îngrijora, astăzi vom corecta noi lucrul ăsta. Ne vei fi mai folositor sub formă de îngrăşământ. Chiar dacă nu ai fost capabil de nimic, vom scoate noi ceva bun din tine, zise bărbosul râzând zgomotos.

Celălalt agent rămăsese să supravegheze intrarea. Între timp, Tim, desculţ, îmbrăcat doar în blugi şi într-un tricou alb şifonat, se ridicase din pat şi se apropiase de peretele de care stătea lipită Daisy. Din pricina şocului, fata începuse să tremure. Îi prinse în palmă degetele ei firave şi reci şi, încercând să o liniştească, îi şopti:

– Nu te speria, Daisy. Ne vor doar pe mine şi pe George.

Deodată, o mână aspră îl apucă de ceafă şi îl trânti la podea. Bărbosul se afla acum deasupra lui, repetând aceeaşi procedură ca în cazul lui George:

– Pe cine avem aici? Urmă un flash roşu: Timothy Herms. Nu o să putem scoate mare lucru din tine, micuţule.

Sprijinit de tocul uşii, celălalt agent îi strigă bărbosului:

– Maxie, vezi ce-i cu fata aia! Să nu o sperii prea rău.

Matahala se ridică încet şi se întoarse spre ea privind-o stăruitor. Era uşor nelămurit. Slabă, cu părul blond, bogat, ochii căprui şi limpezi, Daisy Farmil era, cu siguranţă, o prezenţă neaşteptată – nu semăna nicidecum cu fetele pe care le găseau, de obicei, în asemenea locuri. Se apropie şi-i luă o şuviţă de păr între degete. Senzaţia de catifelat îi era oarecum străină. Prevăzător, ridică scanerul. Displayul afişa: Subiect Recuperabil. Îi zâmbi:

– Deci, mai ai o şansă, păpuşă. Lăsându-i şuviţa de păr să cadă peste frunte, el îşi coborî mâna pe lângă umerii ei şi începu să-i pipăie sânii. Tu încă mai poţi să fii utilă pentru societate. Da...

Daisy închise ochii – ar fi vrut să dispară cumva de acolo, cât mai repede.

Din spatele său, colegul îi strigă:

– Maxie, am terminat aici, trebuie să plecăm. Zona devine nesigură. Nu vreau să am probleme azi.

Ridicându-se de jos, Timothy îi apucă mâna bărbosului încercând s-o elibereze pe Daisy din strânsoare:

– Hei, se răsti el la namilă, nu ai voie să faci asta! Pe ea nu o poţi atinge!

Aşa cum era de aşteptat, matahala îi răspunse printr-un un pumn în stomac. Tim, slăbit de efectele pilulei albastre, se prăbuşi repede în genunchi.

– Mişcă-te odată, gunoiule! Respiri prea mult.

În cameră, mai rămăsese doar Daisy plângând. După o vreme, Fiona, pisica, ieşi timidă de sub pat. Se uită câteva clipe la Daisy, care stătea nemişcată, apoi, trecând peste resturile uşii, plecă singură să îl caute pe George.

Câteva consideraţii asupra drepturilor noastre fundamentale

2011-08-08T03:16:00.000-07:00

Recent, ne-a fost adus la cunoştinţă faptul că există o lucrare semnificativă al cărei scop ambiţios – şi, totodată, legitim – este acela de a restitui, cel puţin teoretic, ceea ce ne-a fost răpit într-un mod atât de infam prin constrângerile abuzive impuse de către o societate încă precar organizată: demnitatea, drepturile şi libertatea dăruite nouă de către Creatorul nostru, care, s-ar părea, a fost atât de generos înzestrându-ne cu astfel de privilegii demne, am fi putut crede, numai de cele mai nobile dintre creaturile Sale.

Însă, spre surprinderea noastră, am aflat, în cele din urmă, că ne numărăm şi noi printre acestea, iar tardiva descoperire a deşteptat în spiritul nostru un sentiment de îndreptăţită indignare: de prea mult timp astfel de atribuţii esenţiale ale fiinţei umane nu ne-au fost întru totul recunoscute, fără a se invoca în sprijinul acestei silnice limitări un motiv mai temeinic decât îndeplinirea intereselor celor mai meschine ale unora dintre semenii noştri ce şi-au extins libertăţile dincolo de justa lor măsură.

Fără a ne amăgi cu speranţa că, vreodată, va putea fi compensat, în vreun fel sau altul, prejudiciul ce ne-a fost adus prin minimalizarea constantă a statutului nostru şi, odată cu aceasta, a drepturilor inerente, considerăm necesară cel puţin cunoaşterea acelor împrejurări şi, poate, a cauzelor în virtutea cărora o asemenea nelegiuire s-a putut înfăptui; scopul nostru declarat fiind acela de a evita perpetuarea erorilor care alimentează prezenta inechitate socială. Iar dacă prin efortul nostru modest vom reuşi să contribuim la subminarea fundamentelor acestei dominaţii ilegitime, ne vom putea îngădui atunci să sperăm într-un viitor în care nimeni nu va mai fi constrâns să suporte asemenea privaţiuni improprii naturii umane.

Lucrarea la care ne referim, în pofida caracterului său universal, este totuşi prea puţin cunoscută şi prea puţin discutată. Nu poate decât să ne intrige această aparentă lipsă de interes a cetăţenilor cu privire la înţelegerea propriilor drepturi. Dar, considerând spiritul eminamente pozitivist al maselor, nu putem decât să presupunem că cetăţenii, fiind siliţi să se concentreze asupra necesităţilor zilnice – mai modeste în principiu, dar de o importanţă imediată –, nu au suficiente momente de răgaz pentru a medita asupra acestor chestiuni mai degrabă abstracte.

Însă, din nou, trebuie să precizăm că o asemenea stare a lucrurilor este deosebit de suspectă – şi intolerabilă, am putea adăuga –, deoarece cunoaşterea detaliată a acestei lucrări de către fiecare dintre membrii oricărei societăţi civilizate ar trebui să fie prioritară.

Ne referim, desigur, la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948).

În cele ce urmează, ne vom îngădui să cercetăm două dintre articolele sale:

Articolul 1. Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii.

Articolul 17. 1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât şi în asociaţie cu alţii. 2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de pro prietatea sa.

Mai înainte de toate, nu putem să nu remarcăm faptul că primul dintre cele două articole citate nu pare să descrie o realitate socială – am putea spune chiar că se află în contradicţie cu aceasta. Aşadar, se cuvine să precizăm că un astfel de enunţ nu îşi asumă un caracter descriptiv, ci, dimpotrivă, trebuie să îi recunoaştem o pretenţie normativă, el constituindu-se tocmai prin opoziţie cu o realitate pe care o dezavuează profund, în care oamenii – după cum putem prea bine observa – nu se nasc liberi şi egali în demnitate şi în drepturi.

Iar o astfel de contradicţie ne-a devenit, din păcate, atât de familiară, încât am ajuns să nu mai sesizăm eroarea pe care se întemeiază acest articol, capcana pe care ne-o ascunde.

Pentru a înţelege mai bine acest aspect, ni-l putem imagina, de exemplu, pe unul dintre gânditorii care au contribuit la elaborarea straniului enunţ apropiindu-se de un măr: văzându-i roadele inegale – unele mere fiind prea mici, iar altele mai mari – el va decide, probabil în virtutea unor scopuri utilitare, că această insuficienţă a naturii trebuie numaidecât ameliorată. Bineînţeles, păstrând logica neobişnuitului raţionament ce îi situează pe oameni ca fiind egali, el va decreta: „Toate merele sunt egale”. Demersul este la fel de inutil pe cât este de absurd.

Fiecare cetăţean are datoria să judece, cu toată sinceritatea, această chestiune: Cât de folositoare este pentru societate o astfel de egalitate pur teoretică? Oare îi determină ea pe oameni să fie morali şi mai nobili? Oare ne asigură ea vreo protecţie împotriva abuzurilor de tot felul?

Suntem cu toţii „egali” de atâta vreme, încât putem răspunde cu fermitate la aceste întrebări: Nu. Egalitatea abstractă a oamenilor nu rezolvă nicidecum conflictele sociale.

Inegalitatea naturală – de altfel, evidentă – a indivizilor, în pofida acestor formule, fie ele cât de bine intenţionate, prin care zadarnic încercăm să o suprimăm, să o ascundem, va găsi întotdeauna nenumărate împrejurări de a se manifesta. Prin urmare, putem deduce că ea reprezintă, de fapt, o constantă a condiţiei umane, care trebuie acceptată şi integrată ca atare în cadrul sistemului legislativ.

Astfel, putem afirma că această Declaraţie, deşi încearcă, în felul ei, să atenueze cumva inechitatea socială – într-adevăr ilegitimă! –, porneşte de la o premisă incorectă: egalitatea naturală a indivizilor.

Tocmai de aceea putem afirma cu toată încrederea că, dacă se va menţine în forma actuală, Declaraţia nu îşi va putea îndeplini misiunea edificatoare în vederea căreia a fost concepută.

În schimb, ar trebui, mai degrabă, să ne concentrăm toată atenţia asupra dreptului de proprietate – sursa predilectă a inegalităţilor sociale ce pot fi întrucâtva ameliorate –, pe care îl găsim menţionat în articolul 17.

Vom observa că, din nefericire, acest drept în sine nu garantează, aşa cum ar fi necesar, posesia efectivă a unor bunuri materiale, în lipsa cărora, trebuie să recunoaştem, anumiţi cetăţeni se vor afla, încă din momentul naşterii, într-o stare de servitute, căreia nu i se pot sustrage decât acceptând, temporar, o dominaţie ilegitimă. Pentru a-şi asigura existenţa, ei trebuie să intre în serviciul altora – proprietarii mijloacelor de producţie, indivizi care, contractându-le serviciile, se vor afla astfel într-o poziţie privilegiată, ei fiind, totodată, susceptibili de a abuza de acest statut.

De fapt, dacă vom analiza mai îndeaproape această problemă deosebit de bizară, vom descoperi că un astfel de drept aşa-zis natural este nul într-o primă instanţă, deoarece nu are un obiect căruia să i se raporteze: el recunoaşte doar o posesie abstractă sau, mai bine zis, capacitatea – necesitatea – subiectului, a individului, de a poseda astfel de bunuri.

Însă, aşa cum dreptul sacru la existenţă, de care beneficiază orice fiinţă umană, nu poate fi tăgăduit, trebuie, de asemenea, să se recunoască faptul la fel de incontestabil că însăşi existenţa unui individ nu poate fi susţinută în lipsa bunurilor necesare traiului. Iar legea, după cum am arătat, nu garantează posesia efectivă a acestora şi nici măcar posibilitatea concretă de a le dobândi, ci enunţă doar un drept abstract al proprietăţii, care, din păcate, în ceea ce priveşte combaterea inechităţii sociale şi a servituţii pe care aceasta o implică, este cu desăvârşire ineficient, tocmai pentru că, de fapt, nu asigură nimic.

Graţie concursului celor mai luminate minţi, ne putem mândri astăzi că primul pas către soluţionarea acestei probleme a fost deja făcut: recunoaşterea dreptului de proprietate ca drept fundamental al fiinţei umane.

Însă rezolvarea definitivă, care va aduce, totodată, prosperitatea la care este îndreptăţit să acceadă fiecare membru al societăţii şi, în ultimă instanţă, al speciei umane, nu se poate face decât prin acordarea unei proprietăţi efective, stabilită prin lege – ori a unui venit stabil –, care să îi asigure cetăţeanului o minimă autonomie şi protecţie împotriva acelora dintre semenii săi care vor dori să îl aservească.

Subliniem cu toată tăria că numai în acest fel sclavia şi servitutea, sub toate formele lor, vor putea fi cu desăvârşire eradicate, iar omenirea, lăsând în urmă asemenea practici barbare, va putea păşi astfel pe o treaptă mai înaltă a civilizaţiei.

Legile care ne vor îngădui să efectuăm această mult aşteptată schimbare au fost deja formulate şi adoptate. Ele există. Împreună, trebuie doar să le aplicăm.

Notă: Una dintre intenţiile acestui scurt articol este aceea de a semnala opiniei publice necesitatea imperioasă a reevaluării dreptului de proprietate, de care atârnă libertatea noastră efectivă.

Nu în ultimul rând, avem datoria de a ne întreba:

Oare dreptul la existenţă este, într-adevăr, sacru şi inalienabil ori, în anumite situaţii, sub o formă sau alta, el poate fi înstrăinat?

Proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie nu implică tocmai o limitare a libertăţii acelor indivizi cărora, lipsindu-le mijloacele necesare pentru a-şi asigura traiul zilnic, vor fi constrânşi să îşi valorifice forţa de muncă intrând în serviciul celui dispus să le-o cumpere la un preţ minim? Şi, chiar dacă individul are posibilitatea de a-şi alege angajatorul, nu se va afla el oare în aceeaşi stare de servitute pe care însăşi legea o condamnă?

Însă, dacă vom accepta în acest caz faptul că individul aflat într-o asemenea situaţie trebuie să îşi câştige cumva existenţa, vom mai putea susţine atunci că el s-a născut la fel de liber precum un altul care nu are o astfel de obligaţie – care nu este nevoit să muncească?

Drept urmare, în cele din urmă, putem concluziona oare că societatea, în vederea bunăstării cetăţenilor, nu trebuie să tolereze existenţa unei categorii privilegiate şi neproductive?

Dacă vom admite că proprietatea creează starea de servitute, atunci acesta nu poate fi considerată legitimă decât prin consimțământul fiecăruia: în mod voluntar, cetăţenii se vor afla unii în slujba celorlalţi. Şi nimeni nu va fi îndreptăţit să se sustragă acestei sacre datorii.

Comedia română

2011-06-24T22:23:00.001-07:00

În încercarea de a explica personalitatea şi, desigur, opera unui scriitor remarcabil precum I. L. Caragiale, tendinţa de a ne raporta la cadrul socio-istoric constituie mereu o ispită, deoarece acolo ne aşteptăm să descoperim acei factori determinanţi, care au contribuit la definirea omului de geniu. Însă am greşi dacă ne-am abandona cu totul acestei tentaţii. Pot exista, bineînţeles, anumite evenimente de excepţie, care să îl influenţeze, mai mult sau mai puţin, pe un scriitor, dar ele nu sunt totuşi decisive, rolul lor limitându-se doar la a-i oferi acestuia o motivaţie în vederea exercitării talentului.

Altfel spus, o cauză exterioară, chiar dacă joacă un rol determinant în crearea unei opere literare, prin sine însăşi, nu îi atribuie nicidecum un plus de măiestrie artistică. Astfel de calităţi – originalitatea, claritatea stilului, coerenţa, profunzimea – fiind, mai degrabă, o expresie sau o consecinţă, am putea spune, a competenţei în acest domeniu, a virtuţilor scriitoriceşti, mai mult sau mai puţin limitate.

De pildă, cu greu ne-am putea închipui că un intelectual obişnuit, mediocru, martor al răscoalei de la 1907, ar fi fost capabil să scrie un articol atât de pătrunzător – şi, totodată, caustic – precum celebra lucrare a lui I. L. Caragiale: „1907. Din primăvară până-n toamnă.” La acea vreme, analiza sa – o veritabilă radiografie a tarelor sociale care au provocat răscoala – a constituit un eveniment major în presa românească, având un tiraj enorm – peste 10 000 de exemplare. Aşadar, în acest caz, se poate spune că autorul a dispus de un subiect generos: o dramă socială care merita – de fapt, se impunea – să fie tratată cu toată consideraţia.

Însă un aspect demn de reţinut este acela că, în perioada respectivă, scriitorul nici măcar nu se afla în România, ci, departe, la Berlin, unde se stabilise încă din anul 1904 (1905?). Dar, cu toate acestea, veştile privind evenimentele care se petreceau în ţară au avut asupra sa un impact enorm, sesizabil prin abaterea de la maniera obişnuită de a scrie, pe care o sintetizase în următorul principiu:

„Voi fi blând şi naiv în formă, dar violent şi caustic în fond.” (1)

Cel puţin de această dată, Caragiale a fost violent în ambele: expresie şi conţinut. Rezultatul: o lucrare într-adevăr remarcabilă. Bineînţeles, aşa cum era de aşteptat, dincolo de aprecierea cititorilor, urmările în plan social au fost aproape nule – de altfel, scriitorul anticipase acest lucru. După un scurt moment de reculegere – care s-ar fi dorit, totodată, edificator –, clasa politică şi-a reluat vechile năravuri.

Un fapt cât se poate de bizar: aproape niciodată criticii sociale nu i se răspunde, aşa cum ar fi raţional, prin implementarea unor măsuri pozitive. În schimb, se apreciază, acolo unde există, calităţile literare ale discursului.

Însă performanţa lui Caragiale a fost tocmai aceea de a crea opere durabile, servindu-se de un material, în aparenţă, mai puţin trainic. Nu astfel de împrejurări deosebite, ci întâmplările ordinare îl preocupă, de obicei, pe autor; banalităţi precum momentele petrecute într-o berărie sau în cabinetul vreunui avocat mărunt, o vizită la un prieten, o plimbare pe bulevard; pe scurt, subiecte dintre cele mai comune, oameni dintre cei mai obişnuiţi – orăşeni, mici funcţionari, negustori şi, rareori, ţărani. Subordonate viziunii caragialiene, toate aceste elemente alcătuiesc o frescă socială în care prea puţini dintre contemporanii săi erau dispuşi să se recunoască; o lume anapoda, dar, în mod straniu, fascinantă: comedia română.

Persistenţa unor astfel de imagini discordante, care ne înfăţişează, pe de-o parte, existenţa lipsită de griji a micului burghez, aşa cum îl creionează Caragiale – naiv, poate, dar, în acelaşi timp, capabil de orice mârşăvii, deci, irecuperabil din punct de vedere moral – şi condiţia dezolantă în care se aflau ţăranii, singura categorie socială productivă, ne impune o întrebare esenţială:

Suntem oare îndreptăţiţi să considerăm România secolului XIX drept un spaţiu idilic, susceptibil de a se identifica mai degrabă prin latura sa aşa-zis comică ori I. L. Caragiale însuşi a fost un autor care, prin alcătuirea sa spirituală, era mult mai receptiv faţă de aceste aspecte, înregistrându-le, cu o admirabilă consecvenţă, în operele sale?

O atare chestiune nu poate fi soluţionată cu uşurinţă, deoarece reclamă, pe de-o parte, cunoaşterea detaliată a societăţii româneşti din perioada sincronă producerii creaţiilor majore ale lui I. L. Caragiale, pe care o putem fixa începând cu anul 1878. Pe de altă parte, nu putem neglija nicidecum receptarea critică a operelor acestui autor deosebit de popular, a cărui literatură a provocat, la acea vreme, nenumărate controverse. Cu excepţia câtorva nume importante afiliate junimismului, criticele contemporanilor săi conservă acea atitudine ostilă – exprimată, uneori, într-un mod destul de agresiv –, din pricina căreia recunoaşterea valorii marelui dramaturg a fost, pe nedrept, întârziată.

Opiniile unor cercetători avizaţi precum Ioana Pârvulescu sau Horia Roman Patapievici par să ne confirme faptul că, din anumite puncte de vedere, secolul XIX poate fi considerat, în pofida răscoalelor ţărăneşti şi a administraţiei corupte, cea mai strălucită perioadă din istoria României.

Ioana Pârvulescu subliniază un moment cheie: „1866 este «anul unu» al schimbării adânci” (2), când Carol I, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, este proclamat Rege. România îşi dobândeşte astfel prima Constituţie Regală, iar, ulterior, în urma Războiului Ruso-Turc (1877-1878), va ieşi definitiv de sub suzeranitatea Imperiului Otoman.

Mai mult decât atât, în viziunea unui remarcabil eseist – Mihai Ralea –, nu doar România traversa o perioadă benefică, ci întreaga Europă, care „huzurea, îmbuibată de «rente coloniale.»” (3)

Însă trebuie să evităm eroarea de a supralicita astfel de considerente, altminteri am putea crede că belşugul cuprindea toate clasele sociale, burghezi şi ţărani deopotrivă – nimic mai departe de adevăr. Un exemplu elocvent în acest sens îl constituie Petre Ispirescu – tipograf, folclorist şi scriitor –, un om de o condiţie socială modestă, care, în luna martie a anului 1870, când I. L. Caragiale avea deja 18 ani, îşi nota, cu tristeţe în jurnal următoarele:

„«Când îmi arunc ochii prin casă, azi, după zece ani, şi văz aceleaşi obiecte, dar mai vechi cu zece ani, fără a fi putut adăuga ceva [...] o mare mâhnire mă cuprinde. Plâng. Peste ceea ce ştiu din ale tipografiei, alt nimic nu mai ştiu. Aş lucra şi noaptea ca să pot câştiga mai mult pe lună. Mi se rupe inima de copilaşi. Toată garderoba mea acum se mărgineşte într-un rând de haine. Astea sunt şi de sărbătoare şi de lucrătoare.»” (4)

De altfel, din punct de vedere financiar, nici I. L. Caragiale însuşi nu a avut o situaţie deosebit de bună. Aşadar, în ceea ce priveşte întrebarea anterior enunţată, putem să concluzionăm, fără riscul de a ne înşela, că, deşi marele dramaturg – un privilegiat al istoriei, am putea spune – a fost martorul unora dintre momentele care au trasat destinul României, trăind, în acele decenii prospere, aproape de personalităţile vremii şi beneficiind din plin de atenţia lor, ar fi avut, poate, suficiente subiecte comice pentru Momentele şi schiţele sale, dar, de asemenea, nu trebuia decât să privească mai îndeaproape pentru a sesiza presiunea la care îi expunea pe cei mulţi luxul elitelor sociale. Iar existenţa tragică a celor care alcătuiau aşa-zisa clasă productivă Caragiale nu a ignorat-o. Chiar dacă rareori a scris despre traiul precar al ţăranilor, i-a ridiculizat în schimb pe cei care, sub masca naivităţii, impuneau o astfel de exploatare sistematică.

Deconspirarea acestor mecanisme ilegitime – altfel spus, a formelor fără fond – avea să-i asigure dramaturgului antipatia opiniei publice, în special a celor care beneficiau de pe urma unui sistem corupt şi aveau astfel toate motivele să se simtă vizaţi de ironiile sale.

Lui Mihai Ralea îi plăcea, odinioară, să îşi închipuie că, la acea vreme, „clasele oprimate nu aveau încă nicio poftă de drepturi ori de pâine.” Mai mult decât atât, eseistul notează că, de fapt, „toată lumea accepta situaţia şi se bucura de dânsa.” (5) Evident, „toată lumea” cu excepţia lui I. L. Caragiale, care trebuie să fi fost un „om sucit.”

Mai prudent, criticul Garabet Ibrăileanu îi recunoaşte marelui dramaturg meritul de a fi „cel mai mare istoric al epocii 1870-1900. Un istoric complect, care arată, care critică şi care explică.” (6) Însă găseşte o modalitate mult mai elegantă – mai subtilă – de a invalida veridicitatea viziunii caragialiene, reproşându-i tocmai lipsa de obiectivitate:

„Pe Caragiale, în opera sa cu caracter social, nu-l inspiră decât răul. Muza sa este răutatea, vulgaritatea şi prostia contemporanilor săi. Şi nu că vede lucrurile mai rele decât sunt, dar el nu vede decât răul.” (7)

Dar Garabet Ibrăileanu nu este singurul care constată acest lucru. Constantin Dobrogeanu-Gherea remarca, la rândul său, absenţa unui ideal în opera marelui dramaturg. Mai recent, acest aspect este sesizat şi de către Ioana Pârvulescu, care afirmă că o atare imagine „e nouă, neobişnuită în epocă şi nedreaptă.” (8) Prin urmare, distinsa scriitoare se simte datoare să precizeze că „Ţara Miticilor nu e România contemporană lui Caragiale.” (9) Iar noi nu ne-am fi îngăduit să întâmpinăm cu neîncredere această formulă reuşită, dacă scriitoarea însăşi nu ne-ar fi prezentat, ulterior, câteva consideraţii contradictorii. Încercând să elucideze posibilele motive care ar fi putut determina exilul voluntar al lui Caragiale la Berlin, Ioana Pârvulescu notează următoarele:

„De fapt, la 1905 Caragiale fuge, se exilează nu atât din lumea românească a momentului, cât din lumea românească a Momentelor. Trăia în Ţara Miticilor, alături de ei.” (10)

Enunţul în sine este cât se poate de bizar: dacă lumea românească a momentului nu corespundea cu lumea românească a Momentelor, putem deduce atunci că I. L. Caragiale fugea de o ficţiune? Însă cum ar fi putut lumea românească a Momentelor să fie întru totul un construct imaginar, lipsit de o minimă referenţialitate, din moment ce însăşi scriitoarea susţine, apoi, că dramaturgul „trăia în Ţara Miticilor, alături de ei”?

De altfel, în epocă, operele lui I. L. Caragiale au întâmpinat o rezistenţă puternică chiar şi din partea unor intelectuali de prim-rang. De pildă, B. P. Haşdeu considera teatrul caragialian ca fiind profund imoral. Însă un atare demers se află într-o deplină opoziţie cu explicaţiile scriitorului Alexandru Paleologu, care afirmă, dimpotrivă, că „spiritul lui Caragiale a exercitat în societatea noastră o acţiune socratică”, deoarece el încerca tocmai să o aducă „la cunoaşterea de sine şi la o conştiinţă morală.” (11)

Într-un mod destul de neaşteptat, alte capete de acuzare nejustificate – monotonie, schematism, perisabilitate, decepţionism, inaderenţă la spiritul românesc – sunt formulate de persoane ilustre precum: Pompiliu Eliade, Nicolae Davidescu, Constantin Banu.

Criticul Şerban Cioculescu va fi acela care, într-un studiu exemplar, intitulat sugestiv „Detractorii lui Caragiale”, îşi va lua sarcina de a explica aceste neclarităţi, dovedind că, aproape în fiecare caz, criticele sus-menţionate decurg din înţelegerea defectuoasă a subiectului cercetat.

În zilele noastre, o dezbatere asupra acestor chestiuni nu mai implică o miză semnificativă, deoarece păşim acum pe un teritoriu unde, în trecut, s-a purtat, într-adevăr, o luptă aprigă. Iar criticele operei caragialiene sunt, am putea spune, o mărturie a iscusinţei gânditorilor care, pentru o clipă, şi-au încrucişat armele în acest conflict.

Note:

1. I. L. Caragiale, Opere IV, Publicistică, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1965, pag. 372

2. Ioana Pârvulescu, În intimitatea secolului 19, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005, pag. 57

3. Mihai Ralea, Scrieri, vol. II, Editura Minerva, Bucureşti, 1977, pag. 612

4. Ioana Pârvulescu, În intimitatea secolului 19, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005, pag. 109-110

5. Mihai Ralea, Scrieri, vol. II, Editura Minerva, Bucureşti, 1977, pag. 612

6. Garabet Ibrăileanu, Spiritul critic în cultura românească. Note şi impresii, Editura Minerva, Bucureşti, 1984, pag. 320

7. Garabet Ibrăileanu, Spiritul critic în cultura românească. Note şi impresii, Editura Minerva, Bucureşti, 1984, pag. 171-172

8. Ioana Pârvulescu, În Ţara Miticilor. De şapte ori Caragiale, Eseu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007, pag. 125

9. Ioana Pârvulescu, În Ţara Miticilor. De şapte ori Caragiale, Eseu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007, pag. 44

10. Ioana Pârvulescu, În Ţara Miticilor. De şapte ori Caragiale, Eseu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007, pag. 127-128

11. Alexandru Paleologu, Bunul simţ ca paradox, Ediţia a III-a, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2005, pag. 46

Un element subversiv neaşteptat: Andrei G. Pleşu

2011-05-22T04:55:00.001-07:00

La data de 19 mai, anul acesta, dl. Andrei Pleşu a publicat în cotidianul Adevărul [cităm ediţia virtuală] un scurt articol intitulat „Morala ca ideologie”, unde îşi mărturiseşte neîncrederea în „amplele manifestaţii ale protestatarilor occidentali”, care, notează fostul ministru, „se dizolvă adesea în harţă juvenilă şi spectacol.”

Din câte putem observa, intenţia domniei sale este aceea de a denunţa şi, totodată, de a condamna lipsa de eficacitate a unor astfel de mişcări de protest. Cine oare şi-ar fi închipuit că acest intelectual ajuns acum la o vârstă venerabilă poate fi capabil să scrie şi astfel de articole vădit subversive? Noi întâmpinăm cu o oarecare uimire acest curajos demers, el fiind cu atât mai surprinzător, din moment ce vine din partea unui fost politician – un om care, pentru multă vreme, s-a situat de cealaltă parte a baricadei.

Aşadar, iată ideea de bază a textului: pentru a-şi îndeplini scopul, protestele trebuie să fie sincere şi, mai ales, eficiente! Citind rândurile articolului publicat în Adevărul, am putea crede că fostul ministru trăieşte acum o a doua tinereţe – într-atât de energic este acest îndemn!

Suntem întru totul de acord cu dl. A. Pleşu atunci când afirmă că, uneori, dincolo de aparenta „intransigenţă morală”, aceste mişcări nu reprezintă nimic mai mult decât o simplă „înregimentare oarbă într-un «curent» la modă”, totul reducându-se, de fapt, la o „şarjă ideologică” sau – chiar mai rău – la o simplă „chermeză stradală.” Protestele de acest gen rămân, deci, „fără riscuri, fără efecte” – aspect pe care dl. A. Pleşu îl deplânge.

Conexiunea dintre aceste considerente – poate nu întru totul justificate – şi ideea de morală cuprinsă în titlul articolului domniei sale se realizează prin afirmaţia:

„Morala adevărată se ţine departe de ideologii.”

Ajunsă în acest punct, demonstraţia d-lui A. Pleşu trece la un alt nivel, deoarece argumentul prin care condamnă ineficienţa acţiunilor protestatarilor occidentali, care, adeseori, se revendică de la o ideologie deficitară, bazată doar pe câteva „clişee «luminate»”, poate fi aplicat şi clasei politice însăşi.

Nu se poate să nu remarcăm că acest raţionament vizează şi puterea politică – bineînţeles, în măsura în care aceasta îşi mai asumă o ideologie.

Însă devine tot mai evident faptul că ideologiile – fie ele morale sau nu – au fost împinse pe un plan secundar, subordonându-se economiei.

Din păcate, argumentul d-lui A. Pleşu este oarecum inactual; morala fiind un domeniu care, într-o societate capitalistă, nu mai preocupă decât, poate, la nivel teoretic, rămânând mai degrabă obiectul de studiu al scrierilor literare ori filosofice.

Link către articolul d-lui A. Pleşu: http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Morala_ca_ideologie_7_482421756.html

Tertipuri auctoriale

2011-05-04T06:43:00.001-07:00

Dacă, în virtutea dorinţei fireşti a naturii umane de a ierarhiza, am presupune o curbă a onorabilităţii literare, distinsul Umberto Eco, un cărturar autentic ale cărui preocupări acoperă atâtea domenii de cercetare – filozofie, semiotică, critică, estetică –, s-ar situa, cu siguranţă, undeva către limita superioară a acesteia. Autoritatea pe care o exercită verdictele sale teoretice asupra colegilor de breaslă este aproape paralizantă, mergând până într-acolo încât inhibă, am putea spune, dorinţa cercetătorilor mai tineri de a investiga pe cont propriu. Cu inconştienţa specifică unui intelect imatur, ei decid să îşi însuşească postulatele acestui savant fără a se gândi, fie şi în treacăt, că teoriile sale – după cum el însuşi ar concede – trebuie, uneori, revizuite. Însă puţini sunt aceia care s-ar încumeta la o sarcină atât de dificilă.

Pe de altă parte, un intelectual controversat precum Vladimir Georgievich Sorokin – foarte popular scriitor şi dramaturg rus – este întâmpinat cu o oarecare suspiciune atunci când se aventurează, rareori, să formuleze anumite enunţuri cu un vădit caracter teoretic. V. G. Sorokin va fi supus unei cercetări mai riguroase, sinceritatea sa etică fiind oarecum îndoielnică.

Unul dintre motivele acestei nefericite antipatii îl reprezintă, am putea considera, un roman mai vechi de-al său – cel mai aspru criticat – din pricina căruia, în anul 2002, a fost acuzat de pornografie: Goluboe Salo (Grăsimea albastră, 1999). Scriitorul prezintă în acest volum o descriere şocantă – dar fictivă! – a relaţiilor homosexuale dintre Iosif Vissarionovici Stalin şi Nikita Sergheevici Hruşciov. În semn de protest faţă de această imagine insultătoare, tinerii naţionalişti ruşi au distrus la Moscova mai multe exemplare ale cărţii – o reacţie destul de surprinzătoare şi, totodată, semnificativă, deoarece ne îngăduie să presupunem că, la data respectivă (anul 2002!), influenţa stalinismului nu dispăruse cu totul. Caracterul aşa-zis pornografic al romanului ar fi fost, credem noi, ignorat în absenţa mizei politice. Însă, ulterior, acuzaţiile aduse împotriva scriitorului au fost totuşi retrase.

De asemenea, este demn de remarcat faptul că V. G. Sorokin, deşi operează într-un cadru imaginar, respectă totuşi contextul istoric, situându-l pe N. S. Hruşciov ca parte activă a acestui act sexual neobişnuit, iar I. V. Stalin râmânând, bineînţeles, partea pasivă. Ceea ce rezultă este o imagine, într-adevăr, teribilă: un Stalin nemişcat şi un Hruşciov care se mişcă! Dinamica lor simbolizează, am putea crede, rolul pe care l-a avut N. S. Hruşciov în calitatea sa de iniţiator al procesului destalinizării, început cu anul 1956 şi numit adesea „dezgheţul hruşciovian”.

Aşadar, cu atât mai mult ne va surprinde împrejurarea în care, pronunţându-se asupra vreunui subiect problematic, concepţiile, opiniile unor scriitori atât de diferiţi precum V. G. Sorokin şi U. Eco ar putea – culmea! – să coincidă. Această anomalie – dacă îi putem spune astfel – nu poate avea decât o singură explicaţie: ideea pe care domniile lor o aprobă trebuie, desigur, să aibă valoarea de adevăr.

Însă, în virtutea imperativelor corectitudinii academice, şi noi avem dreptul să ne aplecăm privirile asupra subiectului discutat şi, dacă va fi necesar, să nu acceptăm soluţia pe care aceştia ne-o oferă.

Fireşte, cei mai conformişti dintre cititori nu vor ezita, într-o astfel de ocazie, să se situeze de partea unui savant – Umberto Eco – ale cărui concepte teoretice se revendică „de la cea mai venerabilă tradiţie filosofică.” (1)

Chiar şi excentricul Vladimir Georgievich Sorokin se va bucura de mai multă consideraţie din partea opiniei publice, pentru care – inevitabil – noi vom rămâne cea mai puţin credibilă instanţă. Ne asumăm acest statut.

Aşadar, care este acea chestiune dubioasă, soluţionată în mod pozitiv de către cei doi scriitori, ce necesită – din punctul nostru de vedere – o reevaluare?

Obiectul cercetării noastre este tocmai vechea distincţie dintre autorul empiric şi autorul abstract (!) al unui text – un criteriu analitic devenit, între timp, aproape dogmatic.

Într-una dintre cele mai cunoscute cărţi ale sale, „Lector in fabula” (1979), Umberto Eco propune conceptele de Cititor Model şi Cititor Empiric, opunându-le celor de Autor Model (sau abstract) şi, desigur, Autor Empiric, insistând în mod deosebit asupra acestei delimitări. Le va relua în lucrarea „Şase plimbări prin pădurea narativă” (1994).

Cititorul Model este acea entitate sau, mai bine zis, destinatar fictiv spre care autorul empiric – scriitorul – îşi orientează mesajul textual, presupunând, desigur, că acesta – destinatarul – dispune de toate instrumentele, cunoştinţele necesare unei înţelegeri adecvate şi, astfel, decriptării sensului. Prin urmare, Autorul Model constituie la rândul lui tot o simplă reprezentare, dar una care se conturează de această dată în conştiinţa cititorului empiric (!), fiind, aşadar, o palidă reflexie a autorului empiric, iar, uneori, nici măcar atât. Totodată, trebuie precizat faptul că autorul concret este singurul care posedă acest privilegiu de a-şi conştientiza dedublarea, deoarece, păşind în spaţiul narativ, el se înstrăinează cumva de eul său empiric, transformându-se, am putea spune, în acel autor model care i se adresează unui cititor model; instituind, parcă, un dialog – un fals dialog – între doi actanţi virtuali.

Sintetizând, vom obţine o formulă mult mai simplă: atunci când scrie un text, autorul presupune existenţa unui cititor-model căruia i se adresează, iar atunci când parcurge un text, cititorul îşi construieşte, îşi proiectează imaginea unui autor-model – emitentul acelui mesaj. Însă aceste reprezentări, chiar dacă, uneori, includ şi un anumit conţinut referenţial, nu corespund întru totul realităţii obiective.

Întrebarea spre care ne conduc aceste consideraţii este, deci, următoarea: În ce măsură îl putem identifica pe autorul abstract (sau Model) al unui text cu autorul concret, empiric?

Ne îngăduie o operă literară să întrezărim adevărata personalitate a scriitorului?

Şi, mai mult decât atât: Oare această diferenţiere – autor abstract vs. autor empiric – nu este cumva doar un tertip care, în situaţiile delicate, nefavorabile, îi permite scriitorului să se refugieze, comod, în spatele unei abstracţiuni?

De fapt, cât de onorabilă ori legitimă este o astfel de înstrăinare a autorului empiric de opera sa?

Consecinţa directă a acestui demers bizar este aproape şocantă: s-ar părea că scriitorul îi atribuie autorului abstract – fictiv! – o intenţie auctorială diferită de a sa (!), îngăduindu-i chiar să dirijeze acţiunea, cursul evenimentelor naraţiunii într-o manieră pe care el nu o aprobă! Este oare cu putinţă un asemenea lucru?

Fără a manifesta vreun semn de incertitudine, nonconformistul V. G. Sorokin răspunde:

„«Această ruptură, această incompatibilitate dintre texte şi omul care le scrie e atât de radicală, încât eu mereu am căutat organul care produce poezia, dar fără niciun rezultat.»” (2)

Considerând toate subtilităţile pe care le impune soluţionarea unei atare probleme şi asumându-ne riscul unei eventuale erori, ne-am aventura totuşi să numim noi organul care produce poezia: creierul – deci, individul (!), nu cauzele exterioare sieşi, care, deşi sunt în cel mai înalt grad relevante, nu se pot transforma singure în poezie, în text.

De pildă, V. G. Sorokin însuşi, scriind despre Stalin şi Hruşciov – homosexuali! –, va gândi, probabil, că între el şi naraţiunea halucinantă ce o imaginează este o incompatibilitate, o distanţă atât de mare, încât nu va putea descoperi originea ori explica măcar natura acelei forţe nebănuite care îi conduce mâna deasupra foii de hârtie şi, bineînţeles, intelectul. Sorokin pare să afirme: „Acea forţă – intenţie – care articulează enunţurile nu se află în mine.”

La rândul său, Umberto Eco, într-un deplin acord cu opinia lui V. G. Sorokin, afirmă:

„Vă voi spune de îndată că mie de autorul empiric al unui text narativ (în realitate, al oricărui text posibil) îmi pasă foarte puţin.” (3)

Desigur, ceea ce este atât de clar pentru domniile lor nouă ne apare destul de nebulos: Care sunt acele raţiuni datorită cărora autorul empiric al unei opere devine atât de puţin semnificativ? Oare nu este el conştiinţa care scrie?

Analizând mai îndeaproape această chestiune, vom observa că problema cu care ne confruntăm are, de fapt, două ramificaţii.

Prima: Autorul empiric al unui text poate fi identificat cu acel autor-model pe care şi-l reprezintă cititorul în momentul lecturii?

Răspundem: Nu. Textul, fiind un mecanism deosebit de înşelător, nu îi poate oferi cititorului indiciile necesare deconspirării autorului său.

Drept exemplu, să considerăm următorul fragment:

„Dar în lumea asta, aşa cum e alcătuită ea, nu te poţi izola decât cu îngăduinţa celor răi... Lumea asta din care îţi tragi hrana este atât de abjectă, încât nu te acceptă şi nu te tolerează decât cu preţul complicităţii... A te izola este întotdeauna a fi sperjur prin tăcere... Aştepţi, cu ochii într-altă parte, să ţi se trimită, în plic închis, la domiciliu, cota cuvenită. ” (4)

Încercarea de a-l interpreta izolat de restul operei, cu scopul de a descoperi anumite detalii cu privire la intenţiile ori personalitatea emitentului – scriitorului –, reprezintă, fără nicio îndoială, un exerciţiu dificil şi poate chiar imposibil. Suprafaţa sa lexematică nu ne oferă un material de lucru tocmai generos. Nici nu vom putea deduce dacă opiniile exprimate în acest enunţ îi aparţin autorului sau îi sunt atribuite unui personaj. Stilul poate fi indirect liber sau nu. Frazele acestea pot fi o parte a unui dialog mai extins sau doar o reflecţie interioară. Se remarcă totuşi terminologia oarecum rafinată, care serveşte un raţionament complex, argumentat într-un mod destul de convingător: izolarea în faţa lumii aşa-zis abjecte este un act de laşitate – înseamnă „a fi sperjur prin tăcere.” Doar un idealist ar putea judeca într-o asemenea manieră. Prin urmare, deşi enunţul i-ar putea aparţine într-adevăr unui personaj, putem considera totuşi că autorul, creionând asemenea caractere, are, deci, şi anumite preocupări filozofice, chiar dacă la acest nivel ele ne apar ca fiind destul de inconsistente.

Cu toate acestea, structura de profunzime a textului, dincolo de expresia unui pesimism abrupt, nu ne dezvăluie nimic altceva – niciun angajament ideologic. Dezideratul aici ilustrat ne îndeamnă să presupunem un emitent oarecum naiv. Nu ni se deschide nicio pistă sigură către autorul empiric: Camil Petrescu. De altfel, avem de-a face, într-adevăr, cu replica unui personaj: Gelu Ruscanu.

Însă numai cercetând datele biografice ale scriitorului şi, desigur, activitatea sa literară vom reuşi să descoperim că ideile şi temperamentul acestui personaj sunt oarecum similare cu cele ale autorului. Însuşi G. Călinescu remarcă acest lucru: eroii lui Camil Petrescu, „[...] toţi, sub felurite veşminte, par a purta capul multiplicat al vorbitorului la persoana întâi.” (5)

Mult mai dificil de soluţionat va fi cel de-al doilea aspect, deoarece, în acest caz, autorul empiric este obligat de circumstanţele enunţării şi, desigur, ale actului narativ, care implică abordarea unui gen textual specific – fie el romanesc, istoric sau ştiinţific –, să se proiecteze pe sine drept autor-model, suportând, deci, o anumită limitare a libertăţilor sale. Deseori, textul însuşi, prin premisele de la care porneşte, impune o logică, un stil şi, desigur, coerenţă, care, dacă nu sunt respectate, pot compromite actul comunicării; mesajul – sensul – devenind ininteligibil.

Un atare demers ridică următoarea întrebare: Este oare îndreptăţit autorul empiric să afirme că, uneori, autorul-model – o abstracţiune! – poate prelua controlul structurii narative, obligându-l, aşadar, să recurgă la anumite strategii textuale străine de intenţia sa?

La aceasta, V. G. Sorokin a răspuns afirmativ. Însă noi avem câteva îndoieli cu privire la o astfel de soluţie – considerăm, dimpotrivă, că autorul-model nu poate deveni niciodată o instanţă decizională răspunzătoare de desfăşurarea evenimentelor naraţiunii. Oricât de mult s-ar miza pe acest proces de disimulare, autoritatea autorului empiric este preeminentă. Totodată, trebuie remarcat faptul – deloc neglijabil! – că însăşi sintagma de „autor-model” nu desemnează o entitate conştientă, independentă, care ar sălăşlui undeva, ascunsă în conştiinţa scriitorului, ci reprezintă tot o strategie textuală, o ipoteză interpretativă – proiecţie în parte a cititorului empiric, dar şi a autorului empiric. Iar un astfel de artificiu nu se poate interpune între scriitor şi opera sa, după cum nu poate interveni nici în procesul narativ.

Niciodată nu se va nega libertatea autorului de a imagina şi scrie ceea ce vrea, în maniera în care vrea, dar această libertate nu se va extinde până într-acolo încât să i se permită să se justifice, în situaţiile dificile, că a scris ceea ce nu a dorit ori ce nu a gândit. Totuşi, să nu uităm că însuşi actul de a scrie reprezintă un exerciţiu conştient, intenţional şi, prin urmare, implică o anumită răspundere pe care autorul trebuie să şi-o asume.

Note:

1. Umberto Eco, Tratat de semiotică generală, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1982, pag. 17

2. Vladimir Sorokin, Dimineaţa lunetistului, prefaţă de Mihail şi Alexandru Vakulovski, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2004, pag. 6

3. Umberto Eco, Şase plimbări prin pădurea narativă, Ed. Pontica, Constanţa, 1997, pag. 18

4. Jocul ielelor, Camil Petrescu, Editura Minerva, Bucureşti, 1976, Pag. 80-81

5. George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent; Romancierii – 1920-1930; Ed. Cartea Românească, 1998, pag. 57.

Deania neagră, de Alexandru Petria

2011-04-14T11:01:00.001-07:00

Alexandru Petria este unul dintre acei puţini scriitori pe care niciun critic literar conştient de îndatoririle profesiei sale nu ar trebui să îl menajeze. Speranţa că literaturii române i s-ar putea adăuga încă un nume de valoare ne determină să pretindem mai mult de la un astfel de autor. Iar lucrările sale anterioare ne îndreptăţesc aşteptările. Dar, deocamdată, scriitorul nu ni le-a îndeplinit întru totul.

El a reuşit deja să îşi creeze un stil inconfundabil, dar, din păcate, în cea mai mare parte a timpului, se complace într-o activitate de publicist nu tocmai folositoare, care, oricât ar fi de bogată, nu reprezintă un câştig pentru adevărata literatură. Imaginea pe care ne-o oferă – în calitate de publicist – este nu mai puţin stranie decât aceea a unui uriaş care încearcă să clădească un templu din pietricele, deşi ar trebui, mai degrabă, să îl înalţe din blocuri de stâncă. Însă, din fericire, scriitorul este totuşi îndeajuns de responsabil încât să întrerupă această neplăcută monotonie, încredinţând spre tipar şi câteva volume de proză care îl ridică mult deasupra colegilor săi gazetari. Spre exemplu, în anul 2010 a publicat controversatul micro-roman „Zilele mele cu Renata”, pe care cititorii l-au primit cu entuziasm; dar, cu toate acestea, nimeni nu s-ar fi grăbit să i-l considere drept cea mai importantă realizare. Şi, desigur, verdictul publicului a fost unul întemeiat – Al. Petria poate să ofere mai mult! „Deania neagră” este titlul volumului care ne confirmă acest lucru. Însă, am putea spune, nici lucrarea de faţă nu ne dă măsura întregului talent al scriitorului – l-am nedreptăţi prea mult dacă am considera altfel.

Cele douăzeci şi şapte de povestiri care compun – piesă cu piesă – sumbrul decor al Deaniei ne surprind mai ales prin inovaţiile stilistice pe care autorul, sfidând parcă orice convenţii semantice, le obţine prelucrând anumite elemente de limbaj argotic. Un alt detaliu demn de menţionat este faptul că Al. Petria nu are vocaţia fantasticului – sau, cel puţin, şi-o reprimă cu succes. Soluţia pe care o găseşte oricărui conflict este dureros de prozaică – brutală chiar – şi, uneori, imprevizibilă.

„Deania neagră” nu pare a fi altceva decât o lume sinistră a celor învinşi. Personajele sunt captive într-un univers dominat parcă de o mecanică inversă, ale cărei legi răsturnate îndreaptă orice acţiune spre o continuă degradare a condiţiei umane – a valorilor pe care aceasta le implică. Fiecare pagină a cărţii ne coboară tot mai adânc în abis. S-ar părea că viziunea autorului, profund marcată de perioada deceniilor petrecute sub regimul comunist, nu a generat aici decât conştiinţe mutilate, făpturi neviabile, ce nu se pot sustrage fatalei lor determinări ontologice, care le condamnă la o existenţă meschină şi absurdă. Drept urmare, niciuna dintre povestiri nu va avea un final pozitiv – deşi, unele dintre acestea, nu sunt lipsite de o anumită doză de umor.

Fiecare personaj presupune un destin eşuat:

„– Ne-am futut viaţa, futut. Futu-i!”

„Prima zăpadă” este titlul povestirii ce deschide acest volum printr-o imagine cât se poate de macabră: aceea a unui spânzurat – un anume profesor de fizică, Alexandru Santamaria.

Undeva, într-o pădure, profesorul atârna „de funie, cu pantalonii gri, călcaţi atent la dungă, murdăriţi de fecale şi urină.” Întâmplarea face ca Santamaria să fie găsit tocmai de către elevul său, Călin Bob, care, după ce pierduse „100 de lei la poker, bani pe care nu-i avea”, ieşise să se plimbe. Văzându-i cadavrul, Călin – oarecum tulburat de această privelişte – îşi spune dezamăgit:

„Să te spânzuri când ai un asemenea nume…”

Dar acest moment meditativ nu se putea prelungi la nesfârşit – simpla necesitate îl îndeamnă pe Călin la alte acţiuni ceva mai practice:

„Se apropie de fostul profesor cu ţigara în colţul gurii. […] Îl căută pe spânzurat în buzunarul de la piept al scurtei şi găsi un portmoneu. Erau în el 10 lei, acte şi-o scrisoare de adio. «Ce scârţar!», înjură în barbă şi-şi înghesui fulgerător portmoneul sub pantaloni, în chiloţi.”

La scurt timp, îşi face apariţia un grup de indivizi „care aveau casele prin preajmă” şi doi poliţişti ale căror intenţii nu erau cu mult diferite de cele ale lui Călin:

„– Copile, nu te apropia de el, i-a spus printre dinţi un poliţist. Călin a dat din cap că înţelege. Acelaşi poliţist a găsit un fişic de sute în pantalonii lui Santamaria, după ce i-a tăiat funia. 1300 de lei.”

Fatalitate! Bietul Călin Bob începe, în cele din urmă, să plângă. Lacrimile lui sunt sincere:

„«Ce tâmpit sunt! Fraier! Şi morţii mă umilesc! 10 lei – 1300?!…», îşi spuse.”

În peisajul literaturii contemporane, lucrările lui Alexandru Petria reprezintă mărturia indenegabilă a continuităţii artei marilor prozatori.

„Deania neagră” va apărea în această primăvară la editura Herg Benet.

Ielele nu se joacă!

2011-03-27T07:34:00.000-07:00

Uneori, condeiul unui dramaturg inspirat poate transforma conflictul dintre concepţiile filosofice antitetice a două personaje într-un material suficient pentru o capodoperă. În piesa Jocul ielelor, a cărei primă versiune o concepe în anul 1916, Camil Petrescu ne-a dovedit că acest lucru este cu putinţă. De fapt, într-o anumită măsură, putem spune că a fost chiar mai eficient decât atât, folosindu-se doar de un singur personaj – Gelu Ruscanu – şi o doctrină: socialismul. Celelalte personaje alcătuiesc „decorul.”
Însă, pentru ca doctrina – o abstracţiune – să poată fi pusă în scenă şi să se facă auzită, era necesară o materializare a acesteia. Trebuia, deci, să dobândească un contur uman. Iar ceea ce rezultă este un personaj deosebit de carismatic: tovarăşul Franzisek Praida, administratorul ziarului Dreptatea socială: „bărbat voinic, frumos, ca de treizeci şi cinci-patruzeci de ani, cu o barbă pătrată, blondă, îngrijită”, calm, autoritar, cu muşchi de oţel, care, datorită stilului camilpetrescian – anticalofil –, dobândeşte o ţinută cu atât mai impunătoare. Un vajnic socialist! Caracterul şi trăsăturile sale ne îndreptăţesc să credem că un comunism la temelia căruia ar fi stat astfel de oameni nu s-ar fi prăbuşit nici astăzi.
Însă ce conflict ideologic ar fi putut exista între Fr. Praida şi Gelu Ruscanu – aparent, un socialist el însuşi? Mai înainte de toate, este necesară, desigur, clarificarea acestei bizare contradicţii, care decurge din opoziţia concepţiilor celor doi asupra ideii de dreptate.
Abia în actul al doilea ni se dezvăluie, fără niciun echivoc, faptul că Gelu Ruscanu nu este un socialist autentic, ci, mai degrabă, un idealist; un simpatizant al cauzei muncitoreşti, pe care o va abandona atunci când va observa că aceasta nu se află, aşa cum îşi închipuia el, „sub steagul dreptăţii” absolute. Însă ceea ce provoacă această revelaţie neaşteptată, în virtutea căreia Gelu Ruscanu renunţă la convingerile sale socialiste, este un episod destul de banal: cazul unui funcţionar corupt de la Regia Monopolurilor – un anume Vasile Constantinescu –, care devenise ţinta unei aprige campanii a ziarului Dreptatea socială. Persistenţa atacurilor violente ale gazetei, care ameninţau cariera acestui nefericit, îl determină pe Vlădicescu, prim-procuror, să intervină – culmea! – pentru a preveni o anchetă oficială, în urma căreia V. Constantinescu ar fi primit o pedeapsă severă: trei ani de temniţă!
Aşadar, Vlădicescu îi comunică lui Gelu Ruscanu, directorul ziarului, că protejatul său, V. Constantinescu, este nimeni altul decât Ion Zaprea, un cunoscut poet. Prim-procurorul mizează pe acest detaliu, considerând că nişte intelectuali, fie ei şi socialişti, vor avea minima decenţă de a nu condamna un hoţ la trei ani de temniţă grea, având în vedere că acesta este totuşi, în pofida defectelor sale, un poet promiţător. Desigur, Gelu Ruscanu – un idealist! – nu acceptă compromisul. Răspunsul său dur îi şochează chiar şi pe colegii de redacţie: funcţionarul corupt, fie el şi poet, trebuie să ajungă în temniţă! „Dreptatea nu are privilegiaţi!”, susţine el. Şi, chiar mai mult decât atât: „Dreptatea este inumană.”
Bineînţeles, prim-procurorul, înţelegând că nu-l va putea convinge pe Gelu Ruscanu, se retrage dezamăgit.
Însă dezbaterea care face obiectul cercetării noastre este cea dintre Ruscanu şi prietenul său, Franzisek Praida. Acesta din urmă îi condamnă severitatea şi, spre uimirea intransigentului Ruscanu, afirmă:
„Nu merită morala burgheză să-i sacrifici un poet.”
După cum putem observa, tovarăşul Praida, contrariat de ideea aparent absurdă a unei dreptăţi inumane şi absolute, este mult mai înţelegător faţă de slăbiciunile omeneşti.
Dar să nu ne înşelăm! Simpatia tovarăşului Praida faţă de un poet compromis, aflat într-un moment de cumpănă, nu ne arată câtuşi de puţin că ar fi dispus şi la anumite concesii ideologice. Astfel că, atunci când Ruscanu, dezorientat, se îndepărtează şi chiar pune la îndoială, contestă adevărurile socialismului, ale cauzei muncitoreşti, tovarăşul Fr. Praida nu îşi reevaluează convingerile, ci le susţine cu vehemenţă, prezentând anumite argumente surprinzător de eficiente.
Sfârşitul parteneriatului celor doi devine inevitabil. Drept urmare, Gelu Ruscanu, incapabil să susţină în continuare o cauză în al cărei adevăr nu mai crede, renunţă la poziţia sa de director al Dreptăţii sociale. Şi, într-o anumită măsură, putem afirma că această decizie greşită constituie unul dintre motivele sinuciderii sale. Depărtându-se de socialism, de cauza muncitorească, rămâne singur în faţa vidului, a neantului. În absenţa unui deziderat care să o justifice, existenţa sa devine inutilă.
Camil Petrescu surprinde în detaliu acest „joc” al ideilor, care sfârşeşte întotdeauna în nebunie pentru cel îndeajuns de nesăbuit încât să îl contemple, închipuindu-şi că va putea cumva să îi pătrundă sensul.
Sinuciderea lui Gelu Ruscanu este iraţională. Gestul său se datorează exclusiv erorilor pe care raţiunea sa aflată în derivă le confundă cu adevărul.
Prima eroare este aceea de a-şi imagina o „dreptate inumană”, care, în viziunea lui, capătă proporţiile unei „dreptăţi absolute” – desigur, ambele sintagme sunt discutabile. La aceasta, afirmăm, dimpotrivă, că dreptatea nu este absolută şi cu atât mai puţin inumană, deoarece ea constituie, am putea spune, doar un calificativ; o noţiune pe care nu ne-o putem reprezenta în absenţa acţiunilor omeneşti. Acest concept nu are o existenţă autonomă, independentă de actele cărora li se aplică: întotdeauna vom afirma că o acţiune este dreaptă sau justă în raport faţă de alta, dar niciodată nu vom putea spune nimic despre dreptatea însăşi.
Cercetarea unei noţiuni vide care, singură, nu poate dezvălui nimic, reprezintă, bineînţeles, un efort inutil – absurd, am putea adăuga. O atare intenţie analitică vădeşte o perspectivă greşit orientată. Sensul nu există undeva în afara acţiunilor omeneşti, pe care, dispreţuindu-le, idealistul Gelu Ruscanu refuză să le abordeze, închizându-şi, inconştient, orice posibilitate de a descoperi ceva semnificativ.
Pe de altă parte, tovarăşul Franzisek Praida, un bărbat care face dovada unor convingeri mult mai raţionale, încearcă totuşi să îşi ajute camaradul să depăşească acest moment de fatală incertitudine. Din păcate, nu va reuşi.
A doua eroare a lui Ruscanu este aceea de a considera că trebuie să existe cumva un criteriu absolut al dreptăţii. Întrebarea pe care o adresează tovarăşului Praida ne dezvăluie acelaşi impuls absurd de a căuta sensul în afara acţiunilor omeneşti:
„Mărturisesc totuşi că nu văd ce ar fi o astfel de dreptate, care s-ar da după toate vânturile, ca o giruetă... Care mai e atunci criteriul?” (Jocul ielelor, Camil Petrescu, Editura Minerva, Bucureşti, 1976, pag. 98)
În replică, tovarăşul Praida îi oferă un argument care, într-o anumită măsură, este îndreptăţit:
„Criteriul este totdeauna o cauză... Este drept numai şi tot ceea ce slujeşte cauza pentru care luptăm... cauza muncitorească... Numai cauza e mare...” (op. cit., pag. 98)
Dar de ce considerăm că raţionamentul tovarăşului nu este întru totul corect?
Desigur, cauza constituie criteriul dreptăţii, dar trebuie totodată să precizăm că nu orice cauză este dreaptă. De pildă, burghezia exploatatoare acţiona în virtutea propriei cauze: dezideratul ei era acela de a-şi menţine dominaţia asupra clasei muncitoare. Dar un asemenea scop nu este unul legitim – drept. Şi putem deduce aceasta nu în virtutea vreunui criteriu absolut sau abstract, ci a unuia cât se poate de concret: nedreptatea cauzei burghezului exploatator decurge din consecinţele – efectele – sale negative: traiul mizerabil la care îi constrânge pe muncitori; din suferinţele pe care o astfel de orânduire le provoacă acestora.
Tovarăşul Praida a enunţat o regulă valabilă: cauza este, într-adevăr, criteriul dreptăţii. Dar, pentru aceasta, cauza însăşi trebuie să fie legitimă! Putem presupune însă că tovarăşul a uitat să precizeze şi acest detaliu, deoarece el lupta pentru o cauză dreaptă: ameliorarea condiţiilor de existenţă ale clasei muncitoare.
Însă Gelu Ruscanu este într-atât de uimit de această perspectivă cu totul necunoscută pentru el, încât săvârşeşte o altă eroare de logică – a treia! El îi răspunde prietenului său:
„Tovarăşe Praida. Am descoperit pe neaşteptate un continent nou cu alte fluvii şi alţi munţi nebănuiţi, cu populaţii necunoscute. Dumneata aşezi partidul deasupra dreptăţii...” (op. cit., pag. 98)
Nici nu se putea imagina o mai teribilă pervertire a raţiunii! După cum putem observa, Gelu Ruscanu nu se poate sustrage nicidecum acestei confuzii, care a pornit de la o singură idee greşită: aceea a dreptăţii absolute, pe care o situează în afara acţiunilor omeneşti. Prin urmare, dând curs acestei fatale idei, el presupune o dreptate superioară aceleia pe care o asocia cauzei socialiste: o dreptate abstractă şi, deci, nulă, absurdă! Şi, consternat de impietatea tovarăşului Praida, care plasează cauza muncitorimii deasupra dreptăţii sale abstracte – inexistente (!) –, Ruscanu se desparte de socialişti, pentru a se dedica... nimicului.
Fără a mai avea posibilitatea de a da un conţinut gândurilor sale, înseşi structurile raţiunii acestui nefericit se prăbuşesc, se destramă! Zadarnice vor fi de acum avertismentele lui Fr. Praida – un adevărat tovarăş! –, care îl previne să nu părăsească „terenul solid al camaraderiei”:
„Nu e scăpare decât în gândirea laolaltă... Te pierzi dacă te depărtezi de organizaţie... În mocirla asta a îndoielii, cu cât te zbaţi mai mult, cu atât te duci mai afund... Simte umărul, tovarăşe, şi vei vedea cum se limpezesc toate. Adevărul şi dreptatea sunt acolo unde sunt în bloc cei asemeni dumitale...” (op. cit., pag. 158)
Sinuciderea lui Gelu Ruscanu nu face decât să confirme temerile lui Franzisek Praida, care anticipează, parcă, acest deznodământ. În ultimele sale clipe, Ruscanu realizează că „fără certitudine nu există adevăr şi nu există frumuseţe pe lume...” (op. cit., pag. 174) Iar universul necunoscut spre care îl purtase goana după ideea fantomatică a unei dreptăţi abstracte şi absolute, nu era acel teritoriu al certitudinilor pe care îşi dorea să-l cunoască.
Aşadar, în final putem afirma cu toată încrederea că singura călăuză a gânditorilor chemaţi să cerceteze şi să judece chestiunile omeneşti nu poate fi alta decât convingerea neabătută că aceste probleme vremelnice nu îşi vor afla soluţia în absolut, pentru că acolo nu este nimic de găsit.
Neantul nu ascunde nicio taină.

Sens şi incertitudine

2011-03-23T00:44:00.000-07:00

Lipsa unui scop – de multe ori identificat cu noţiunea de „sens” – şi spaima, anxietatea, reprezintă două motive frecvente ale eşecului oricărei autentice activităţi intelectuale. Desigur, acestora li s-ar mai putea adăuga cu uşurinţă multe altele. Însă pe cele de faţă le putem considera – fără riscul de a săvârşi o eroare – drept cele mai nocive, deoarece conduc spre o cumplită stare de incertitudine, care nu poate constitui nicidecum fundamentul unei cunoaşteri riguroase.

De fapt, cele două par a alcătui chiar o relaţie cauzală: lipsa scopului – uneori, a sensului – provoacă spaima, angoasa, fapt care ne-ar îndreptăţi să ne concentrăm toată atenţia asupra acestei cauze pentru a putea evita cumva efectul său indezirabil. Prin urmare, vom fi nevoiţi, în cele din urmă, să ne confruntăm cu inevitabila întrebare: De ce absenţa unui deziderat implică o existenţă lipsită de sens? Şi, apoi, orice scop poate oferi un sens?

Într-o oarecare măsură, putem afirma că existenţa unui individ este compusă dintr-un număr – cu siguranţă cuprinzător, dar, desigur, limitat – de acţiuni succesive determinate fiecare de un scop mai mult sau mai puţin conştient. Însă ceea ce intrigă în mod deosebit la acest întreg şir este faptul că, deşi fiecare acţiune luată în parte vădeşte o motivaţie suficientă, scopul ansamblului lor rămâne, atâta vreme cât nu depăşim limitele subiectivităţii, întotdeauna insesizabil sau – am putea crede – incalculabil, inaccesibil cunoaşterii. În consecinţă, existenţa unui individ – totalitatea acţiunilor sale – dobândeşte un sens doar atunci când este evaluată din perspectiva celorlalţi indivizi, care alcătuiesc singura instanţă capabilă să ofere un asemenea verdict. Drept exemplu, cei care s-au pus în slujba omenirii – oricât de demodată ne apare astăzi această formulă – au primit întotdeauna recunoştinţa semenilor. Însă trebuie să fim de acord că nu au trecut ignoraţi nici cei care, dovedind un spirit mai puţin nobil, au pus omenirea în slujba lor; biete făpturi subjugate de propriul egoism, care s-au confruntat cu o sarcină – de ce să nu recunoaştem? – la fel de dificilă.

Dar, cu toate că existenţa subiectului ne dezvăluie un anumit sens, fie doar prin prisma utilităţii sale imediate, acest gen de raţionament nu este totuşi valabil pentru mulţimea tuturor indivizilor. De pildă, va fi destul de dificil să argumentăm că existenţa omenirii ca întreg poate avea vreo utilitate în sine sau o raţiune de a fi superioară aceleia pe care o presupune simpla conservare şi, implicit, perpetuare a grupului – speciei. La fel cum individul izolat poate găsi un sens doar raportându-se la ceilalţi membri, grupul trebuie să identifice acel punct de referinţă exterior sieşi prin care să îşi justifice prezenţa. Însă, pentru a evita un atare prilej de interminabile speculaţii, este cu siguranţă mult mai eficientă restrângerea, cel puţin provizorie, a limitelor cercetării la nivelul relaţiilor care se articulează în interiorul grupurilor de indivizi.

Aşadar, vom putea cu uşurinţă observa că ceea ce pare să caracterizeze aceste relaţii, precum şi acţiunile omeneşti în genere, este utilitatea. De asemenea, cu siguranţă ne va surprinde şi faptul că oamenii, deşi se spune că deţin, cel puţin teoretic, o anumită libertate de a acţiona conform propriei voinţe, rareori sunt capabili de acte nemotivate sau nedeterminate – aşa-zis libere. Altfel spus, oamenii nu îşi exercită, atât de des pe cât s-ar putea crede, acel liber arbitru cu care se presupune că au fost înzestraţi.

Totodată, pentru a evita anumite neclarităţi, trebuie să precizăm că nu putem considera drept expresie a liberului arbitru o acţiune motivată, indiferent care ar fi natura sau originea acelei constrângeri care o determină – fie ea intrinsecă sau extrinsecă.

Să analizăm, de pildă, cazul unui om care citeşte o carte: el este, teoretic, liber să îşi înceteze lectura sau să o continue. Dacă va alege să citească întregul volum, fiind atras de conţinutul său, acţiunea lui nu va fi una liberă, deoarece este motivată de utilitatea actului de a citi. La fel, nici situaţia opusă, în care individul, neîntâlnind nimic demn de interes, îşi va întrerupe lectura, nu va fi o urmare directă a unei acţiuni libere, dat fiind că însăşi voinţa lui suportă o anumită determinare. Calitatea slabă, nesatisfăcătoare a lecturii îi oferă, aşadar, un motiv suficient pentru a renunţa. Din nefericire, însăşi semantica termenilor utilizaţi în descrierea acestei situaţii ne impune anumite dificultăţi, deoarece am putea crede că, atunci când un individ „alege” între o acţiune sau alta, decizia sa implică, desigur, o anumită libertate. Cu toate acestea, nicio decizie nu se poate sustrage scopului său utilitar şi, deci, determinării sale.

Însă, în baza acestor considerente, ne vom întreba: Care dintre acţiunile noastre se situează atunci în afara oricărei determinări? Şi, dacă banalul act de a citi este condiţionat sau, după caz, limitat de aceste constrângeri, oare ne mai putem încrede atât de mult în libertatea noastră?

Este destul de nepotrivit să considerăm capacitatea omului de a acţiona conform propriei voinţe drept o dovadă a libertăţii sale, atâta vreme cât voinţa însăşi nu se poate sustrage cauzelor exterioare care îi determină cursul. Iar această posibilitate de a determina voinţa unui individ controlând acele cauze, devine totodată cel mai eficient mijloc de a-l subordona – de a-i limita libertatea. Nici nu este necesară o analiză profundă pentru a sesiza implicaţiile tulburătoare ale acestui fenomen.

Spre exemplu, uneori, este suficient să îi induci unui om convingerea că o haină nouă îl va face mai fericit, pentru a-l determina să îşi dorească să o cumpere. Apoi, orice lucru care se va interpune între el şi obiectul dorinţei sale va fi perceput ca o limitare a libertăţii de a-şi achiziţiona acel produs. Iar individul, pe tot parcursul acestui proces, va considera, negreşit, că îşi exercită cumva liberul arbitru. Dar, din păcate, el nu este conştient de faptul că nu voinţa sa este cea care îi dictează să îşi cumpere acea haină, ci o cauză exterioară sieşi: voinţa altuia – a comerciantului, care se găseşte şi el prins în acelaşi lanţ cauzal, închipuindu-şi că, datorită profitului astfel obţinut, va fi, la rândul său, mai fericit. Însă, oricât ar părea de straniu, nici unul dintre aceşti doi indivizi nu este liber. Fiecare dintre ei acţionează în virtutea utilităţii – necesităţii. Iar o acţiune care satisface o necesitate nu este una liberă. Prin urmare, am putea crede că suntem cu toţii prizonierii unui determinism absolut.

Totuşi, cea mai mare eroare ar fi să ne închipuim că aceste consideraţii superficiale cu privire la ideile de scop şi libertate nu implică o miză reală, fiind simple speculaţii fără consecinţe directe în viaţa de zi cu zi.

Aşadar, atâta timp cât omul nu se poate desprinde din acest sistem al cauzalităţii universale, suntem îndreptăţiţi să ne întrebăm: Ce sens mai are existenţa unui individ în condiţiile în care el nu este liber să îşi aleagă scopul, să îşi stabilească, în mod conştient, propriul deziderat?

Paradoxul caragialian

2010-12-05T08:31:00.001-08:00

În virtutea logicii capitalismului, lumea literară, oricât de vastă şi diversificată ne-ar părea, se reduce, de fapt, la doar două categorii: una a consumatorilor de text şi, desigur, aceea a producătorilor. Bineînţeles că există şi micile, inevitabilele excepţii menite să însufleţească acest peisaj monoton: consumatorii care, mânaţi de o pornire creativă irepresibilă, trec peste limita subînţeleasă ce desparte cele două grupuri, dorind să producă ei înşişi literatură. Dar, din păcate, nu toţi aceşti cutezători rezistă exigenţelor lumii producătorilor de text, în care, pentru o clipă sau două, au păşit cu încredere. Însă am greşi cu siguranţă dacă ne-am închipui că onorabilii literaţi, cumva stingheriţi de prezenţa inoportună a vreunui consumator răzleţit, ar purcede numaidecât la reprimarea grabnică a acestui „călător“ imprudent, căci, dimpotrivă, dinamica este cu totul alta. Consumatorii înşişi îi vor nega confratelui lor calitatea de producător, revendicată cu atâta inconştienţă. Ei sunt cei care vor sesiza anormalul mutaţiei; şi nu din ranchiună sau invidie faţă de strălucirea sub care unul din tagma lor s-a strecurat nepoftit, ci din pricina prestaţiei deficitare, nesatisfăcătoare pe care un astfel de „neiniţiat“ le-o oferă. Aşadar, pragul care desparte cele două lumi s-ar putea să nu fie doar o simplă cutumă, o convenţie, ci, mai degrabă, o limită naturală sesizabilă: consumatorul nu posedă cunoaşterea ori calităţile necesare pentru a fi un bun producător de text. Dar ne vom întreba, desigur: Îi conferă oare aceste lipsuri un atât de înjositor statut? Nicidecum. Ba, dimpotrivă, tocmai consumatorul este acela chemat să judece, să evalueze şi, dacă este cazul, să aprecieze munca producătorului de text, care, neobosit, clădeşte – cercetează, scrie şi se edifică pentru a-i oferi astfel cititorului o experienţă semnificativă, o lucrare valoroasă. Şi este atât de frumos să fii consumator! Câtă putere are consumatorul – şi toată a dobândit-o fără niciun efort (!); aceasta asemănându-se, poate, cu acel drept de nobilă descendenţă pe care îl deţine orice fericit nou-născut al unei familii privilegiate. Cât de uşor şi cu câtă nobleţe poate consumatorul să spună: „Nu!” Nepăsător, el zdrobeşte într-o clipă un întreg edificiu – o lucrare literară alcătuită cu greu, în ani nesfârşiţi de trudă. Iar producătorul, istovit şi refuzat cu atâta cruzime, trebuie, negreşit, să se supună. Pentru că, de fapt, producătorul de text – scriitorul – este acela care speră şi aşteaptă răbdător să câştige favoarea consumatorului – cititorul. Iar în această aşteptare şi incertitudine îşi petrece, uneori, întreaga existenţă, la sfârşitul căreia poate să nu ştie, să nu afle dacă a fost un producător autentic ori un consumator rătăcit.

Dacă acceptăm ipoteza că cititul reprezintă o delectare a intelectului nu cu mult diferită faţă de aceea a simţurilor, atunci devine într-adevăr bizară împrejurarea în care obiectul acestei delectări sau, mai bine spus, referentul, conţinutul lecturii – al textului – îl constituie obscenităţile, crimele, atrocităţile ori alte asemenea lucruri sinistre, sângeroase şi dezgustătoare ce poartă amprenta infamului. Pe de altă parte, în cazul delectării senzoriale, nu există nicidecum o astfel de posibilitate ca obiectul acesteia să posede anumite însuşiri contrare naturii simţurilor. De pildă, cu greu ne-am putea închipui vreodată un degustător de vinuri savurând aroma subtilă şi cu siguranţă exotică a urinei de rinocer. Într-o astfel de situaţie, simţurile înseşi s-ar revolta, aşadar, plăcerea nu ar fi nicidecum posibilă, ci individul în chestiune ar experimenta, mai degrabă, un profund dezgust, o senzaţie dintre cele mai respingătoare. Însă cu totul altfel se va desfăşura acest proces în cazul delectării intelectuale: „degustând“, citind, de exemplu, un text literar care prezintă în cele mai vii detalii scena sordidă şi înspăimântătoare a unei orgii sexuale, urmată – de ce nu? – de sfâşierea trupului partenerului şi chiar consumarea bucăţilor de carne însângerată, cititorul va reacţiona într-un mod cu totul neaşteptat: îmboldit de cea mai sinceră curiozitate, el va „devora“ întregul text şi, concentrându-se asupra acestor mici şi nevinovate „delicii intelectuale“, nu va avea nici măcar răgazul să se întrebe: De ce o asemenea lectură îmi oferă plăcere? Probabil că un astfel de fragment literar îl va fascina chiar mai mult decât unul dintre minunatele sonete ale lui William Shakespeare. Concluzionăm, aşadar, că delectarea intelectuală trebuie să fie de o natură cu totul diferită faţă de aceea a simţurilor, iar mecanismele sale ne rămân, deocamdată, necunoscute. Şi adâncind parcă acest mister, solemna sentinţă maioresciană zădărniceşte orice argumentaţie în favoarea moderaţiei, a bunului-simţ: „Morala este afară din chestie!“ Într-o „soţietate fără moral şi fără prinţipiuri“, demersul paradoxal al criticii literare şochează: este imoral în sensul artei să-i pretinzi vreo moralitate literaturii (Comediile d-lui Caragiale – septembrie, 1885). De fapt, ce exprimă un astfel de raţionament? Bunăoară, cum ar trebui cititorul să judece această chestiune de înaltă însemnătate?

Către sfârşitul secolului XIX, când criticii încă mai meditau asupra rosturilor moralei în literatură – gândindu-se: „O suprimăm cu totul sau nu?“ –, I. L. Caragiale îşi scria, dezavuat, textele. Totuşi, de ce „dezavuat“, repudiat de către lumea „cuminte”? Tocmai pentru că marele dramaturg a fost considerat pe atunci un autor imoral. Caragiale, imoral? Trăind în mijlocul unei societăţi corupte, el era singurul care avea curajul să demaşte imoralitatea manifestă. Şi, raportându-ne la o astfel de perspectivă, cât de bizară devine încercarea lui Titu Maiorescu de a-l justifica pe I. L. Caragiale, demonstrând că acestuia nici nu i se putea pretinde să fie moral (!) – în literatură, fireşte. Dar satira însăşi, ca procedeu literar, presupune tocmai o critică a viciilor, aspectelor negative, a tarelor societăţii! Este suficient să depăşim această nefericită confuzie pentru a înţelege, în cele din urmă, cât de ridicole şi neîntemeiate au fost obiecţiile detractorilor lui Caragiale, care îl acuzau de imoralitate, deoarece el persifla aceste defecte condamnabile. Oare, în opinia unor astfel de indivizi, ar fi fost mai eficient ca răul să fie ascuns, ignorat? Bunăoară, cum poate deveni satira inoportună, inadecvată atâta vreme cât ea are totuşi un efect constructiv? Nu ne rămâne decât să ne închipuim în ce lume răsturnată trebuie să fi trăit marele dramaturg dacă artei sale i se aduceau asemenea reproşuri absurde şi contradictorii. Contemporanii săi îl marginalizau, deoarece el le spunea adevărul! Ne vom întreba, desigur: Cum ar putea vreodată adevărul să fie imoral? Iată că acest lucru a fost totuşi posibil; detractorii lui Caragiale îl afirmau cu hotărâre: „Adevărul este imoral în cel mai înalt grad! Prin urmare, el trebuie ascuns, tăinuit, trecut sub tăcere dacă dorim să ne păstrăm o minimă moralitate!“

Dar, în acest sens, nu se justifică, într-o oarecare măsură, teza maioresciană care condamnă moralitatea – însă, atenţie (!): falsa moralitate a literaturii? Atunci când morala se reduce la simpla convenţie, devenind o mască înşelătoare ce ascunde privirilor indiscrete chipul hâd al unei societăţi decăzute, afirmaţia: „Moralitatea literaturii este o contramorală“ dobândeşte caracterul de adevăr. Aşadar, strict din acest punct de vedere, I. L. Caragiale poate şi trebuie să fie cât mai imoral. Iar imoralitatea sa va fi edificatoare!

Totodată, trebuie subliniată diferenţa dintre o „imoralitate” de tip caragialian şi aceea a scriitorilor moderni controversaţi, care sunt imorali în sensul propriu al termenului – ei ne înfăţişează tenebrele şi diformităţile universului uman în absenţa oricărui sistem etic, limitându-se la o expunere descriptivă, fără pretenţia unei raţiuni superioare care să reflecte, aşa cum ar fi necesar, şi caracterul deviant, anormal, propriu acestor fenomene. Un atare demers reprezintă, am putea spune, o capitulare a raţiunii în faţa halucinantului abis al ororilor – tărâm fascinant, în care scriitorul inconştient îl poartă cu sine şi pe cititor, coborându-l. Însă I. L. Caragiale niciodată nu a fost atras către o astfel de eroare: aflat în faţa viciului şi nimicniciei – în faţa abisului –, el a rămas lucid, iar tocmai această luciditate constituie fundamentul criticii sale sociale; o critică socială „extremă“, avea să precizeze Garabet Ibrăileanu, situând-o în aceeaşi categorie cu cea eminesciană.

Dar pentru cititorul zilelor noastre – consumatorul de text –, eliberat cu greu din cătuşele moralei, luciditatea şi raţiunea au devenit un obstacol în calea plăcerii. Un ultim prag, dincolo de care nu mai rămâne nimic în afara unei nesfârşite şi netulburate delectări a intelectului. Iar aceasta ar părea să fie imaginea sublimă a unui paradis al „deliciilor“ literare, spre care cititorul lacom şi răsfăţat păşeşte la fel de surâzător precum copilul atras de vitrina îmbietoare a unei cofetării. Oare ce va mai „degusta“ astăzi? Oferta este atât de apetisantă!

Dacă acest copil-cititor va atinge vreodată o aşa-zisă maturitate spirituală, pe care, în treacăt fie spus, nu o caută şi nici nu o doreşte, nu vom putea şti niciodată. În definitiv, minoratul intelectual este atât de plăcut!

Nu te întrista, cititorule: producătorii de text gândesc pentru tine.

Morală sau artă?

2010-10-14T05:08:00.001-07:00

Anumiţi cercetători – critici literari, esteticieni – ar putea considera oarecum inadecvată întrebarea: „Morală sau artă?”, deoarece aceasta include o semnificaţie subiacentă a cărei valabilitate foarte puţini sunt dispuşi să o accepte: arta nu are o condiţie morală intrinsecă; altfel spus, aceste domenii sunt cu desăvârşire autonome, distincte, rezultând, aşadar, necesitatea ca unul dintre cele două să prevaleze. De multe ori, datorită fascinaţiei irepresibile pe care o exercită, artei i se îngăduie să încalce cutumele vremii pentru a-şi realiza principalul său deziderat: frumosul – el însuşi un termen la fel de problematic –, iar acesta, se spune, poate fi, uneori, şi imoral.

Într-adevăr, ipoteza de faţă este una care intrigă. Se poate dispensa adevărata artă, atât de uşor, de morală? Poate o creaţie artistică să fie desăvârşită, fără a îndeplini şi exigenţele moralei?

Printre marii gânditori care au meditat asupra acestor întrebări fundamentale încercând să le găsească un răspuns se află şi criticul Titu Maiorescu, care, în anul 1885, avea să publice un articol inedit – „Comediile d-lui Caragiale” –, unde putem întâlni unele dintre cele mai neobişnuite observaţii asupra moralităţii artei din câte s-au scris vreodată în paginile literaturii române; articolul însuşi fiind o strălucită pledoarie prin care se încearcă justificarea creaţiilor marelui dramaturg I. L. Caragiale care, la acea vreme, încă nu reuşise să câştige simpatia publicului şi nicidecum pe cea a intelectualilor – mult mai exigenţi –, ce îl acuzau de imoralitate. În virtutea acestui scop nobil, domnul Maiorescu a structurat o teorie, în esenţă foarte eficientă, dar care astăzi le pare a fi deosebit de stranie cititorilor progresişti. Fără nicio îndoială, putem afirma că argumentele sale şi-au pierdut eficacitatea numai datorită inactualităţii concepţiei despre artă pe care o edifică. În decursul deceniilor ce au trecut de atunci, arta avea să se abată pe un cu totul alt curs decât cel previzibil, trasat cu atâta precizie de către domnul Maiorescu spre sfârşitul veacului al nouăsprezecelea, astfel că în zilele noastre deja ne-am obişnuit să nu-i mai pretindem nicio moralitate artei; ba chiar acele produceri literare întârziate, ce mai păstrează încă, în pofida progresului evident, o atare determinare, sunt, bineînţeles, dezavuate de către public, de această dată unul cu mult mai conştient, instruit şi responsabil. În secolul XXI, individul ştie, cu certitudine, că arta nu trebuie, în mod necesar, să fie şi morală.

Dar este un adevărat mister faptul că însăşi ideea de morală reuşeşte, cumva, să persiste, dat fiind că aceasta nu îşi mai poate găsi acum un refugiu nici în religie – căzută în desuetudine – şi nici în artă. În aceste vitrege împrejurări, comportamentul moral al indivizilor rămâne absolut inexplicabil; societatea – nu se ştie cum (?!) – nu s-a prăbuşit încă într-un deplin haos, ceea ce dovedeşte, cu siguranţă, că arta poate într-adevăr să nu fie morală, religia poate chiar să nu fie deloc, şi, în fine, că oamenii pot fi stăpâniţi cu biciul atunci când nu sunt capabili să se stăpânească ei înşişi.

Nu putem însă să nu ne întrebăm dacă morala în sine nu va deveni cândva, la rândul ei, un concept la fel de perimat, de învechit, precum acela al unei arte morale? Bunăoară, oamenii ar putea ajunge, în cele din urmă, la concluzia că morala oricum nu are niciun fundament în acest univers lipsit de sens, ea fiind doar o reminiscenţă a acelor epoci barbare când indivizii încă se mai străduiau să scrie lungi – foarte lungi şi aride – tratate de etică, pentru a găsi apoi în acestea o raţiune suficientă care să îi împiedice a-şi zdrobi reciproc capetele spre a-şi însuşi, pe nedrept, avutul celor mai slabi şi mai puţin inteligenţi.

Teoria criticului T. Maiorescu este cum nu se poate mai limpede; la întrebarea fundamentală „Are arta în genere şi o misiune morală?” răspunsul domniei sale este lipsit de echivoc: „(...) da, arta a avut totdeauna o înaltă misiune morală, şi orce [sic] adevărată operă artistică o îndeplineşte.” (1) O atare soluţie se afla, desigur, într-un perfect acord cu opiniile şi concepţiile celorlalţi cărturari asupra acestei chestiuni – în acea perioadă predomina totuşi conservatorismul. Dificultatea consta însă în a demonstra că lucrările d-lui Caragiale, comediile sale, aparţineau artei adevărate, fiind, prin urmare, şi morale. Sarcina d-lui Maiorescu a fost una dintre cele mai dificile, iar din acest punct, demonstraţia sa devine, pentru cititorul zilelor noastre, cumva mai nebuloasă.

„Rămâne – continuă domnia sa – numai să ne înţelegem în ce consistă, în ce poate consista acea influenţă morală a lucrărilor de artă.” (2) În acest moment, T. Maiorescu reia răspunsul întrebării anterior enunţate şi îl transformă în următorul criteriu: „(...) influenţa morală a unei lucrări literare nu poate să fie alta decât influenţa morală a artei în genere.” (3) Altfel spus, moralitatea imanentă a artei o determină, o condiţionează pe aceea a operei izolate – în cazul de faţă, comediile d-lui I. L. Caragiale. Aşadar, s-ar putea deduce din aceste argumente că tot ceea ce aparţine artei adevărate nu poate contrazice nicidecum principiile moralei, oricât de necorespunzătoare ar părea la o primă vedere anumite opere literare. Însă, după cum putem constata, răspunsul de faţă nu este tocmai suficient, motiv pentru care nici domnul Maiorescu nu s-a oprit, ci a continuat, cu rigurozitatea specifică, această demonstraţie, formulând, aşadar, inevitabila întrebare:

„În ce constă dar moralitatea artei?” (4)

Faptul că oricare operă literară trebuie numaidecât să fie şi morală, deoarece arta în întregul ei nu poate fi imorală, constituie doar o treaptă, o etapă a teoriei maioresciene. Criticul ne va dezvălui acum şi ultima piesă a acestui construct, anume care este acea trăsătură, acea calitate specifică adevăratei arte în genere care o situează iremediabil în limitele moralei:

„Orce [sic] emoţiune estetică, fie deşteptată prin sculptură, fie prin poezie, fie prin celelalte arte, face pe omul stăpânit de ea, pe câtă vreme este stăpânit, să se uite pe sine ca persoană şi să se înalţe în lumea ficţiunii ideale.” (5)

Fiind pe deplin convins de justeţea acestei concluzii şi pentru a evita orice dubii, criticul T. Maiorescu simte nevoia să o întărească, să o sublinieze prin următoarea precizare:

„Înălţarea impersonală este însă o condiţie aşa de absolută a oricărei impresii artistice, încât tot ceea ce o împiedică şi o abate este un duşman al artei (...).” (6)

Eleganta demonstraţie a reputatului critic se remarcă printr-o impecabilă coerenţă, iar dacă timpul s-ar fi oprit, cumva, din curgerea lui neabătută, cu siguranţă că ar fi fost la fel corectă şi astăzi, însă, în zilele noastre, ea şi-a pierdut această calitate – corectitudinea –, deoarece teoria pe care o structurează nu mai este, din nefericire, aplicabilă. Nu vom putea sesiza însă nicio eroare internă care eludând, cumva, logica sa infailibilă, să fi prejudiciat astfel întreaga construcţie, ci, mai degrabă, devalorizarea teoriei maioresciene decurge din simpla inactualitate. Recitind în prezent lucrarea domniei sale, avem însă prilejul unei uimitoare constatări: descoperim pe această cale că omul veacului al XIX-lea a fost o fiinţă înzestrată cu o raţiune, cu un mod de a gândi radical diferit faţă de acela al omului contemporan. Să nu avem niciun dubiu asupra acestui fapt (!); într-atât de evident este decalajul care desparte aceste două tipuri, încât ele par să aparţină chiar unor specii diferite. Dacă numeroasele documente istorice de o autenticitate incontestabilă nu ne-ar asigura, mai presus de orice îndoială, că în urmă cu 125 de ani, la vremea când T. Maiorescu îşi publicase articolul, pământul era populat de aceleaşi fiinţe pe care astăzi le numim oameni, am putea crede că dl. Maiorescu nu era (!), de fapt, un reprezentant al rasei umane.

Bunăoară, puteau fi, într-adevăr, oameni ca şi noi indivizii din speţa unui Immanuel Kant, care erau capabili să îşi imagineze şi chiar să noteze asemenea fraze nemaiauzite?

„Două lucruri umplu sufletul cu tot mai nouă şi crescândă admiraţie şi veneraţie, cu cât mai des şi mai stăruitor se îndreaptă gândul către ele: cerul înstelat deasupra mea şi legea morală în mine.” (7)

Răspunsul, bineînţeles, nu poate fi decât unul negativ. Dintre cele două tipuri umane surprinse, cel actual – omul secolului XXI – nu se poate nicidecum alinia acelei viziuni asupra omenirii pe care au avut-o odinioară gânditori precum Immanuel Kant ori criticul T. Maiorescu, care nu şi-ar fi putut închipui vreodată că adevărata artă se va separa, cândva, cu totul de morală. Însă, pentru a ne convinge că în prezent există într-adevăr o asemenea distanţă, ba chiar o limită sesizabilă, un prag de netrecut, am putea spune, care desparte, într-un mod irevocabil, morala de artă, este absolut necesar să cercetăm o operă literară de valoare, o lucrare semnificativă, scrisă în spiritul vremurilor pe care le trăim. Scriitorul asupra căruia ne vom opri este binecunoscutul prozator rus, Vladimir Sorokin, un autor ale cărui lucrări le vom regăsi negreşit, peste câteva decenii, în paginile manualelor de literatură.

Din ineditul volum „Dimineaţa lunetistului”, reprezentativ pentru maniera acestui prozator, vom cita un fragment din povestirea intitulată „Dragostea lui Sanka”.

„[...] Fruntea mare şi proeminentă, pomeţii largi şi nasul ascuţit şi ieşit mult înainte erau strânse de pielea gălbui-cafenie. Buzele înnegrite împietriseră într-un semizâmbet. În ochii de un albastru-închis se mişcau leneş viermii.

– Nataşa... Nataşenka... doamne [sic]... putrezeşti... ce mai putrezeşti...” (8) (op. cit., pag. 65)

„[...] El s-a lăsat în genunchi să-i pipăie vaginul.

– Aşa... dragostea mea... aşa...

Vaginul era tare şi rece. Sanka a început să-şi bage în el degetul. Deodată degetul a intrat undeva în gol. Sanka l-a scos şi l-a luminat. Degetul era plin de o mucozitate verzui-cafenie. Doi gândăcei minusculi se lipiseră de el şi se mişcau nervoşi.

Sanka şi-a şters degetul de pantaloni, a înşfăcat sticla şi a turnat votcă în vagin:

– Aşa... ca să... [...]

Penisul îi aluneca greu în ceva rece şi lipicios.” (9) (op. cit., pag. 68)

„[...] Peste câteva minute Sanka a gemut, s-a sucit şi a încremenit istovit:

– Vai de mine... ” (10) (op. cit., pag. 69)

Şi, în continuare, nu s-a întâmplat nimic imprevizibil; răzbunarea divină nu s-a abătut asupra nefericitului Sanka, ci acesta a mers liniştit acasă, unde a cinat, apoi a luat acordeonul tatălui său, a ieşit în ogradă şi a mers către stupărie – aşa ne descrie autorul –, iar acolo, aşezându-se pe o laviţă, a improvizat următorul cântecel – de fapt, o sinteză a întregii povestiri:

„Pe iubita meaaa/Din mormânt oi dezgropa-ooo/Oi întinde-o, oi spăla-ooo/Oi fute-o, oi îngropa-ooo.” (11) (op. cit., pag. 71)

S-ar putea spune, aşadar, că lumea literară – şi nu doar ea – se confruntă cu o foarte gravă problemă. Dacă, citind acest tulburător fragment, există anumiţi indivizi, care, în termenii domnului Maiorescu, ar putea trăi un moment de „înălţare impersonală” în „lumea ficţiunii ideale”, împlinind astfel acea „înaltă misiune morală a artei”, atunci, cu siguranţă că respectivii sunt capabili să articuleze o serie de raţionamente foarte bizare, a căror desfăşurare ne este dificil să ne-o imaginăm.

Oare peripeţiile acestui necrofil s-ar putea dovedi, cumva, edificatoare pentru cititor? Există vreo posibilitate de a demonstra că o atare literatură comportă şi o profundă semnificaţie morală, înnobilându-i astfel pe cei care se delectează cu un asemenea fragment? Tocmai pentru că nu putem identifica în lucrarea prozatorului Vladimir Sorokin acea morală imanentă pe care T. Maiorescu, cu atâta generozitate, o atribuie oricărei adevărate opere literare, trebuie să concluzionăm că teoria sa asupra moralităţii artei este falsă şi că, într-adevăr, arta în genere este, din păcate, amorală.

Domnul Maiorescu a fost, fără nicio îndoială, un idealist care a greşit situând arta pe o treaptă atât de înaltă. Arta nu edifică, ci este doar un instrument al plăcerii, care poate genera, după voinţa celui ce îl stăpâneşte, orice formă pentru a satisface această necesitate – în cazul de faţă, imaginea unui necrofil, care, nu se ştie de ce, pare să fi trezit interesul cititorilor şi al criticilor deopotrivă. Şi este întru totul surprinzător faptul că cea mai degradantă condiţie a omului poate să exercite o asemenea putere de fascinaţie, încât chiar şi necrofilia să devină un obiect al contemplaţiei.

Totuşi, împrejurarea aceasta ne oferă şansa de a realiza un experiment literar fără precedent: îl vom „provoca” – de ce nu ? – pe domnul Maiorescu să îşi „susţină” teoria argumentând chiar în favoarea povestirilor lui Vladimir Sorokin, aşa cum a făcut-o odinioară cu operele lui I. L. Caragiale, care, la vremea respectivă, a fost el însuşi un autor controversat. Din teoria reputatului critic, vom utiliza următorul enunţ:

„Revenind acum la comediile d-lui Caragiale, vom zice: singura moralitate ce se poate cere de la ele este înfăţişarea unor tipuri, simţăminte şi situaţii în adevăr omeneşti, care prin expunerea lor artistică să ne poată transporta în lumea închipuită de autor şi să ne facă, prin deşteptarea unor emoţiuni puternice, în cazul de faţă a unei veselii, să ne uităm pe noi înşine în interesele noastre personale şi să ne înălţăm la o privire curat obiectivă a operei produse.” (12)

Păstrând, pe cât ne stă în putinţă, intacte logica şi forma acestui admirabil paragraf, vom extrage din el fictiva apărare a lui V. Sorokin:

„Revenind acum la [proza] d-lui [Sorokin], vom zice: singura moralitate ce se poate cere de la [aceasta] este înfăţişarea unor tipuri, simţăminte şi situaţii în adevăr omeneşti, care prin expunerea lor artistică să ne poată transporta în lumea închipuită de autor şi să ne facă, prin deşteptarea unor emoţiuni puternice, în cazul de faţă a unei [repulsii], să ne uităm pe noi înşine în interesele noastre personale şi să ne înălţăm la o privire curat obiectivă a operei produse.”

Oricât de mult ne-ar revolta, necrofilia este totuşi o „situaţie omenească” – bietul Sanka era, desigur, un om.

După cum se poate constata, modificările operate au fost minime, însă abia acum putem proba eficacitatea argumentelor domnului T. Maiorescu. Rezultatul este cât se poate de surprinzător: „înălţarea impersonală”, care constituie punctul central al teoriei maioresciene, nu are nici cea mai mică legătură cu domeniul moralei. Această „înălţare impersonală”, tocmai datorită caracterului său deosebit de abstract, este absolut incompatibilă cu orice imperativ moral. Dacă Immanuel Kant nu s-a înşelat afirmând că „etica nu se poate extinde dincolo de datoriile reciproce ale oamenilor” (13), atunci devine, bineînţeles, imposibilă orice argumentaţie care situează ca fiind morală tocmai o îndepărtare de aceste îndatoriri, în fapt, de acea latură concretă a existenţei ce constituie singurul mediu posibil în care binele poate fi înfăptuit. Din această perspectivă, orice „înălţare impersonală” devine chiar contrară moralei însăşi.

„Nu există reazem mai solid pentru o viaţă egoistă, liniştită, decât ocupaţia cu arta pentru artă. Despotul, răufăcătorul va trebui neapărat să îndrăgească arta.” (14) – avea să noteze în jurnalul său scriitorul rus, Lev Nikolaievici Tolstoi, a cărui concepţie asupra artei contrazice, într-un mod irevocabil, teoria maioresciană – şi, gândindu-ne la pasiunea pentru pictură a unui individ precum Adolf Hitler, a cărui întunecată amintire va stărui totdeauna în conştiinţa omenirii, trebuie să recunoaştem că există un adevăr care nu poate fi prea lesne ignorat în cuvintele acestui mare gânditor. Opinia lui Lev Nikolaievici, spre deosebire de cea a lui T. Maiorescu, este una nonconformistă:

„Desfătarea estetică – afirmă acesta – este o desfătare de ordin inferior. Şi de aceea chiar cea mai elevată desfătare estetică lasă o insatisfacţie. Ba chiar, cu cât este mai elevată această desfătare, cu atât e mai mare insatisfacţia lăsată. Ai mai tot voi ceva, încă şi încă. La nesfârşit. Deplina satisfacţie ţi-o dă numai binele moral. Aici satisfacţia e deplină, nu mai vrei nimic în plus şi nu-ţi mai trebuie nimic.” (15)

Şi trebuie negreşit să acceptăm justeţea punctului de vedere al lui Lev Nikolaievici – desfătarea estetică în sine nu poate să conţină nimic moral. Şi apoi, dacă vreun cititor ar încerca o atare emoţie reprezentându-şi extazul necrofilului Sanka, atunci, în virtutea demersului tolstoian, ar trebui să nu fie niciodată pe deplin satisfăcut, ci să îşi dorească încă o mai mare decădere, mereu mai mare şi mai profundă. Cititorul ar trebui să decadă parcă la nesfârşit – o limită a josniciei omeneşti se spune că nu există.

Note:

1. Titu Maiorescu, Critice, ediţie îngrijită de Ovidiu Ghidirmic, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1995, pag. 119

2, 3, 4, 5. Titu Maiorescu, Critice, ediţie îngrijită de Ovidiu Ghidirmic, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1995, pag. 120

6. Titu Maiorescu, Critice, ediţie îngrijită de Ovidiu Ghidirmic, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1995, pag. 121

7. Immanul Kant, Ideea critică şi perspectivele filozofiei moderne, Editura Paideia, Bucureşti, 2000 – vezi tabelul cronologic.

8. Vladimir Sorokin, Dimineaţa lunetistului, Editura Paralela 45, Piteşti, 2004, pag. 65

9. Vladimir Sorokin, Dimineaţa lunetistului, Editura Paralela 45, Piteşti, 2004, pag. 68

10. Vladimir Sorokin, Dimineaţa lunetistului, Editura Paralela 45, Piteşti, 2004, pag. 69

11. Vladimir Sorokin, Dimineaţa lunetistului, Editura Paralela 45, Piteşti, 2004, pag. 71

12. Titu Maiorescu, Critice, ediţie îngrijită de Ovidiu Ghidirmic, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1995, pag. 123

13. Immanuel Kant, Metafizica moravurilor, ediţia a doua, Editura Antaios, Bucureşti, 1999, pag. 311

14. Lev Tolstoi, Jurnal, volumul II, Editura Elit, Iaşi, anul ? (I. S. B. N. 973-99558-0-0), pag. 50

15. Tolstoi, Jurnal, volumul II, Editura Elit, Iaşi, anul ? (I. S. B. N. 973-99558-0-0), pag. 17

Criticele operei caragialiene. Paradigma omului politic

2010-09-26T13:44:00.001-07:00

Există, am putea spune, două feluri de întrebări: cele cărora li se poate oferi un răspuns şi altele care sunt sortite să rămână totdeauna o necunoscută. Ceea ce le desparte pe unele de celelalte nu este subiectul pe care îl implică, ci acel câmp al cunoaşterii unde presupunem că îşi află soluţia. Spre exemplu, există o distincţie sesizabilă între întrebările generale, care păstrează acea limită a contingenţei, precum: „Ce este un măr?” ori: „Câte stele se află în galaxia noastră?” şi altele de o natură diferită: „Cine ne-a creat?” sau: „Care este rostul existenţei?” Dintre acestea, cele din urmă se îndreaptă către un spaţiu nedefinit, non-contingent şi incognoscibil, răspunsul lor situându-se dincolo de sfera umană. Consecinţa repetatelor eşecuri de a le soluţiona a fost acceptarea acestor limite ale cunoaşterii – faţă de întrebările capitale ale existenţei, filosofia se află într-o continuă retragere, concentrându-se în aria imediată a materialismului. Totodată, putem vedea în această deplasare începutul unei aşa-zise perioade a maturizării, caracterizată prin refuzul de a mai tolera dominaţia conceptelor şi ideilor derivate din acel spaţiu al non-contingenţei. Spre exemplu, omul modern, confruntându-se cu problema originii sale, va fi mult mai receptiv faţă de explicaţiile pe care i le oferă teoria evoluţionismului, existând mai multe şanse să le accepte pe acestea şi să respingă vehement creaţionismul. Drept urmare, singura realitate socială eficientă care i se impune şi căreia i se subordonează – indiferent de opţiunea sa religioasă – este, desigur, cea materială: economia.

„Nebunia va fi odinioară starea normală a minţii omeneşti! Planeta noastră va fi un vast balamuc! Biata omenire! După atâta prostie, frumos sfârşit!”1

Însă această configurare nu a fost nicidecum una imediată. Procesul istoric al întemeierii şi instituţionalizării ulterioare a materialismului începe încă din era precreştină; el reprezintă rezultatul unor prefaceri îndelungate – sociale, economice, politice şi culturale –, care vor conduce, treptat, către o devalorizare irecuperabilă a sacrului.

Legile economiei devin legile societăţii înseşi, unde fiecărui individ îi este atribuită o anumită valoare în funcţie de eficienţa sa economică – acea capacitate de a fi productiv, util din perspectiva structurilor inerente capitalismului. Pentru a putea fi integrat, individul trebuie să producă, sub o formă sau alta, capital; imposibilitatea de a îndeplini această condiţie îl transformă într-o prezenţă excedentară, marginală şi indezirabilă. Subiectul ineficient, neproductiv nu este util societăţii; totuşi, el poate fi recuperat economic, dacă este subordonat proceselor de producţie.

Regulile unui astfel de sistem nu trebuie nicidecum să ne surprindă, deoarece au fost anticipate încă din a doua jumătate a secolului XVIII de către părintele economiei moderne, Adam Smith, care teoretiza că egoismul şi dorinţa de profit a indivizilor îi vor determina, cumva, să acţioneze în favoarea dezvoltării economice şi, implicit, a necesităţilor comunităţii – conceptul mâinii invizibile. Experienţa ne-a arătat însă că acest lucru nu se întâmplă întotdeauna. Egoismul capitaliştilor, departe de a aduce vreun beneficiu comunităţii, degenerase la vremea respectivă în exploatarea clasei muncitoare care, într-adevăr asuprită, avea să se îndrepte încrezătoare către comunism.

Cu toate că materialismul îşi are originile în spaţiul Greciei antice, printre filosofii presocratici, precum atomiştii Leucip şi Democrit, consolidarea acestui mod de a percepe existenţa se va produce abia către sfârşitul primei jumătăţi a secolului XIX, concomitent cu revoluţia industrială demarată în Anglia şi ascensiunea ulterioară a marxismului care trasează, cu o claritate neîntâlnită la niciunul dintre precursorii acestei doctrine, întregul curs al evoluţiei civilizaţiei, sintetizând o formulă unică:

„Istoria tuturor societăţilor de până azi este istoria luptelor de clasă.”2

Dincolo de aparenţa reducţionismului brutal, respingător, enunţul de faţă reprezintă, fără nicio îndoială, una dintre cele mai precise imagini ale realităţii sociale abrutizante, unde totul se câştigă prin luptă. Principiul liberei concurenţe garantează fiecărui individ doar posibilitatea participării la competiţie, dar, din păcate, nu presupune şi o egalitate a şanselor.

Însă riscul şi miza tot mai ridicată pe care astfel de conflicte perpetue o presupun, determină o anumită gestionare raţională a acestora, ce îmbracă adesea forma unor prealabile tratative prin care se caută un compromis, încercând să se păstreze dezacordurile în limitele lor teoretice. Desigur că, atunci când demersurile diplomatice eşuează, divergenţele vor fi, în final, rezolvate pe câmpul de bătălie. Însă întotdeauna a existat o intenţie comună de a implementa reformele necesare într-un mod cât mai paşnic cu putinţă. Tocmai din această cauză, politica – unicul mijloc de reconciliere al părţilor beligerante – ocupă un loc atât de important în sfera activităţilor umane, fiind una dintre cele mai necesare instituţii ale societăţii moderne. Omul politic reprezintă o treaptă superioară a civilizaţiei – el are amabilitatea să negocieze înainte de a-şi impune punctul de vedere. Iar un astfel de aspect nu trebuie nicidecum neglijat: omul politic şi, prin urmare, politica în sine nu constituie, aşa cum s-ar putea crede, o instanţă imparţială, ci, dimpotrivă, este cea mai părtinitoare cu putinţă, deoarece fiecare grupare va pleda în favoarea intereselor imediate – economice şi nu numai – ale categoriei sociale pe care o reprezintă. De regulă, politicianul îşi susţine cu tărie cauza, nu pentru că aceasta ar fi cea mai eficientă ori raţională, ci datorită faptului că reflectă propriile necesităţi.

„Domnilor! Susţineţi cineva o opinie contrară aceleia ce susţinem noi? Sunteţi turbaţi?”3

Însă, către începutul secolului XXI, odată cu dezvoltarea fără precedent a mijloacelor mass-media, politica, s-ar putea spune, a păşit într-o nouă eră. În ianuarie 2001, cotidianul italian La Republica publică un articol intitulat „De la joc la carnaval”, semnat de Umberto Eco – binecunoscutul scriitor, critic literar, semiotician – care, printre altele, creionează următoarea imagine a politicii actuale:

„S-a carnavalizat politica, pentru care se întrebuinţează acum îndeobşte expresia de politică-spectacol. Parlamentul fiind lipsit tot mai mult de autoritate, politica se face la televiziune, ca o confruntare de gladiatori, iar pentru a legitima un preşedinte al consiliului de miniştri, acestuia i se aranjează o întâlnire cu Miss Italia. Care, între altele, nu apare îmbrăcată ca o femeie normală (şi mai degrabă inteligentă, cum li s-a părut multora), ci în costumaţia de Miss Italia (va veni şi ziua în care preşedintele, dornic să se legitimeze, va trebui să apară deghizat în preşedinte).”4

Viitorul, aşa cum îl anticipează scriitorul italian, este cât se poate de macabru – acest joc al măştilor ne va conduce către ziua în care preşedintele însuşi, devenit un simplu intermediar al puterii, sa va costuma în preşedinte; el va afişa o autoritate pe care, de fapt, nu o mai deţine. Însă, cine va fi atunci adevăratul conducător?

„Dar, nenea Anghelache, cuminte, n-a vrut să răspunză.”5

Să nu ne înşelăm însă! Enunţul în chestiune nu reprezintă nicidecum doar o critică adresată politicii decadente, ci reflectă, în egală măsură, imaginea unui public degenerat, asemănător plebeilor care se înghesuiau odinioară, asudaţi şi gălăgioşi, pe băncile Colosseumului pentru a privi spectacolele degradante. Iar în zilele noastre, un preşedinte al consiliului de miniştri, pentru a se legitima, nu apare în faţa cetăţenilor alături de vreun scriitor cunoscut – un om de cultură –, deoarece acesta ar fi un gest nepopular (!), care nu ar putea câştiga adeziunea nimănui – cel puţin, nu în aceeaşi măsură precum Miss Italia. Umberto Eco descrie, pe lângă disfuncţionalităţile politicii carnavaleşti, şi un public a cărui raţiune se reduce la satisfacerea imediată a pulsiunilor instinctuale – un public cu desăvârşire materialist, care, în pofida secolelor de civilizaţie, nu îşi poate dori altceva decât pâine şi circ.

„Are publicul cap să mai citească un roman, să mai privească o pictură, să mai asculte o tragedie când nu ştie dacă d. cutare sau cutare mai rămâne sau nu la minister?”6

Imagini similare – la fel de respingătoare – ale publicului le consemnează şi Caragiale, descrierea sa fiind cu atât mai incomodă cu cât se referă la realitatea socială a României sfârşitului de secol XIX – perioada marilor clasici ai literaturii:

„La noi n-avem azi decât o strânsură de lume din ce în ce mai mare, mai împestriţată şi mai eterogenă. Această strânsură de năvală, care-şi schimbă fizionomia în fiece zi, care n-are nicio nevoie mai presus de cele individuale, care nu poate avea o tradiţie şi, prin urmare, în nicio împrejurare unitate de gândire şi de simţire, este departe de a fi ceea ce se înţelege prin cuvintele «societate aşezată».”7

Carnavalescul politicii pe care Umberto Eco îl surprinde în articolul său, atribuindu-i o dată mult mai recentă, este remarcat însă cu mai bine de un secol în urmă de către I. L. Caragiale, în viziunea căruia acest concept capătă proporţii neobişnuite – scriitorul ne mărturiseşte el însuşi predispoziţia sa pentru exagerare: „Simt enorm şi văd monstruos”. Aceste cuvinte, consemnează apropiatul său, Paul Zarifopol, „lămuresc o metodă artistică”8; formula de faţă, confirmă şi Al. Paleologu, „rezumă estetica”9 marelui dramaturg.

Literatura lui Caragiale se articulează într-un cadru istoric conflictual: o societate predominant agrară, în care se întâlneau laolaltă feudalismul, capitalismul – insuficient dezvoltat – şi socialismul, iar asupra întregii faune pestriţe domnea cu o autoritate unanim recunoscută regele Carol I (1866-1914), care preluase tronul în urma abdicării lui Alexandru Ioan Cuza.

Primele partide politice din România s-au format abia în a doua jumătate a secolului XIX – după anul 1866, când a fost adoptată cea dintâi Constituţie a ţării –, însă acest retard va fi degrabă recuperat printr-o activitate destul de consistentă.

Cel mai important a fost: Partidul Naţional-Liberal – ţinta constantă a ironiilor lui Caragiale –, înfiinţat la data de 24 mai/5 iunie 1875, avându-l ca preşedinte pe Ion. C. Brătianu, care va guverna între 1882 şi 1883 împreună cu C. A. Rosetti, apoi singur până în 1891. El va fi urmat de fratele său, Dumitru C. Brătianu (1891-1892), şi de Dimitrie A. Sturdza, între 1892 şi 1909, unul dintre principalii detractori ai marelui dramaturg. D. A. Sturdza, prin raportul său defavorabil prezentat în şedinţa Academiei din 1891, îl împiedicase pe Caragiale să obţină un premiu meritat.

„Să răstorni balivernele răscăcărate şi apocaliptice, să combaţi apucăturile lipsite de omenie, să-ţi baţi joc de ridicul? Dar atunci vrei să ne răstorni pe noi liberalii [...].”10

Partidul Conservator apare formal abia la data de 3 februarie 1880, la Bucureşti. Dintre liderii săi îi amintim pe Petre P. Carp (1907-1913) şi Titu Maiorescu (1913-1914). Ulterior, la 3/16 februarie 1908, va apărea şi un Partid Conservator-Democrat sub patronajul lui Take Ionescu – el va beneficia în campania sa de sprijinul lui I. L. Caragiale.

În virtutea „necesităţii”, pe lângă acestea trei, au mai apărut, desigur, multe altele: Partidul Liberal-Democrat, Partidul Liberalilor-Sinceri, Partidul Liberalilor-Moderaţi, Partidul Constituţional, Partidul Liberal-Conservator – o formaţiune politică destul de bizară, care „se scălda deopotrivă în ape conservatoare şi liberale”11 –, Partidul Naţionalist-Democrat şi Partidul Democraţiei-Naţionale (?!), Partidul Democrat-Radical, Partida Ţărănească, Partidul Ţărănesc şi, desigur, Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România, înfiinţat la 31 martie/12 aprilie 1893, dintre ai cărui conducători îl amintim pe cunoscutul critic Constantin Dobrogeanu-Gherea, bun prieten al marelui dramaturg. Rămâne doar să ne închipuim cum în această cumplită dezordine bântuiau năuci, în absenţa oricărei convingeri sau idei diriguitoare, „rumânii imparţiali”, „în toate Camerele, cu toate partidele”, căutându-şi „coledzii”, migrând oriunde-i purta interesul de moment – „luptă, luptă si dă-i, si dă-i si luptă...” [sic]. Această neobişnuită proliferare a speciei politice nu avea să rămână neobservată: „Se înţelege că nu se poate face nici ştiinţă, nici artă cumsecade în ţara asta; care va să zică, numai politică!”12, notează Caragiale.

Împrejurările inedite i-au furnizat dramaturgului un foarte bogat material sociologic. Din pricina acestui fapt, lucrările sale au totodată o deosebită valoare istorică, oferindu-ne poate cea mai amplă imagine – deşi caricaturală – a societăţii româneşti din acea perioadă: ţărani, burghezi inculţi, diverşi diletanţi, nepoţei şi bunicuţe, ofiţeri mucaliţi, studenţi, jurnalişti, funcţionari corupţi, avocaţi şi politicieni demagogi, precum şi anumite personaje inclasabile, unice în literatura noastră – Mitică, amicul X..., Moftangiul şi Moftangioaica –, reproducându-le micile slăbiciuni şi viciile în instantanee de o precizie aproape fotografică. Cu toate că distinsul profesor Pompiliu Eliade (ulterior director al Teatrului Naţional) a subapreciat-o, considerând-o perisabilă datorită categoriei tranzitorii – mica burghezie – asupra căreia a insistat dramaturgul, opera caragialiană impresionează tocmai prin diversitatea sa nemaiîntâlnită, dovedindu-se cu atât mai preţioasă cu cât, asemeni bucăţilor de chihlimbar ce păstrează milenii de-a rândul micile insecte, ea conservă elemente ale societăţii care, altminteri, ar fi rămas iremediabil pierdute.

„Literatura este, precum cu drept cuvânt s-a spus, sora mai mare a Politicei”13, afirmase Caragiale într-un articol intitulat „Literatura şi Politica”, însă generaţiile următoare, din păcate, aveau să uite acest adevăr exprimat cu atâta claritate: literatura a fost şi va fi întotdeauna superioară politicii.

Valoarea unui scriitor nu va fi cu nimic scăzută de lipsa convingerilor politice, însă politicianul, fără o minimă cunoaştere a literaturii, poate fi numit incult.

Personajele dramaturgului se află angrenate într-un perpetuu dialog, observă Mircea Iorgulescu – „ocupaţia cea mai răspândită în lumea lui Caragiale e statul de vorbă”14; „în această lume, nimic nu valorează cât o conversaţie, deşi orice conversaţie nu valorează nici doi bani.”15 Caragiale nu îngăduie cu niciun chip acele momente de introspecţie în care firul narativ l-ar putea conduce pe cititor către lumea interioară a Miţei Baston sau, poate, Efimiţei ori a lui Caţavencu, Trahanache sau Farfuridi; astfel de fiinţe sunt, în aparenţă, prea banale ori primitive, pentru a crea iluzia unei atare profunzimi. De altfel, satira nici nu reclamă un studiu mai pătrunzător al caracterului, care, prin excesivitatea detaliilor, ar putea conduce la anularea comicului. O astfel de incursiune inoportună scriitorul, desigur, o evită, o interzice cu desăvârşire.

Departe de a fi un introvertit, omul caragialian este totuşi un gen problematic, dificil de clasificat – o fiinţă care încearcă să-şi disimuleze angoasa vorbind, trăncănind, discutând orice pentru a acoperi un vid interior. Acest om posedă o identitate minimală, dar deosebit de eficientă, redusă la câteva trăsături ferme, expresive şi inconfundabile; procedeul conduce totodată către un anumit schematism al caracterelor, care i-a fost imputat adesea lui Caragiale. Toate elementele care îi conturează acea personalitate distinctă se păstrează cu stricteţe în limita manifestării lor exterioare: un nume care sugerează anumite deficienţe ale caracterului – Edgar Bostandaki, Lache, Gudurău, Leonică, Agamemnon Dandanache, vechi „luptător” de la ’48 – sau diferite ticuri verbale: „curat murdar”, „curat ca un câine”, „aveţi puţintică răbdare!”, „care va să zică”, „dacă pot pentru ca să...”. Însă, aceste limitări nu reprezintă altceva decât exigenţele genului satiric.

„O eroare curentă, când îl citim pe Caragiale sau când îi auzim pe actori rostindu-i replicile – notează Nicolae Manolescu –, este de a nu acorda atenţie conţinutului acestora. Expresivitatea e aşa de puternică încât asurzeşte mesajul.”16 Într-adevăr, atât cuvintele deformate şi ridicole, cât şi dialogul care se deplasează treptat către absurd sunt suficient de captivante în sine pentru a estompa gravitatea actelor nelegitime; atenţia cititorului se concentrează mai degrabă asupra elementelor de limbaj, fără a mai observa că dincolo de astfel de efecte atent studiate se ascund personaje de o moralitate mai mult decât îndoielnică, pe care, altminteri, le-am putea dispreţui.

„În lumea lui Caragiale falsul şi ilicitul capătă autoritate şi sunt autorizate de autorităţile înseşi, convieţuirea în ilegalism şi fraudulos constituind un puternic factor de unitate colectivă şi de armonie socială.”17 Corupţia devine un mod de viaţă, un mediu care generează indivizi atipici, incapabili de a-şi conştientiza decăderea – imoralitatea este tocmai acel factor care asigură coeziunea grupului. Atâta timp cât toţi sunt culpabili şi compromişi, nu poate exista dezbinare sau critică, ci o uniformă şi binevenită „înţelegere reciprocă”; nimeni nu poate arunca piatra.

De pildă, în comedia O scrisoare pierdută, exprimarea defectuoasă a lui Ghiţă Pristanda – poliţistul corupt, declasat –, datorită comicului pe care-l stârneşte, îi conferă acestuia o imagine mai degrabă pozitivă; el pare a fi un individ destul de inofensiv – un biet instrument, el însuşi o victimă a împrejurărilor: „famelie mare... renumeraţie după buget mică...”18 –, într-atât de naiv şi inconştient, încât numai un om deosebit de scrupulos l-ar putea învinovăţi. Şi totuşi Pristanda este, fără îndoială, un ins dăunător, capabil de multe mârşăvii:

„O făcurăm şi p-asta... şi tot degeaba. Am pus mâna pe d. Caţavencu... Când am asmuţit băieţii de l-a umflat, striga cât putea: «Protestez în numele Constituţiei! Asta e violare de domiciliu!» – Zic: «Curat violare de domiciliu! da’ umflaţi-l!» Şi l-au umflat. L-am turnat la hârdăul lui Petrache. M-am întors cu birja acasă la el, am căutat prin toate colţişoarele, am ridicat duşumelele, am destupat urloaiele sobii, am scobit crăpăturile zidului: peste putinţă să dau de scrisoare. M-am întors la poliţie, l-am scotocit prin buzunare, peste tot: nu e şi nu e. L-am ameninţat că am poruncă de la conul Fănică să-l chinuiesc ca pe hoţii de cai...”19

Personajele caragialiene alcătuiesc o lume a cărei primă caracteristică este vitalitatea debordantă, excesivă, cuprinsă parcă de un adevărat delir verbal; o lume în care se vorbeşte oricum – vulgar sau afectat, insinuant, cu înflăcărare ori indiferent; cu oricine şi oriunde – îndeosebi prin berării şi cafenele –, dar nu despre orice, căci gândurile indivizilor se îndreaptă obsesiv către un singur lucru: politica – „spiritul public se agită asupra atâtor şi atâtor cestiuni, toate «vitale, a căror dezlegare nu mai poate suferi întârziere».”20

Pentru omul caragialian politica este, după caz, fie o profesie – exercitată întotdeauna cu o desăvârşită incompetenţă –, fie o pasiune irepresibilă; ea constituie centrul în jurul căruia gravitează, pradă delirului lor specific, aceste fiinţe incapabile, care încearcă să-şi uite propria nimicnicie ameţindu-se cu bere, idei măreţe, „cestiuni importante” şi propriile cuvinte. Politica este opiumul micului burghez.

Omul politic caragialian devine purtătorul unei anomalii de ordin ideologic, pe care nu pare a o sesiza; el acţionează sistematic împotriva unicului său principiu: patriotismul – afişat în modul cel mai ostentativ, dar reductibil, în esenţă, la necesitatea de a parveni; dobândirea unei funcţii, căpătuiala sunt singurul său deziderat. De fapt, politicianul, în pofida vehemenţei discursurilor sale entuziaste, înflăcărate, dar incoerente şi ridicole, nu ar putea fi capabil nici de cel mai neînsemnat sacrificiu pentru înfăptuirea binelui comun – tocmai prezenţa sa împovărătoare aduce serioase prejudicii comunităţii, care trebuie să susţină un astfel de individ inutil şi duplicitar. Devotamentul său faţă de popor, ale cărui interese pretinde a le sluji, este cât se poate de abstract, pur teoretic – aşa-zisul patriotism, etalat în orice împrejurare, constituie rezultatul unui bizar proces de mimetism: omul politic îşi construieşte imaginea cea mai eficientă pentru a se integra cu succes într-un grup – partid politic – al cărui scop nu este altul decât guvernarea. Însă, condiţia sa de bun cetăţean, interesat în primul rând de progresul şi bunăstarea „ţărişoarei” lui, reprezintă doar una dintre măştile pe care acest parazit şi le confecţionează pentru a putea supravieţui – în lupta pentru existenţă, patritotismul devine acel instrument care, folosit cu îndemânare, poate prilejui ascensiunea în societate. Apoi, întreaga formaţiune politică alcătuită din astfel de indivizi încearcă să se legitimeze, cumva, în faţa cetăţenilor al căror acord trebuie să îl obţină. Numai guvernând grupul îşi poate asigura existenţa economică; bineînţeles, fiind o categorie neproductivă, politicienii apelează la bugetul de stat – banii publici, impersonali –, din care fiecare dintre ei, după nevoi, poate „ciupi“, sustrage câte ceva fără a păgubi pe „nimeni”.

Totuşi, din mizeria, exploatarea fără seamăn a ţăranilor „a rezultat şi luxul nechibzuit al proprietarilor, şi înavuţirea nemăsurată a arendaşilor, şi câştigurile enorme ale Băncilor, şi bacşişurile administraţiei publice şi, mai încă, ridicarea mereu crescândă a veniturilor Statului”21, afirmă Caragiale în cunoscutul său articol „1907. Din primăvară până-n toamnă”.

Lipsa de coerenţă, verticalitate şi ipocrizia capătă o valoare paradigmatică, devenind trăsăturile definitorii ale fiecărui exemplar al speciei politice, căreia dramaturgul îi dezminte cu tărie orice motivaţie dezinteresată, nobilă – clasa politică este una eminamente parazitară.

Caragiale nu a dezavuat determinarea pur materialistă a politicianului doar în operele sale dramatice, unde această deficienţă ar putea fi rodul exagerării comice, ci şi în articolele sale politice cele mai cunoscute, unde critica sa este mult mai severă:

„Împărţită în două bande, ce se numesc cu pretenţie «istorice» – liberal şi conservator –, bande mai nesocotite decât nişte seminţii barbare în trecere, fără respect de lege, fără milă de omenie, fără frică de Dumnezeu – această oligarhie legiferează, administrează, calcă astăzi legile pe care le-a făcut ieri, preface mâine legile făcute azi, ca poimâine să le calce şi pe acelea, fără spirit de continuitate şi fără altă sistemă decât numai împăcarea momentană a exclusivelor ei interese, pentru perpetuarea sacrei organizaţiuni numite aci democratice.”22

Politicianul, aşa cum îl creionează Caragiale în acest citat, este nici mai mult, nici mai puţin decât un bandit, dar unul care a conceput cel mai eficient mjiloc de a jefui: guvernarea – care devine astfel o formă superioară de jaf organizat. Tocmai de aceea alegătorul, cetăţeanul, fie el turmentat sau nu, ştie că votul, alegerea sa nu mai este una autentică, deoarece nu poate schimba nimic: între un bandit sau altul, liberal ori conservator, roşu sau alb, nu există nicio diferenţă.

„Eu... pentru cine votez?”23 – întreabă cetăţeanul nedumerit.

Caragiale a imortalizat această tagmă infamă a politicienilor, care, fiind constrânşi să existe numai prin minciună, trădare şi compromisuri, regresează, treptat, către o stare primitivă, informă a intelectului, caracterizată printr-o dezagregare irecuperabilă a structurilor raţionale – în acest stadiu avansat al degradării, funcţionarea lor pare a fi cu totul haotică. Discursul omului politic caragialian relevă o impresionantă capacitate de a articula enunţuri cu desăvârşire incoerente; dezordinea verbală reflectă o gândire aflată în derivă:

„Atunci, iată ce zic eu, şi împreună cu mine (începe să se înece) trebuie să se [sic] zică asemenea toţi aceia care nu vor să cază la extremitate (se îneacă mereu), adică vreau să zic, da, ca să fie moderaţi... adică nu exageraţiuni!... Într-o chestiune politică... şi care, de la care atrârnă viitorul, prezentul şi trecutul ţării... să fie ori prea-prea, ori foarte-foarte... (se încurcă, asudă şi înghite) încât vine aci ocazia să întrebăm pentru ce? da... pentru ce?... Dacă Europa... să fie cu ochii aţintiţi asupra noastră, dacă mă pot pronunţa astfel, care lovesc soţietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor... şi... idei subversive... (asudă şi se rătăceşte din ce în ce) şi mă-nţelegi, mai în sfârşit, pentru care în orce ocaziuni solemne a dat probe de tact... vreau să zic într-o privinţă, poporul, naţiunea, România... (cu tărie) ţara în sfârşit... cu bun simţ, pentru ca Europa cu un moment mai nainte să vie şi să recunoască, de la care putem zice depandă... (se încurcă şi asudă mai tare) precum, – daţi-mi voie – (se şterge) precum la 21, daţi-mi voie (se şterge) la 48, la 34, la 54, la 64, la 74 asemenea şi la 84 şi 94, şi eţetera, întru cât ne priveşte... pentru ca să dăm exemplul chiar surorilor noastre de ginte latine însă!”24 – în acest fel perorează Tache Farfuridi, care, atâta cât se poate înţelege din discursul său aberant, argumentează în favoarea grupării conservatoare.

Candidatul „grupului tânăr, inteligent şi independent”, Nae Caţavencu – adeptul ideilor liberale –, „ultra-progresist” şi „liber-schimbist” (?!) îi este întrucâtva superior lui Farfuridi din punctul de vedere al logicii frazelor, dar, cu siguranţă, la fel de corupt sub aspect moral:

„Domnilor!... Onorabililor concetăţeni!... Fraţilor!... (plânsul îl îneacă.) Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare... suindu-mă la această tribună... pentru a vă spune şi eu... (plânsul îl îneacă mai tare.)... Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale... în aceste momente solemne... (de abia se mai stăpâneşte) mă gândesc... la ţărişoara mea... (plânsul l-a biruit de tot) la România... (plânge. Aplauze în grup.)... la fericirea ei!... (acelaşi joc de amândouă părţile)... la progresul ei! (asemenea crescendo)... la viitorul ei! (plâns cu hohot. Aplauze zguduitoare.)”25

Acest joc absurd nu încetează niciodată; el constituie însuşi modul de viaţă al clasei politice a cărei dominaţie se menţine prin perpetuarea eficientă a minciunii. Mimetismul devine singura modalitate de supravieţuire a omului politic: el trebuie să creeze o anumită iluzie a utilităţii sale – având o existenţă parazitară, el caută să imite trăsăturile individului productiv. Însă, pentru omul politic nu este suficientă acea condiţie a identităţii şi egalităţii; dezideratul său implică mai mult decât atât: el nu doreşte să fie totuna cu individul productiv – aceasta reprezintă doar o treaptă intermediară a procesului –, scopul lui este să-l domine, să-l stăpânească, să-l determine să lucreze în favoarea sa. Şi va reuşi într-adevăr acest lucru prelucrând, deformând ideile şi reprezentările clasei productive până în punctul în care membrii acestei categorii ajung să-l considere o necesitate – abia atunci obiectivul său este îndeplinit.

În momentul în care cetăţenii vor vedea în omul politic principala sursă a stabilităţii sistemului social, aservirea lor va fi deplină.

„«Un despot imbecil îi poate constrânge pe sclavi cu lanţuri de fier; însă un veritabil om politic îi leagă mult mai trainic cu lanţul propriilor lor idei; el leagă un capăt de planul fix al raţiunii; legătură cu atât mai temeinică cu cât nu ştim din ce anume se compune şi o credem a fi opera noastră; disperarea şi timpul rod lanţurile de fier şi de oţel, dar nu au nicio putere asupra conexiunilor de idei obişnuite, nu reuşeşte decât să le strângă şi mai tare; iar pe fibrele cele moi ale creierului stau temeliile de nezdruncinat ale celor mai solide Imperii.»”26, notează J. M. Servan.

Literatura lui I. L. Caragiale reprezintă o afirmare a lucidităţii. Dramaturgul demontează cu o impresionantă abilitate vastul eşafodaj clădit prin minciunile omului politic, pentru a descoperi că, dincolo de frazele ademenitoare, elucubrante, se ascunde, de fapt, o fiinţă parazitară care, folosindu-se de cele mai abjecte mijloace, luptă cu încrâncenare pentru propria supravieţuire. Caragiale vede adevărata natură a omului politic şi îl persiflează, râde în faţa acestei reprezentaţii penibile arătându-le şi celorlalţi specimenul ridicol: departe de a fi un patriot, politicianul este o plagă a societăţii. Pentru acest actor nu există viaţă în afara scenei politice, de aceea el îşi concentrează întreaga artă pentru a-şi juca rolul cât mai credibil, iar râsetele spectatorilor sunt indiciul, dovada că nu a reuşit.

Criticele operei caragialiene

2010-07-29T05:03:00.001-07:00

Adeseori, aparenta lipsă de însemnătate a cuvintelor sfârşeşte prin a ne induce un determinism fatal: desconsiderarea ideilor înseşi pe care acestea le articulează; proces amplificat, am putea spune, chiar de o anumită inconştienţă a cititorului care, în virtutea obişnuinţei, tinde a ignora faptul că tocmai ideile, mai degrabă decât materia, exercită asupra individului şi raţiunii sale o dominaţie cu mult mai puternică şi ameninţătoare cu cât este mai subtilă şi incontrolabilă. Pretutindeni în jurul nostru, cuvintele şi, dimpreună cu acestea, ideile, angrenate în mişcarea lor haotică, ameţitoare, conturează o a doua realitate – fascinantă în egală măsură –, niciodată statică sau reversibilă, care se suprapune, cumva, peste cea materială fiind doar în aparenţă subordonată ei. S-ar putea afirma că realitatea materială, deoarece o cunoaştem într-un mod nemijlocit, este cu mult mai accesibilă şi, totodată, inteligibilă decât ar putea fi vreodată universul cuvintelor, al ideilor. Materia, în dinamica ei perpetuă, vădeşte o anumită ordine şi linearitate specifică, oferind astfel posibilitatea decriptării unor legi fizice mai mult sau mai puţin precise, universal valabile, care nu se aseamănă nicidecum cu cele care guvernează ideile. „Ideile plutesc în aer, dar plutesc neapărat după nişte legi: ideile trăiesc şi se răspândesc după nişte legi pe care noi le sesizăm cu mare dificultate [...].”1

În acest univers conceptual al ideilor, «realitatea» este constant supusă transformărilor, reinterpretărilor şi reordonării valorice, mişcări cauzate de anumiţi factori care rămân, de cele mai multe ori, insesizabili, neinteligibili, eludând orice încercare de a-i încadra în tipare statornice, frizând iraţionalul. Un exemplu deosebit de relevant, ce ilustrează tocmai această capacitate de reconversie treptată a unui concept sau idei până în punctul în care conţinutul rezultat ajunge chiar opusul celui iniţial – o mutaţie remarcabilă –, este episodul, poate mai puţin cunoscut, al morţii Hypatiei (anul 415 e.n.), care ar fi fost, fără îndoială, dat uitării dacă de uciderea abominabilă a acestei femei nu ar fi fost vinovaţi tocmai nişte creştini. Se spune că ea ar fi fost „«smulsă din trăsura ei, dezbrăcată la piele, târâtă până la biserică şi căsăpită de Petru Lectorul şi de o ciurtă de fanatici turbaţi şi nemiloşi: carnea i-a fost răzuită de pe oase cu cochilii de scoică ascuţite, iar membrele ei tremurătoare au fost azvârlite în foc»”2. Se mai precizează apoi faptul că „«desfăşurarea anchetei şi pedepsirea făptaşilor au fost oprite cu ajutorul unor plocoane potrivite.»”3

Evaluând în prezent acest tulburător episod istoric, cu greu am putea ajunge la o concluzie exactă asupra a ceea ce i-a determinat pe indivizii cu pricina, îndoctrinaţi tocmai cu învăţăturile Noului Tesament – prin urmare, creştini –, să înfăptuiască o asemenea barbarie căreia, cu siguraţă, nu i s-ar putea oferi nicio justificare raţională. Mai mult decât atât, Biblia însăşi nu conţine niciun enunţ din care s-ar putea, cumva, deduce – pe căi raţionale – că păgânii ar trebui omorâţi cu atâta sălbăticie, ceea ce ne îndreptăţeşte să credem că acei creştini, răstălmăcind învăţăturile, preceptele biblice, au conchis că o asemenea crimă este nu numai îndreptăţită, ci şi necesară, de vreme ce au dus-o la îndeplinire cu atâta zel. Întrebarea, în acest caz, este următoarea: În urma căror transformări conceptuale, susceptibile de a fi rodul unei raţiuni normale, enunţul „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Marcu, Cap. 12-31) ar putea fi deformat până într-atât încât să devină o condiţionare suficientă pentru a-l ucide pe un păgân? Demn de subliniat este faptul că, în gândirea acelor creştini, cele două concepte implicate – iubirea aproapelui şi suprimarea păgânilor – pot coexista fără a se exclude. În ceea ce priveşte moartea Hypatiei, avem o singură certitudine: învăţăturile biblice nu au fost suficiente pentru a împiedica o astfel de crimă; dimpotrivă, am putea considera că, într-o anumită măsură, chiar acestea au provocat-o. Prin urmare, lectura biblică a fost, în acest caz, cu siguranţă, una eşuată – preceptele în chestiune, departe de a-l angaja pe cititor într-o experienţă a edificării, au fost denaturate în cel mai bizar mod posibil datorită, poate, unei defectuoase interpretări; urmările receptării deficitare fiind dintre cele mai nefericite. Oare Mântuitorul Însuşi, învăţându-i pe oameni să-i iubească şi pe potrivnicii lor, şi-ar fi putut închipui vreodată că învăţăceii Lui vor sfârşi prin a-i omorî? Cu siguranţă că nu. Tocmai de aceea putem afirma că universul cuvintelor, al ideilor rămâne o realitate ce pare să desfidă principiile elementare ale raţiunii, dovedindu-se a fi, întotdeauna, incontrolabil şi instabil, imprevizibil.

În cazul cuvintelor şi ideilor care compun şi dau consistenţă unui text literar, pe lângă această condiţie a impreciziei semantice, a deformărilor inevitabile ale sensului, se adaugă încă un factor care adânceşte confuzia: literaritatea. Aceasta – literaritatea – se dovedeşte a fi un concept cu atât mai neclar cu cât, în termenii anumitor cercetători, este definită tocmai ca deviaţie lingvistică, articulându-se, în urma unor diferenţe specifice de expresie – estetice –, pe fondul comunicării obişnuite, ea însăşi un proces destul de problematic. Pe lângă aceasta, literaritatea se mai remarcă şi prin faptul că deviaţia lingvistico-estetică pe care o presupune se află angajată, la rândul ei, într-un proces evolutiv, deoarece ea „nu se deosebeşte doar de norma cotidiană sincronă, ci şi de o normă poetică a precursorilor”4 pe care ea, „ca deviaţie de la deviaţie”5 o înlocuieşte sistematic în virtutea unei perpetue progresii.

În acest proces, critica – discursul secundar al creaţiei literare – reflectă progresul treptat al literarităţii, încercând, uneori, să identifice şi să explice tocmai acei factori care au provocat fiecare transformare estetică; multe dintre textele cărora li se atribuia în trecut un caracter inovator sunt considerate banale în prezent, iar cele de astăzi ar fi trecut drept inepţii în relaţie cu sistemele critice deja consumate. De pildă, imoralitatea care le era atribuită, cu mai bine de un secol în urmă, textelor lui Caragiale stârneşte o oarecare confuzie printre cititorii zilelor noastre, deoarece, în opera acestui scriitor, exceptând ironiile usturătoare, nu poate fi identificat niciun episod indecent care ar putea să indispună şi nicidecum o scenă erotică. Din aceasta am putea conchide că literatura evoluează, cumva, către o tot mai accentuată lipsă de moralitate, până când se va elibera cu totul de limitările impuse de un astfel de concept perimat. Totodată, este dificil de anticipat rezultatul acestei direcţii; probabil că, peste un secol de acum, se va putea scrie orice şi oricum sub adăpostul etichetei de literatură.

Astfel, contemporanii lui Caragiale, care roşeau citindu-i textele, apar în pragul secolului XXI drept o specie bizară; acel Duiliu Zamfirescu de odinioară, care, citind nuvela „O făclie de Paşte”, îşi simţea „muşchii obrazului strâmbaţi de dezgust”6, nu poate decât să ne uimească prin sensibilitatea sa estetică excesivă. Demersul critic prin care astfel de opinii îşi găseau o justificare a devenit necorespunzător în raport cu exigenţele (?!) prezentului.

Remarcabilă este şi relatarea unui cronicar al Nopţii furtunoase, care, între altele, face următoarea menţiune: „Am văzut printre doamnele ce străluceau în loje că multe ascundeau gentila-le figură cu evantaliurile ce mânuiesc aşa frumos.”7 Jena – un sentiment de mult uitat pe care publicul progresist, în virtutea înaltei sale concepţii estetice, caută să-l evite. Însă, faţă de piesa în chestiune, reacţia este totuşi exagerată.

Transgresând tiparele criticii, atât literaritatea cât şi iraţionalul, absurdul comunicării ating o culme a rafinamentului în opera caragialiană, articulând un stil inimitabil, pe care anumiţi cercetători îl situează în rândul precursorilor lui Eugen Ionescu. Dar cititorii nu par a fi familiarizaţi decât cu latura superficială – comică – a literaturii acestui scriitor, nereuşind să asimileze profunzimile sale, care se dovedesc a fi nu tocmai comice; de unde rezultă şi binecunoscuta prejudecată sesizată de Nicolae Manolescu: „unde nu e comic, Caragiale nu e Caragiale.”8

Însă Caragiale este Caragiale tocmai pentru că nu a fost doar comic.

La antipodul formei comune de receptare, constant supusă anumitor limitări, se situează opinia, întrucâtva singulară – nu şi neîntemeiată –, a lui Mircea Iorgulescu, care remarcă o anumită anxietate ce persistă în substratul acestor „comicării”, în aparenţă cât se poate de inocente: „[...] în lumea lui Caragiale eşti ispitit la tot pasul să râzi în hohote, râde şi ea, dar la rădăcina râsului se află spaima. Râzi, râzi, râzi, şi dintr-o dată, vorba unui personaj de acolo, «te-apucă groaza, monşer, groaza!»”9 Observaţia este cât se poate de pertinentă; în ansamblul ei, opera caragialiană, satirică prin excelenţă, are o singură intenţie, raţiune pe care scriitorul o urmăreşte neabătut, nu alta decât a criticii burgheziei decadente din acea perioadă – elementul comic este, într-o anumită măsură, secundar, fiind doar mijlocul prin care scriitorul îşi realizează, de fapt, critica. Râsul dizolvant al lui Caragiale poate fi considerat drept o reacţie în faţa unei societăţi diforme, una care nu putea nicidecum să primească aceste critici râzând. Aşadar, Caragiale, asumându-şi o atitudine deloc îngăduitoare faţă de moravurile vremii – deoarece concesiile compromit –, a devenit, în scurt timp, un scriitor, cumva, paradoxal şi, desigur, controversat. Îl putem numi paradoxal, datorită faptului că operele sale, deşi valoroase, nu au primit niciodată recunoaşterea oficială care li se cuvenea – rezistenţa pe care mediul academic i-a opus-o constant a fost, fără nicio îndoială, covârşitoare.

Cea mai energică şi justă consemnare, care concentrează într-o formulă unică, de un impact remarcabil, întregul proces de marginalizare îndreptat împotriva marelui dramaturg, îi aparţine criticului literar independent Şerban Cioculescu: „Trebuie subliniat însă cu toată tăria că numai moartea lui Caragiale a înlăturat toate piedicile, pentru a-l aşeza cu toate onorurile în panteonul literaturii naţionale.”10 Departe de a fi o exagerare, enunţul de faţă reflectă adevărul istoric care nu poate fi contestat, date care nu suportă o interpretare abuzivă: la 14 aprilie 1891 are loc „memorabila” şedinţă a Academiei unde, în pofida apărării lui Iacob Negruzzi – singurul care l-a susţinut (!) –, lucrările propuse, Comediile şi drama Năpasta, primesc votul defavorabil al lui B. P. Hasdeu, G. Sion şi Dimitrie A. Sturdza, iar astfel, din considerente mai mult politice decât literare, lui Caragiale i se refuză premiul I. Heliade Rădulescu. Voturile exprimă rezistenţa în bloc a juriului: 20 contra şi doar 3 pentru. Adversarii Junimii, printre care se număra şi B. P. Hasdeu, nu puteau să nu profite de această oportunitate pentru a lovi în prestigioasa grupare literară, găsind, totodată, o cale susceptibilă de a câştiga adeziunea, simpatia opiniei publice, imputând creaţiilor dramaturgului imoralitatea şi lipsa de patriotism – operele în chestiune ar fi fost compromise de necunoaşterea specificului naţional, care lui Caragiale i-ar fi rămas inaccesibil. În prezent, o astfel de critică s-a dovedit a fi cu totul neîntemeiată. Mai mult decât atât, specificul naţional al românilor – deja renumiţi pentru oportunismul şi flexibilitatea lor – trecea, în epocă, drept o calitate într-atât de ambiguă şi deloc măgulitoare, încât îl îndreptăţise pe cancelarul german Otto von Bismarck să afirme: „Românii nu sunt o naţiune, ci o profesie”11, recomandând, cu tărie, pentru înfăptuirea progresului acestei societăţi, „nu construcţia de căi ferate, ci folosirea biciului.”12 Aşadar, o naţiune suficient de decăzută, încât să i se indice folosirea biciului ca unic mijloc al edificării, nu avea cum să poată fi coborâtă mai jos de atât prin comediile domnului Caragiale. Însă niciun academician cu „ambiţ” nu s-ar fi arătat dispus să recunoască acest lucru, ci ar fi văzut o soluţie mult mai potrivită în combaterea unor opere care reflectau totuşi o realitate.

Unsprezece ani mai târziu, la data de 23 martie 1902 (1901?), istoria avea să se repete: Academia respinge volumul Momente al scriitorului, propus de Dimitrie C. Olănescu (Ascanio) pentru premiul Năsturel Herăscu. Este, într-adevăr, remarcabilă, prin persistenţa sa, ostilitatea membrilor Academiei (!); deşi cele două legitime solicitări sunt despărţite de o perioadă de timp pe care am putea să o considerăm suficientă pentru dezamorsarea acestui conflict, marele dramaturg rămâne în continuare un scriitor „ţinut la carantină”. Cumulând astfel două refuzuri vehemente, la data de 14 martie 1905, Caragiale se va stabili definitiv la Berlin. Nimic nu l-ar mai fi putut reţine în ţară. Nu mult după aceea, pe meleaguri străine, în vara anului 1912, scriitorul va înceta din viaţă.

Numai timpul va fi acel judecător imparţial care va dezvălui, treptat, decadentismul unei societăţi ce încerca să-şi ascundă diformităţile suprimând constant orice critică – şi ar fi avut, într-adevăr, nevoie de critică (!), deoarece, în periodicele vremii, printre altele, se regăsesc statistici impresionante: ziarul Naţiunea, al lui Dumitru Brătianu, estima că populaţia analfabetă a ţării ar fi reprezentat un procent de 94%13 din totalul numărului de locuitori. Referitor la aceste discrepanţe enorme între categoriile sociale, istoricul Florin Constantiniu notează următoarele: „Fractura dintre elite şi mase e atât de profundă, încât ele apar ca două lumi între care comunicarea autentică e practic inexistentă.”14 Însă faptul nu este întru totul surprinzător – precedentul istoric există. Pentru a vedea ruinele dintre care s-a ridicat aşa-zisa burghezie din a doua jumătate a secolului XIX şi începutul secolului XX – cea care face obiectul literaturii lui Caragiale – este necesar să privim către însemnările unui mare cărturar, boierul Dinicu Golescu, care, într-o manieră deosebit de plastică, expresivă, surprinde situaţia ţărănimii – populaţia majoritară – din perioada cuprinsă între 1824-1826. Pentru o mai bună înţelegere, amintim faptul că marele dramaturg s-a născut în anul 1852, la o distanţă de numai 26 de ani (!) faţă de cele relatate: „O! să cutremură mintea omului, când îşi va aduce aminte că făptura dumnezeirii, omenirea, fraţii noştrii, au fost câte zece aşternuţi pe pământ, cu ochii în soare şi o bârnă mare şi grea pusă pe pântecile lor, ca muşcându-i muştele şi tânţarii, nici să poată a se feri.”15 Distinsul cărturar, o excepţie în ceea ce priveşte sinceritatea în peisajul culturii noastre, din fericire, nu cruţă niciun detaliu, dorind conservarea adevărului istoric: „Aceste nedrepte urmări şi nepomenite peste tot pământul i-au adus pe ticăloşii lăcuitori întru aşa stare, încât întrând cinevaş într-acele locuri, unde se numesc sate, nu va vedea nici biserică, nici casă, nici grajd împrejurul casei, nici car, nici bou, nici vacă, nici oaie, nici pasăre, nici pătul cu sămănăturile omului pentru hrana familii lui, şi, în scurt, nimică; ci numai nişte odăi în pământ, ce le zic bordeie, unde intrând cinevaş, nu are a vedea alt decât o gaură numai în pământ, încât poate încăpea cu nevasta şi cu copiii împrejurul vetrii, şi un coş de nuiele scos afară din faţa pământului şi lipit cu balegă.”16

Situaţia apăsătoare a ţărănimii, desigur, persistă. În anul 1907, după încheierea serbărilor fastuoase ale jubileului de 40 de ani de domnie a regelui Carol, „neaşteptată ca şi un seism”17, izbucneşte marea răscoală ce avea să cuprindă întreagul teritoriu al ţării, concentrându-se mai cu seamă în Muntenia şi Oltenia. Din păcate, în ceea ce priveşte situaţia ţăranilor, urmările răscoalei – sângeros reprimată – au fost neînsemnate; limitarea temporară a exploatării nu poate fi considerată nicidecum o îmbunătăţire semnificativă. Ulterior, „moşierii şi arendaşii, reîntorşi la conacele lor, au schingiuit sau au ucis cu propriile mâini pe foştii răsculaţi.”18 Numărul victimelor se apreciază a fi de ordinul miilor. În astfel de împrejurări, consolidarea socialismului concomitent cu ascensiunea ulterioară teoriei marxiste nu constituie nicidecum o surpriză – totul părea să o confirme, iar, în contrast cu aceasta, revendicările burgheziei, care căuta să ofere, cumva, o minimă legitimitate acestor atrocităţi, erau o minciună. Burghezia, notează Karl Marx, „a pus în locul exploatării voalate de iluzii religioase şi politice, exploatarea deschisă, neruşinată, directă şi brutală.”19 Tocmai din această pricină burghezul – o prezenţă de dată recentă pe scena istoriei fostelor principate – devenise, în epocă, un individ paradoxal, suspus unor constrângeri ireductibile: necesitatea de a avea o morală care să-i justifice acţiunile, pe care, apoi, sistematic, o încălca.

În momentul desfăşurării acestor tulburătoare evenimente, Caragiale se afla la Berlin. Dar, în pofida distanţei, scriitorul nu va rămâne nicidecum indiferent faţă de problemele din ţară, ci va publica unul dintre cele mai cunoscute articole ale sale: „1907. Din primăvară până-n toamnă”. Succesul va fi enorm – 13 000 de exemplare vândute. Critica virulentă adresată partidelor politice, conservator şi liberal deopotrivă – de fapt, a „facţiunilor”, fiecare având nu partizani, ci „clientelă” –, atinge o intensitate rar întâlnită. Dinamica lor, observă Caragiale, este, de regulă, următoarea: „Una stă la putere şi se hrăneşte: alta aşteaptă flămânzind în opoziţie. Când cei hrăniţi au devenit impotenţi prin nutrire excesivă, iar cei flămânzi au ajuns la completă famină, încep turburările de stradă…”20

Din melanjul atipic dintre elementele vechii societăţi agrare şi cele ale unui capitalism incipient – de import –, rezultase această burghezie, cumva, inoportună, născută prematur şi, prin urmare, ineficientă, care, în lipsa unei industrii naţionale, nu avea altă cale pentru a-şi asigura autonomia economică decât prin exploatarea claselor inferioare, impunând o fiscalitate excesivă. În acest context, literatura lui Caragiale se înscrie pe o poziţie reacţionară, fără posibilitatea de a fi asimilată socialismului ori marxismului, deşi există o anumită convergenţă a criticelor orientate constant înspre mediul burghez. Tocmai materialismul, spre care îşi îndreaptă Caragiale insistent sarcasmele, constituie un astfel de exemplu. La rândul său, Karl Marx va nota, în aceeaşi manieră cinică, în Manifestul Partidului Comunist: „Pe ce se întemeiază familia de astăzi, familia burgheză? Pe capital, pe câştigul privat.”21 Prima traducere a acestei istorice publicaţii urma să apară abia în anul 1892 la Iaşi. Dar stafia comunismului încă nu penetrase cercurile superioare ale intelectualităţii române aflate în retard faţă de evenimentele europene. Deşi prima publicaţie periodică socialistă românească – „Socialistul” – apare în anul 1877 la Bucureşti, ea păstrează totuşi un caracter marginal.

Remarcabilă este încercarea energică a criticului C. Dobrogeanu-Gherea, care încearcă o deturnare a operelor marelui dramaturg, pentru a-l situa în rândul partizanilor socialismului: „Şi d-nul Caragiale va servi cauza noastră, fie oricât de reacţionar ar fi. Ne va sluji volens-nolens.”22 Însă condeiul acestuia este unul pe care C. Dobrogeanu-Gherea nu l-a câştigat. Dramaturgul dezminte, cu tărie, afinităţile de acest gen: „Orice idee, părere sau sistemă, pentru mine e absolut, în sensul cel mai absolut indiferentă. [...] Ce poate să aibă valoare pentru mine este talentul, puterea cu care acea idee, părere sau sistemă, cu desăvârşire nule prin ele însele, se pot susţine şi manifesta faţă cu posibila mea iritare intelectuală.”23

Un scriitor nestatornic precum I. L. Caragiale este dificil de anexat vreunei grupări, indiferent de ideologia pe care aceasta şi-o revendică. Nici colaborarea sa la Junimea nu a fost scutită de anumite conflicte, care vor conduce, treptat, la ruperea definitivă – în anul 1892 – a relaţiilor cu Titu Maiorescu, gest pe care, ulterior, îl va regreta.

Aşadar, din perspectiva unor astfel de ideologii, marele dramaturg nu este recuperabil, deoarece acest „proletar al condeiului” – pentru a folosi sintagma criticului Şerban Cioculescu – niciodată nu a imprimat operelor sale un sens care ar putea fi asociat ideii luptei de clasă. Criticând burghezia, Caragiale vizează defectele, superficialitatea, incultura şi viciile, fără ca prin aceasta să urmărească o idealizare a ţăranului ori proletarului exploatat de o astfel de clasă parazitară şi incompetentă. Burghezul lui Caragiale este corupt, ineficient, imatur, incult şi lacom, însă niciodată nu putem vedea în el un asupritor, un individ odios, cu toate că, dincolo de imaginea comică pe care autorul o proiectează asupra lui, este, de fapt, cât se poate de dăunător. Prin urmare, literatura socialistă nu va putea găsi în Caragiale un sprijin, el fiind un scriitor a cărui operă poate deveni incomodă, în egală măsură, chiar şi pentru acela care încearcă, zadarnic, să o deturneze în favoarea sa.

„Înfruntarea dintre conservatori şi liberali a reprezentat conţinutul vieţii politice româneşti între 1866 şi 1918”24, afirmă istoricul F. Constantiniu, iar, dintre cele două grupări, Caragiale a preferat ramura conservatoare. Ulterior, după publicarea faimosului articol „1907. Din primăvară până-n toamnă”, Caragiale îşi face cunoscută intenţia de a participa activ la viaţa politică, înregimentându-se în partidul conservator-democrat, sub conducerea lui Take Ionescu, susţinându-l pe acesta în campania sa electorală din 1908. Dar, cu toate acestea, „nu numai că n-a obţinut râvnitul loc în parlament, ci nici măcar n-a ajuns să figureze pe listele de candidaţi ale takiştilor, care au preferat să promoveze alte nume, prăbuşite demult în neantul uitării.”25

În urma lui Caragiale au rămas doar cuvintele aşternute în paginile operelor sale, fără de care literatura naţională ar fi fost mult mai searbădă.

Creştinismul. Între paradox şi inechitate

2010-06-26T04:35:00.001-07:00

Religia creştină ne oferă, fără îndoială, un exemplu evident al paradoxului, care ni se relevă, constant, în tot parcursul textelor biblice, atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament, menţionând, totodată, faptul că aceste două cărţi în care se împarte Biblia reprezintă, constituie fiecare un instrumentar conceptual propriu, un ansamblu de simboluri şi situaţii radical diferite, care încearcă totuşi să comunice, cumva, acelaşi sens şi idei, mesajul fiind unul singur: credinţa.

Desigur, o interpretare a acestora presupune o sarcină dificilă, de anvergură, fără perspectiva unei finalităţi imediate ori, cel puţin, probabile, datorită faptului că, la fiecare lectură, cititorul are posibilitatea unor noi descoperiri, revelaţii ale sensului – semnificaţia textelor biblice pare, cumva, inepuizabilă. Aşadar, interpretarea acestora va fi întotdeauna insuficientă; acceptând însă această condiţie, orice exegeză se poate rezuma la modesta sarcină de a elucida numai acele aspecte care decurg dintr-o perspectivă singulară, una a propriei abordări, prin urmare, incompletă şi subiectivă.

Textul biblic, spre deosebire de altele, nu este nicidecum unul obişnuit şi aceasta nu doar din pricina construcţiei sale ori a elementelor de stilistică, ci datorită originii pe care şi-o revendică – o mărturie a divinităţii însăşi prin care aceasta i se dezvăluie omului şi prin care omul, la rândul lui, se regăseşte, îşi recunoaşte şi îşi întâmpină Creatorul care îi încredinţează, pe calea revelaţiei, Legile, făcându-i cunoscută voinţa Sa. Această trăsătură aparte a textului biblic este, totodată, prima dificultate pe care o implică: în ce manieră poate fi abordat textul în chestiune pentru a-l putea înţelege, pentru a-i decripta semnificaţia şi pentru a aprofunda acele concepte pe care doreşte să ni le transmită? Întrebarea de faţă deschide două posibilităţi, oferind, totodată, o soluţie precisă: cititorul poate fi imparţial, acordând astfel textului posibilitatea de a-şi dezvălui, treptat, pe parcursul lecturii, acel complex mesaj, acea profundă semnificaţie pe care doar un text care se revendică de la o astfel de entitate atotputernică şi atotcuprinzătoare – Dumnezeu – poate s-o deţină. În acest caz, cititorul are şansa unei tulburătoare descoperiri, descifrând în structura textuală amprenta unică a divinităţii, sau a unui cumplit eşec: textul biblic s-ar putea dovedi un fals, componenta sa spirituală fiind iluzorie. Însă, astfel de concluzii nu pot fi impuse cititorului prin nicio exegeză, deoarece acesta trebuie să îşi asume el însuşi sarcina unui exeget, aşadar, să judece, să constate singur adevărul. Sensul textului biblic nu poate fi deturnat, el implică o anumită intimitate a lecturii şi, în ultimă instanţă, a deciziei: consimţământ sau respingere.

A doua posibilitate este aceea în care cititorul nu recunoaşte originea textului, fapt care se va repercuta într-un mod negativ asupra lecturii însăşi, diminuându-se posibilitatea receptării mesajului, pierzându-se astfel chiar acel criteriu care stabilea legitimitatea conceptelor biblice, a postulatelor, a poruncilor şi pildelor – existenţa lui Dumnezeu. Pentru acest tip de cititor textul biblic se transformă într-unul, cumva, ficţional, mitologic – legile formulate aici nu mai sunt pentru el o necesitate, nu mai păstrează un caracter coercitiv. Lectura Bibliei devine astfel una delectabilă, lipsită de orice angajament, o simplă curiozitate literară – totodată, aceasta este o manieră de abordare inadecvată, din pricina faptului că se ignoră prima condiţie a textului, aceea a originii sale divine, aşadar, acest tip de cititor şi-a închis, încă de la început, posibilitatea de a-i pătrunde semnificaţia.

A tăgădui existenţa lui Dumnezeu mai înainte de a citi Biblia este, fără îndoială, un gest inevitabil, dar, într-o anumită măsură, nepotrivit – nu este posibil să te poţi pronunţa asupra gradului de adevăr al unei lucrări pe care nu ai parcurs-o încă. Tocmai de aceea cititorul, în faţa unui astfel de text, trebuie să îşi păstreze, întotdeauna, imparţialitatea. Însă, dovedindu-şi astfel ignoranţa, prea mulţi indivizi se declară, plini de convingere, atei, fără a fi deschis Biblia vreodată, respingând în acest fel o lectură pe care nu o cunosc şi anumite concepte pe care nu le-au studiat.

Pe de altă parte, Biblia nu este singura lucrare care îşi revendică o origine divină, aşadar, urmând această premisă, cititorul ar putea ajunge la concluzia improbabilă şi absurdă că toate lucrările de acest fel sunt autentice; însă, un astfel de text trebuie să-şi dovedească o atare condiţie mai înainte de a fi acceptat.

Există, desigur, şi pasaje dificile, inadmisibile, am putea spune, în Biblie, iar unul dintre cele mai tulburătoare îl regăsim în Vechiul Testament, în fragmentul în care Dumnezeu Însuşi împarte rânduielile pentru casnici, robi:

Leviticul, Cap. 25-44. «Iar ca să-ţi ai robul tău şi roaba ta, să-ţi cumperi rob şi roabă de la neamurile dimprejurul vostru. 45. Din copiii străinilor, care s-au aşezat la voi, puteţi să vă cumpăraţi şi din neamul lor, care-i la voi şi care s-a născut în pământul vostru pot să fie averea voastră. 46. Puteţi să-i daţi moştenire fiilor voştri după voi, ca orice avere, veşnic să-i stăpâniţi, ca pe robi. Iar asupra fraţilor voştri din fiii lui Israel şi unul asupra altuia, să nu domniţi cu cruzime.»

Ieşirea, Cap. 21-5. «Iar dacă robul va zice: Îmi iubesc stăpânul, femeia şi copiii şi nu voi să mă liberez, 6. Atunci să-l aducă stăpânul lui la judecători şi, după ce l-a apropiat de uşă sau la uşori, să-i găurească stăpânul urechea cu o sulă, şi-l va robi în veci.»

Dintotdeauna, ideea de a fi rob a impus o anumită semnificaţie depreciativă, care repugnă – condiţia de rob este, fără nicio îndoială, una indezirabilă, iar această apreciere o putem întâlni chiar în Biblie, unde ni se confirmă, în modul cel mai clar cu putinţă, în repetate rânduri, faptul că acest statut al robului este unul dispreţuit, ruşinos chiar înaintea lui Dumnezeu. Tocmai din fragmentele citate, în care se presupune că Dumnezeu Însuşi i-a încredinţat lui Moise legile, spre a stabili drepturile asupra robilor, ni se relevă desconsiderarea făţişă a acestei categorii umane – oameni care sunt puşi în acelaşi rând cu dobitoacele, care pot fi stăpâniţi asemeni lor şi, în cele din urmă, lăsaţi drept moştenire precum orice altă avere.

Ceea ce ne surprinde la pasajele cu pricina este tocmai faptul că raţiunea divină a fost cea care a validat această paradigmă – a stăpânului şi robului –, considerând-o, prin urmare, una naturală, îndreptăţită. Din textul biblic citat nu se poate deduce altceva decât legitimitatea aservirii, deoarece Dumnezeu Însuşi pare să consimtă la aceasta – Dumnezeu nu a poruncit: „Să nu îţi înrobeşti, niciodată, aproapele!”, ci dimpotrivă: „să-ţi cumperi rob” pe care să-l stăpâneşti, iar acesta să lucreze spre folosul tău. Aşadar, s-ar părea că Dumnezeu nu-l condamnă nicidecum pe acel creştin care îşi va fi înrobit aproapele pentru a obţine astfel un câştig considerabil din munca acestuia. Mai mult decât atât, se specifică chiar şi maniera adecvată de a-l înrobi pe serv în veci, găurindu-i urechea cu o sulă, într-un mod similar în care proceda stăpânul de sclavi, însemnându-i pe aceştia cu fierul înroşit în foc. O asemenea practică nedemnă, care înjoseşte fiinţa umană într-un mod intolerabil, ni se dezvăluie, fără niciun echivoc, tocmai în Biblie, sub forma unei legi pe care creştinii, cu recunoştinţă, au primit-o de la Dumnezeu – o lege care le acordă dreptul de a-şi înrobi aproapele.

De fapt, ce anume implică această paradigmă? Evident, ea presupune doi indivizi – stăpânul, respectiv robul – aflaţi într-o anumită relaţie pe care o numim: servitute. Însă, relaţia în chestiune nu este una întâmplătoare, accidentală, deoarece ea se constituie în virtutea unui scop bine determinat, unul îndeajuns de necesar, încât este capabil să ofere o condiţionare suficientă celor doi indivizi spre a accepta condiţiile atipice pe care aceasta le implică. Ne putem întreba: Este scopul servituţii unul de natură spirituală? Astfel, care sunt, de fapt, acele cauze ce îl determină pe creştin să îşi cumpere un rob – o fiinţă umană? Într-un mod cât se poate de uimitor, necesitatea creştinului de a poseda robi este întâmpinată, recunoscută de către Dumnezeu Însuşi, care îi oferă chiar un cadru legal spre a confirma şi sprijini servitutea de care creştinul trebuie numaidecât să beneficieze şi, desigur, să profite.

Oare creştinul îşi va înrobi aproapele spre a se împlini spiritual pe sine însuşi, spre a se mântui? Este oare posibil, dimpotrivă, ca stăpânul – creştinul –, înrobindu-l pe aproapele său, să facă aceasta spre înnobilarea spirituală şi mântuirea amândoura? Dacă această relaţie este, într-adevăr, benefică pentru ambii subiecţi, atunci din ce pricină termenul de „rob” comportă o semnificaţie depreciativă chiar şi în accepţia sa biblică?

Răspunsul nu este nicidecum surprinzător: atunci când creştinul şi, de fapt, oricare alt om îşi înrobeşte aproapele, o face, nu în virtutea unui scop, a unei finalităţi de o natură spirituală, ci, dimpotrivă, motivaţia sa este cât se poate de materialistă – creştinul doreşte să posede robi spre a se îmbogăţi, iar Dumnezeu pare să îi întâmpine această dorinţă, necesitate, oferindu-i legile necesare – legile servituţii. Calculul materialist este, în această conjunctură, singura motivaţie a creştinului şi a oricărui alt individ care posedă robi, iar la aceasta, în modul cel mai uimitor, Dumnezeu pare să consimtă.

Aşadar, calculul materialist nu este, nicidecum, străin modului de a raţiona al creştinului – în sistemul de valori al acestuia, bogăţiile şi poziţia socială deţin un rol mai important decât ar fi fost de aşteptat din partea unui individ care se pretinde a fi preocupat, în primul rând, de chestiuni spirituale. Un exemplu relevant în acest sens ne este oferit chiar de către unul dintre cei mai de seamă creştini, totodată o figură importantă a Bibliei: regele Solomon, urmaşul regelui David.

Întrebat de către Dumnezeu ce dorinţă ar vrea să-i îndeplinească, Solomon, spre cinstea sa, a cerut doar să i se dăruiască o inimă pricepută – înţelepciune – pentru a-şi povăţui poporul, pentru a deosebi binele de rău şi a păzi adevărul întotdeauna. Impresionat de modestia neobişnuită a acestui creştin, Dumnezeu I-a grăit următoarele:

Cartea a treia a Regilor, Cap. 3-11. Şi a zis Dumnezeu: «Deoarece tu ai cerut aceasta şi n-ai cerut viaţă lungă, n-ai cerut bogăţie, n-ai cerut sufletele duşmanilor tăi, ci ai cerut pricepere, ca să ştii să judeci, 12. Iată eu voi face după cuvântul tău; iată, eu îţi dau inimă înţeleaptă şi pricepută, cum niciunul n-a fost ca tine înaintea ta şi nici după tine nu se va ridica un [sic] asemenea ca tine. 13. Ba îţi voi da şi ceea ce tu n-ai cerut; bogăţie şi slavă, aşa încât niciunul dintre regi nu va fi asemenea ţie, în toate zilele tale.»

Cu adevărat i-a dăruit Dumnezeu toate acestea: înţelepciune, slavă şi bogăţie. Întâlnim aici însă un aspect cât se poate de bizar: Solomon a cerut şi, într-adevăr, a primit înţelepciune aşa cum niciun creştin nu a mai avut după el, dar, în pofida acestui fapt, care au fost roadele sale? Ce a făcut Solomon cu acea inimă pricepută pe care, după voinţa sa, i-a dăruit-o Dumnezeu? Răspunsul este, cumva, tulburător: Solomon s-a desfătat tocmai cu acele deşertăciuni pe care Biblia le condamnă. Acest rege măreţ s-a bucurat de bogăţiile sale nemăsurate, şi-a păzit cu străşnicie scaunul domnesc, poruncind să fie ucişi oameni atunci când împrejurările au cerut-o, a avut nenumăraţi robi, dar, mai ales, femei – o mie de femei, un număr impresionant pe care, de bună seamă, nu l-au putut egala cu uşurinţă nici cei mai desfrânaţi dintre păgâni. Unsul lui Dumnezeu a fost, fără îndoială, un bărbat viguros.

Cartea a treia a Regilor, Cap. 11-3. Şi a avut el şapte sute de femei şi trei sute de concubine; şi femeile i-au smintit inima lui.

Din acest punct de vedere, regele Solomon constitie, fără îndoială, un exemplu unic în cadrul religiei creştine; mai mult decât atât, el s-ar putea să fie, totodată, dezideratul tainic al oricărui creştin – un bărbat măreţ, care s-a bucurat de atenţia lui Dumnezeu, mai apoi de bogăţiile care i-au fost dăruite şi, desigur, de mângâierile tandre ale femeilor – ale nenumărator femei. După toate acestea, este foarte probabil să fi ajuns chiar şi în Paradis. Aşadar, regele Solomon este, într-o oarecare măsură, un ideal, un model demn de urmat, probabil, al tuturor creştinilor, dar, totodată, şi al păgânilor. S-ar părea astfel că, în modul cel mai straniu, sistemele de valori ale celor două categorii – creştinii şi păgânii – corespund, se întâlnesc într-un anumit punct: plăcerile lumeşti şi bogăţiile.

Cu toate acestea, niciun creştin nu se va arăta dispus să admită ori, cel puţin, să ia în considerare o astfel de ipoteză. Însă, care ar putea fi pricina acestei anomalii? Răspunsul constă tocmai în preceptele religiei creştine însăşi, care, pentru majoritatea indivizilor, au un caracter restrictiv; doar pentru cei puţini aleşi ori privilegiaţi – unşii lui Dumnezeu – se dovedesc a fi, cumva, mai generoase şi tolerante.

Religia creştină confirmă detestabila paradigmă a stăpânului şi robului; primii dintre aceştia – stăpânii – capătă îngăduinţă din partea instanţei divine, iar cei din urmă – robii – sunt stăpâniţi precum dobitoacele şi, în cazul în care servul consimte să fie înrobit pe veci, urechea îi este găurită cu sula de către stăpânul său de drept, întocmai ca unui animal. În acest sens, chiar Dumnezeu a stabilit legile:

Ieşirea, Cap. 21-20. «Iar de va lovi cineva pe robul său sau pe slujnica sa cu toiagul, şi ei vor muri sub mâna lui, aceia trebuie să fie răzbunaţi; 21. Iar de vor mai trăi o zi sau două, ei nu trebuie răzbunaţi, că sunt plătiţi cu argintul stăpânului lor.»

Aşadar, dacă un creştin îşi va lovi cu bestialitate robul, iar acesta nu va muri în ziua respectivă, în urma loviturilor sălbatice ale stăpânului său, ci va „mai trăi o zi sau două”, atunci, ne spune Dumnezeu, robul nu trebuie răzbunat, prin urmare, stăpânul nu trebuie pedepsit pentru faptul de a fi ucis un om (!), deoarece victima a fost cumpărată, pe drept, cu argintul celui care a ucis-o. Oare este cu putinţă o barbarie mai îngrozitoare decât aceasta? Din punctul de vedere al unui creştin, care îl consideră pe rob a fi totuna cu un dobitoc şi nu o fiinţă umană, desigur că o astfel de poruncă este întru totul legitimă – cine şi-ar pierde vremea să răzbune un om – robul – care este situat pe aceeaşi treaptă cu un animal? Cu siguranţă că nu un creştin.

Sesizând anormalul acestor precepte abisale, creştinii au intuit necesitatea unei schimbări fundamentale în doctrina lor. Ei au realizat faptul că, tolerând barbarismele de acest gen, religia creştină nu numai că nu avea capacitatea de a le induce indivizilor un comportament moral, decent, ci, cu siguranţă, s-ar fi îndreptat degrabă spre prăbuşire. Aşadar, în Noul Testament suntem martorii unei strategii diametral opuse: aceea a renunţării. Creştinul desăvârşit nu putea să mai fie stăpân peste robii, bogăţiile şi, eventual, femeile sale, ci, pentru a se mântui, trebuia numaidecât să se lepede de aceste lucruri profane şi să devină un ascet. Dorind să atenueze greşelile şi excesele trecutului, creştinii au început să predice despre renunţarea la cele lumeşti. Desigur că mulţi nu au renunţat la nimic, puţini au fost sfinţi. Noile legi le impuneau un standard mult prea ridicat. De aceea, învăţăturile lui Iisus Hristos le-au părut imposibile şi absurde. Ne putem închipui cum creştinii îl ascultau, cuprinşi de uimire şi, probabil, spaimă pe Mântuitorul care le cerea să-şi părăsească familiile şi avutul şi să-L urmeze.

Nu a trecut prea mult timp pentru ca prezenţa Mântuitorului să devină intolerabilă – cuvintele şi pildele lui Iisus Hristos subminau constant vechiul, familiarul sistem de valori al creştinilor, similar întrucâtva cu cel al păgânilor. Mântuitorul trebuia, aşadar, suprimat, redus la tăcere, deoarece învăţăturile Sale sfidau ordinea şi ierarhia consfinţită, cutumele. De aceea, atunci când tensiunile acumulate au devenit insuportabile pentru cei care urmau legea cea veche, Mântuitorul a fost răstignit.

În urma Sa ne-au rămas doar învăţăturile Lui care par, cumva, nepământeşti.

Dacă este un singur lucru pe care creştinii ar trebui să-l înveţe din propria religie, mai înainte de a le predica ceva altora, atunci ei trebuie să-şi amintească de cuvintele Mântuitorului:

Sfânta Evanghelie cea după Matei, Cap. 10-38. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. 39. Cine ţine la viaţa lui o va pierde, iar cine-şi pierde viaţa lui pentru Mine o va găsi.

Altminteri, statutul creştinului în societatea modernă rămâne, în continuare, destul de ambiguu.

Notă: De regulă, se consideră că religia creştină se întemeiază exclusiv pe acele precepte şi învăţături care apar doar în Noul Testament. Aşadar, din acest punct de vedere, măreţul rege Solomon nu poate fi numit creştin. De asemenea, nici legile cu privire la robi, teoretic, nu aparţin creştinismului. Totuşi, oricât de mult ne-am strădui să legitimăm această delimitare textuală, rămâne un element al coeziunii: Dumnezeu – unul şi acelaşi, atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. Şi, din raţiuni necunoscute oamenilor, El a confirmat legile infame ale servituţii, apoi pe cele de mai târziu ale creştinismului.

De-a lungul secolelor care au urmat, servitutea a rămas însă o constantă a societăţii – un rău căruia creştinismul nu a reuşit să i se opună. Nici nu a încercat. Servitutea persistă şi în zilele noastre.

Raţiune şi capital

2010-05-31T13:17:00.001-07:00

Omul se consideră a fi o specie cumva superioară în raport cu altele cunoscute şi, bineînţeles, din anumite puncte de vedere, convingerea aceasta nu este întru totul lipsită de temei. Dar, la fel ca multe alte nobile idei articulate de raţiunea umană, ipoteza unui statut privilegiat al omului este compromisă de către acţiunile sale înjositoare, iar astfel presupusa superioritate a omului devine, oarecum, îndoielnică.

Omul se situează pe sine însuşi pe o anumită treaptă, apoi, cu o deosebită inconştienţă şi fără a sesiza ridicolul gestului său, se coboară, cu repeziciune, printre celelalte specii dintre care, pentru o clipă, s-a înălţat. Şi de multe ori ajunge chiar mai prejos decât acestea.

Însă ce îl îndreptăţeşte pe om să îşi închipuie că s-a ridicat de undeva, dacă într-adevăr a făcut-o şi, mai ales, cum ajunge el la conştiinţa coborârii sale? Mai precis, ce anume determină ideea superiorităţii omului, ce limite îi prescrie ea şi de ce, apoi, acesta le încalcă?

Pentru a răspunde la întrebările de faţă, trebuie să analizăm principalele caracteristici şi calităţi ale sale, care îl diferenţiază în raport cu alte specii, iar acestea, după cum vom constata, sunt destul de puţine; de fapt, există doar un singur astfel de criteriu: raţiunea – însă acea raţiune complexă care operează cu anumite concepte şi îşi asumă un scop nu personal, ci impersonal, obiectiv.

O astfel de poziţionare implică o dinamică neobişnuită, deoarece s-ar părea că ne conduce către o aporie: omul este o fiinţă raţională, aşadar, superioară în comparaţie cu altele care nu posedă această calitate; nu toţi oamenii sunt raţionali – unii nu se nasc astfel, alţii nu vor să fie –, iar dintre cei puţini care sunt, într-adevăr, raţionali, doar câţiva sunt şi superiori, deoarece capacitatea de a raţiona, fiind o calitate comună, nu devine într-adevăr o excepţie decât prin conţinutul său. Fiecare individ posedă un bagaj intelectual diferit, derivat dintr-o experienţă individuală care este independentă de voinţa umană, deoarece este conjuncturală. Din acestea rezultă aporia: deşi omul deţine, într-o oarecare măsură, controlul raţiunii sale, el nu este totuşi stăpân pe acele condiţii ale experienţei individuale care îl pot conduce către o treaptă superioară a raţiunii, altfel spus, el poate încerca să atingă acea treaptă, dar este posibil, în pofida încercărilor sale, să nu reuşească niciodată.

Orice om, spre exemplu, poate studia filosofia o viaţă întreagă, dar acest efort, într-adevăr admirabil, nu îi va oferi însă certitudinea faptului că va ajunge un mare gânditor, capabil să adauge ceva la vastul edificiu al cunoaşterii, ci poate doar să spere că va deveni un bun cunoscător al filosofiei şi, uneori, nici atât.

Trebuie subliniată această relaţie: capacitatea de a raţiona este, cu mici excepţii, universală – o trăsătură comună a majorităţii indivizilor –, modul în care raţiunea însăşi operează este, la rândul său, universal, la fel cum sunt logica şi matematica; ceea ce determină raţiunea să depăşească aceste limite generale este conţinutul intelectual specific. Aşadar individul raţional devine un om, cumva, superior nu doar prin simplul fapt de a raţiona, deoarece toţi oamenii raţionează, ci numai atunci când obiectul raţiunii sale capătă un conţinut, o formă, o orientare specifică.

Într-o oarecare măsură, putem afirma că nu toate ideile şi conceptele cu care operează gândirea sunt un indiciu al raţiunii superioare, al individului superior, ci numai unele dintre acestea. Întrebarea care decurge din această ipoteză este următoarea: Care sunt acele concepte, idei care transformă raţiunea comună într-una superioară? Mai degrabă decât a oferi un răspuns întrebării de faţă, se cuvine să analizăm posibilităţile pe care ni le oferă reciproca sa: Care sunt acele concepte, idei care nu transformă raţiunea comună într-una superioară?

Răspunsul este, cumva, destul de bizar: descoperim că toate acele idei şi concepte al căror obiect se situează mai aproape de sfera individuală a omului sunt, desigur, inferioare din punct de vedere valoric acelora care sunt mai distanţate de aceasta fiind, aşadar, generale, universale. O idee care implică un conţinut condiţionat de anumite necesităţi individuale, astfel conjuncturale, este, într-un mod evident, inferioară uneia care poartă amprenta universalului. De aceea, considerăm, spre exemplu, că binele individului este mai puţin important decât binele grupului, la fel şi binele unei comunităţi izolate este mai puţin important decât binele societăţii, iar binele societăţii însăşi este mai puţin important decât binele omenirii – o astfel de dinamică poate părea, desigur, destul de abstractă, chiar atipică, dar tocmai în virtutea acesteia au fost concepute teoriile sociale care au devenit instrumentul guvernării.

Pentru a clarifica aceste argumente, le vom aplica în următoarea situaţie, una destul de probabilă: presupunem un grup de indivizi şi un singur măr roşu, mare, suculent. Evident, ne aflăm în faţa unei probleme care nu este chiar într-atât de simplă.

Fiecare individ îşi va dori, desigur, să fie el acela care va mânca mărul, dar ceilalţi, bineînţeles, i se vor opune. Realizând acest lucru, subiecţii vor decide, de comun acord, să discute această problemă mai înainte de a-şi întinde, cu toţii, mâinile lacome spre măr. Aşadar, cei mai puternici membrii ai grupului vor hotărî, probabil, că este drept să împartă mărul între ei, dar vor întâmpina, negreşit, rezistenţa celorlalţi, mai slabi, dar superiori din punct de vedere numeric, care, unindu-şi forţele, li se vor împotrivi. Observând dificultatea, vor mai medita asupra chestiunii, căutând o soluţie, care poate fi următoarea: cei mai puternici vor consimţi să ofere o parte din măr celor mulţi pentru a preîntâmpina astfel o „revoltă” – protestul acestora –, rezervându-şi însă o alta mult mai mare.

O astfel de situaţie întâlnim şi în viaţa reală, în sistemul capitalist, unde cei puternici îşi arogă dreptul de a acapara cele mai multe resurse, lăsându-i pe ceilalţi să se descurce cu puţin, deoarece aceştia sunt inferiori – o asemenea mentalitate se învecinează, am putea spune, cu cea pe care o recunoaştem la sistemele de tip fascist, unde este preeminent dreptul unei elite care se doreşte a fi, cumva, superioară altor rase/grupuri/clase sociale, cu amendamentul că, în locul naţionalismului şi criteriilor de rasă, se impun, cu o forţă egală, considerentele de ordin economic. Elita care se situează pe sine însăşi drept clasă privilegiată în virtutea ideologiei naţionaliste este reiterată într-una economică care păstrează aceeaşi forţă coercitivă, instaurând o dominaţie similară. Şi, bineînţeles, această bizară formă de totalitarism economic nu îşi elimină, suprimă adversarii, deoarece existenţa claselor sociale marginalizate îi este folositoare asigurându-i un aflux continuu de indivizi dispuşi să accepte anumite compromisuri: salarii mizere în locul unora decente, limitarea sferei libertăţilor personale, acceptarea, consimţământul tacit al ordinii actuale în schimbul supravieţuirii.

Un astfel de sistem este deosebit de eficient, deoarece, concomitent cu dominaţia absolută a elitei care îşi păstrează privilegiile nealterate, se menţine iluzia necesară a libertăţii; le induce indivizilor convingerea – falsa convingere – că, vreodată, ar putea şi ei să devină o parte a elitei economice. În realitate însă, cercul acesteia este impenetrabil.

În schimb, soluţia pe care o presupune un sistem opus, comunismul, este următoarea: mărul trebuie să fie împărţit într-un mod egal între membrii grupului, astfel încât niciunul dintre ei să nu primească mai mult sau mai puţin decât oricare altul.

Acest sistem însă, din păcate, nu a fost încă implementat cu succes, astfel că, într-o anumită măsură, putem afirma despre comunism că nu s-a petrecut niciodată – mai mult decât atât, comunismul este considerat, cumva, utopic, tocmai din pricina faptului că indivizii nu doresc, nu pot concepe o echitabilă împărţire a resurselor.

O societate comunistă, în adevăratul sens al termenului, nu a existat nicicând, deoarece a fost subminată sistematic de către un viciu imposibil de eradicat: lăcomia – au existat şi vor exista întotdeauna acei indivizi lacomi care vor căuta să oprească pentru ei înşişi o parte mai mare a mărului, dar această intenţie reprobabilă este cu totul străină de doctrina comunismului.

În cele din urmă, aceşti josnici indivizi au edificat un sistem social – capitalismul – prin care ridică viciul – lăcomia – la rangul de deziderat al întregii societăţi şi, într-un mod surprinzător, au reuşit să îi corupă pe mulţi.

Însă ne putem întreba acum: Capitalismul însuşi este expresia unei raţiuni superioare? Oare nişte indivizi într-adevăr superiori au imaginat şi implementat capitalismul? Ori este capitalismul tocmai produsul ideologic al unor gânditori de un rang inferior, preocupaţi de chestiuni individuale – inferioare –, cum ar fi binele personal şi nu acela al societăţii?

Pentru a răspunde întrebărilor de faţă, trebuie să privim, mai întâi, la modul în care speciile inferioare au rezolvat această problemă.

Imaginăm următoarea situaţie: o haită de hiene – specie inferioară – umblă aiurea prin savană în căutarea hranei. După o anumită distanţă parcursă, presupunem că hienele descoperă, cu bucurie, un hoit – cadavrul vreunei vietăţi.

La ce reacţie ne putem aştepta acum din partea hienelor? Oare se vor opri ele să cugete la modul în care pot împărţi hoitul într-un mod echitabil? Desigur că nu. Oare se vor arunca acestea – hienele – asupra hoitului, într-o cumplită învălmăşeală, încercând, fiecare, să consume o parte cât mai mare din el? Acest lucru este destul de probabil. Dar ce anume se întâmplă în realitate? De fapt, între hiene, deşi le considerăm a fi o specie inferioară, există, la fel ca între oameni, o ierarhie specifică, astfel că partea cea mai mare a hoitului revine, într-un mod inevitabil, liderilor haitei – din acest punct de vedere, hienele se aseamănă destul de mult cu oamenii, aşadar, dacă sistemul capitalist presupune, cumva, o raţiune superioară, probabil că şi hienele au un capitalism al lor. Rezultatele capitalismului sunt aceleaşi pentru oameni şi pentru hiene: câţiva indivizi îşi impun dreptul de a consuma hoitul/mărul în defavoarea celorlalţi care, într-un mod la fel de stupid, ar dori acelaşi lucru – să consume şi ei ceva mai mult.

Tocmai de aceea afirmăm că nu putem considera drept expresie a unei raţiuni superioare decât ceea ce depăşeşte această paradigmă a privilegiului şi consumului.

Dar ce formă poate avea o astfel de doctrină care să îl diferenţieze, într-un mod radical, pe om de hienă?

Dincolo de caracteristicile fiziologice, cele două specii par a avea acelaşi comportament în ceea ce priveşte modul de repartizare a resurselor necesare existenţei. Însă nu natura fiziologică este aceea care situează o specie mai prejos decât alta; spre exemplu, privind o bovină şi o rozătoare, nu am avea nu am avea niciun motiv suficient pentru a o considera pe vreuna superioară celeilalte, ele sunt doar categorii, clase diferite.

Ceea ce îi conferă omului o condiţie aparte este capacitatea sa de a raţiona, însă nu modul comun de a raţiona, precum hienele, gândind existenţa în termenii capitalismului, coborându-se la acelaşi nivel cu nişte biete animale care, într-adevăr, nu pot fi capabile de mai mult. Omul are însă capacitatea de a gândi altfel, întrebarea este, aşadar, următoarea: Dacă omul ştie că poate imagina un sistem mai echitabil decât cel oferit de capitalism, de ce nu îşi asumă această nobilă sarcină – aceea de a înfăptui binele comun?

Răspunsul întrebării de faţă este destul de bizar: societatea, fiind alcătuită în majoritatea ei din indivizi înzestraţi cu o raţiune inferioară, care nu sunt capabili şi, de multe ori, nici nu doresc să imagineze ceva dincolo de sfera personală, nu îşi poate asuma sarcina de a edifica un sistem economic echitabil – nu poate dori binele comun, deoarece, din întreaga structură, individul/indivizii conştientizează doar cercul împlinirii lor egoiste; ei concep astfel un sistem – capitalismul – care să le poată asigura condiţiile necesare menţinerii, perpetuării acestui egoism, unde fiecare individ munceşte nu pentru comunitate, ci pentru sine însuşi, întocmai cum îşi imaginase Adam Smith, părintele economiei moderne.

Aşadar, s-ar părea că omul este incapabil să îşi depăşească natura egoistă spre a se înălţa către o raţiune superioară, în schimb, conştientizându-şi această slăbiciune, nu îi rămâne altă soluţie mai bună decât perfecţionarea unui sistem în care viciile tuturor, fie ele legale sau nu, să se poată desfăşura într-o cât mai mare libertate – drogurile, prostituţia, pornografia, exploatarea, atâta timp cât generează capital, vor corupe şi se vor menţine, deoarece societatea însăşi le tolerează.

I. L. Caragiale. Câteva păreri

2010-05-15T10:26:00.000-07:00

Orice cititor care îşi va îngădui câteva clipe în plus pentru a medita asupra acestui eseu inedit – „Câteva păreri” –, trebuie, de asemenea, să ia în considerare două aspecte ce nu pot fi prea lesne trecute cu vederea: data publicaţiei şi, desigur, titlul acesteia. Astfel de detalii, destul de banale am putea crede, ne pot clarifica însă statutul lucrării în chestiune: eseul a fost publicat pentru prima oară la data de 22 februarie 1896 în ziarul Ziua – totuşi, nu ne interesează, în cazul de faţă, decât anul apariţiei – 1896.

La rândul său, anul 1896 nu semnifică prea mult în sine, ci doar raportat la un altul capătă un înţeles, iar pentru a-l dezvălui, ne vom referi la următorul citat:

„Anul 1878 trebuie considerat în activitatea scriitorului, ca punctul cronologic al maturizării talentului caragialian. Scriitorul a intrat în stăpânirea deplină a meşteşugului său (...)”. (Şerban Cioculescu, Caragialiana, Editura Eminescu, Bucureşti 1987, pag. 339)

Aşadar, putem afirma, în lumina acestui fapt, că la momentul publicării eseului „Câteva păreri” – anul 1896 – Caragiale era deja un scriitor nu doar matur – opera sa teatrală fiind încheiată înainte de 1890 –, ci şi consacrat, reuşind, în pofida numeroaselor critici întâmpinate, să se impună în conştiinţa cititorilor şi să-şi ocupe locul binemeritat printre contemporani. Perioada formării lui era consumată cu mult înainte de anul 1896; avem astfel suficiente motive să considerăm că rândurile eseului său exprimă mai mult decât nişte simple consideraţii teoretice asupra celor două forme de artă – „Artă pentru artă? sau artă cu tendenţă?” – dezbătute în presa acelor vremuri, ci, mai degrabă, o concepţie estetică pe care şi-a asumat-o el însuşi.

În al doilea rând, remarcăm, desigur, titlul lucrării – „Câteva păreri” –, deoarece ne atestă faptul că autorul, prin acest articol, nu intenţionează să expună precepte literare irevocabile, ci doar opinii – nu vrea să oblige, ci să discute – de altfel, în această manieră degajată îşi începe şi eseul:

„Noi, românii, suntem o lume în care, dacă nu se face ori nu se gândeşte prea mult, ne putem mândri că cel puţin se discută foarte mult.” (I. L. Caragiale, Opere, volumul 4 – Publicistică, Editura Pentru Literatură, Bucureşti 1965, pag. 31)

Obiectul discuţiei de faţă este, desigur, arta; Caragiale însă o evaluează, de această dată, din perspectiva „tendenţei”, împărţind-o, prin urmare, în două genuri – cu „tendenţă şi, bineînţeles, fără –, căutând să stabilească apoi care dintre acestea este mai îndreptăţit. Răspunsul, lipsit de echivoc, nu întârzie să apară: „Care e arta şi care nu din cele două categorii de produceri, de creaţiuni intelectuale? Scurt: acele cari au fost opera unui talent.” (I. L. Caragiale, Op. cit., pag. 32)

De remarcat este şi faptul că în demersul său exclude de la bun început ideea de durabilitate a operei, situând însă drept o condiţie esenţială „viaţa” ei, „viabilitatea”, argumentând, aşadar, că, în cazul operei de artă, întrebarea care trebuie să ne preocupe nu este „Cât timp va rămânea?”, ci dacă „(...) opera aceasta viază?”, iar pentru a-i recunoaşte această calitate intrinsecă, nu putem avea un indiciu mai bun decât talentul: „O operă de artă este o fiinţă, căreia insuflătorul de viaţă nu este, nu poate fi decât talentul.” (I. L. Caragiale, Op. cit., pag. 32)

Opera de artă, spune Caragiale, „(...) trebuie să trăiască, să vieze şi, ca toate fiinţele, va avea şi ea o durată în timp”, astfel că, deşi trecătoare, ea posedă totuşi capacitatea de a reînvia „(...) iarăşi la căldura ochilor pricepuţi” – punct de vedere neîmpărtăşit de anumiţi critici literari, deoarece situează pe aceeaşi treaptă creaţiile vremelnice, tot opere de artă şi ele, cu cele eterne, iar, din această perspectivă, o atare uniformizare nu este nicidecum îndreptăţită. (I. L. Caragiale, Op. cit., pag. 33-34)

Însă, dintre toate consideraţiile expuse de Caragiale, cele mai controversate le regăsim în ultimele secţiuni ale acestui studiu, unde autorul îşi exprimă punctul de vedere asupra utilităţii sociale a literaturii, referindu-se, mai exact, la faptul că năvala „turmei omeneşti”, cu mic, cu mare, spre acest domeniu cultural – literatura – s-a dovedit a fi mai degrabă păgubitoare pentru cultură, astfel şi pentru literatură. Opinia lui Caragiale este, cumva, destul de nonconformistă, deoarece oricare individ va admite faptul că accesul maselor la cultură şi, implicit, literatură, nu poate fi altcumva decât benefic pentru societate, însă argumentul, deloc neglijabil, prin care autorul îşi justifică punctul de vedere, trebuie, cu siguranţă, analizat mai îndeaproape.

Caragiale afirmă că, oricât de ridicat ar fi nivelul intelectual şi moral al unei societăţi şi oricât s-ar îmbunătăţi condiţiile de trai, niciodată nu se vor egaliza însă şi puterile, virtuţile particulare ale indivizilor – fapt adevărat. Continuându-şi ideea, el susţine că întotdeauna „(...) imensa majoritate a lumii va fi compusă din oameni normali, cari nu văd cu gândul decât până la vârful nasului, şi văd cât le trebuie” (I. L. Caragiale, Op. cit., pag. 55-56), iar talentele şi oamenii de geniu vor fi, bineînţeles, excepţii, mai mult sau mai puţin frecvente. Prin urmare, pretenţia celor mulţi, de o inteligenţă medie, de a se situa, cumva, pe aceeaşi treaptă cu aceştia din urmă, precum şi dorinţa lor – neîndreptăţită, consideră Caragiale – de a se afirma ca oameni de litere, ca scriitori, nu poate decât să îi stingherească pe acei câţiva oameni de geniu, care vor trebui, aşadar, să răzbată cu greu prin mulţimea celor mediocri, a căror prezenţă inoportună îi privează de atenţia cuvenită. Mai mult decât atât, uzitarea excesivă, prin imitaţie şi falsificări, a formelor inedite impuse de un talent, conduce, treptat, la „demonetizarea”, devalorizarea acestora, ceea ce face ca valorile fundamentale să apară, uneori, drept perimate, desuete, fiind, cumva, compromise – dintr-o expresie sau un concept care nu demult impresionau prin originalitate să prindă contur, treptat, un clişeu.

O a doua treaptă a argumentului o constituie descrierea atitudinii pe care omul înzestrat o are faţă de „turmă” – opinia publică. Unui astfel de individ excepţional, spune Caragiale, „îi este absolut indiferentă judecata altuia”, mai mult decât atât, tocmai „din această neclintită încredere în sine rezultă neîncovoiarea lui la vreuna din mode, particularitatea susţinută a stilului, dispreţul pentru gustul contimporanilor şi, prin urmare, pentru o manieră simpatică acestora” – în unele cazuri, aceasta include chiar dispreţul pentru contemporanii înşişi. (I. L. Caragiale, Op. cit., pag. 57)

Mai înainte de a analiza argumentele în chestiune, trebuie, cu siguranţă, să depăşim subiectivismul lui Caragiale, deoarece părerile marelui scriitor, oricât de valoroase ar fi pentru cultură, nu exprimă însă un adevăr irevocabil – „oricine va fi de acord că dreptatea şi folosul literaturii se situează mai presus de simţămintele personale ale scriitorului”, cu atât mai mult cu cât civilizaţia însăşi nu poate fi redusă la concepţiile pe care câţiva oameni de geniu, oricât de înaintaţi în viziunea lor, le au despre umanitate. (Nikolai Gavrilovici Cernîşevski (1828-1889), Herzen, Belinski, Cernîşevski, Dobroliubov, Pisarev. Despre cultura estetică, valorile artistice, creaţia literară; Selecţie, studiu introductiv şi îngrijirea ediţiei: Ion Ianoşi, Editura Politică, Bucureşti 1987, pag. 217)

Filosofia, prin contribuţiile lui Platon şi, apoi, Aristotel, care i-au imprimat o direcţie ce avea să o păstreze până în zorii creştinismului, nu s-a oprit totuşi pe această treaptă, ci a avansat încă. Nici prin reprezentanţi de seamă ai teologiei creştine, precum Anselm de Canterbury şi Toma de Aquino, ori, mai târziu, prin raţionalism şi empirişti precum John Locke şi David Hume nu a fost atinsă o limită. Nici materialismul, utilitarismul, existenţialismul ori pozitivismul nu au constituit frontierele din urmă ale filosofiei. În orice domeniu al culturii, limitele, graniţele cunoaşterii se află sub controlul acelora care îşi asumă enorma sarcină de a le împinge mai departe.

Nu putem, aşadar, să nu observăm o anumită incoerenţă a părerilor lui Caragiale, ce decurge din două argumente contradictorii: pe de-o parte este cel al „turmei” mediocre, prin care omul de geniu, cu greu, trebuie să răzbată, pentru a obţine nimic altceva decât recunoaşterea din partea aceloraşi persoane a căror opinie, ne spune autorul, îi este, oricum, indiferentă unui individ de mare talent – o dinamică destul de bizară. Pe de altă parte, este greşită şi ipoteza conform căreia literatura de calitate ar fi un domeniu destinat exclusiv elitelor; având în vedere faptul că majoritatea indivizilor, fiind limitaţi în ceea ce priveşte capacitatea lor intelectuală, oricum nu ar putea să producă opere de valoare, astfel că ei nu fac decât să înece „(...) în valurile lor zgomotoase glasul a doi-trei inşi aleşi de sus”. (I. L. Caragiale, Op. cit., pag. 56)

Însă cine va fi acela dispus să renunţe la scrisul său atunci când un altul, fie acesta chiar marele Caragiale, îi va spune să o facă, deoarece modesta sa persoană îi stânjeneşte pe oamenii de geniu? Este cu putinţă un asemenea lucru? De fapt, adevărata întrebare este următoarea: cum ar putea unul sau mai mulţi astfel de indivizi obişnuiţi să devină o prezenţă supărătoare pentru un om de talent? Poate, într-adevăr, mediocritatea unora să întunece geniul altuia? Răspunsul este, desigur, nu – tocmai pentru că sunt mai puţin înzestraţi, oamenii de rând nu îi pot aduce nicidecum vreo atingere unui individ deosebit, talentat. Nu are niciun mare creator vreun motiv suficient pentru a se simţi, cumva, ameninţat, închipuindu-şi că „valurile zgomotoase” ale celor mulţi îi vor îneca glasul – lui Caragiale însuşi, tocmai pentru că a fost un astfel de scriitor de excepţie, nu i-a putut ştirbi nimeni măreţia, deşi, într-adevăr, au încercat destui, reuşind doar să se acopere de ridicol. Mircea Iorgulescu, în eseul său, remarcă tocmai acest fapt: „(...) opera lui Caragiale are puterea diabolică de a-şi îngloba nu numai detractorii, dar şi pe acei apologeţi ameţiţi de iluzia că elogiul scuză inepţia.” (Mircea Iorgulescu, Eseu despre lumea lui Caragiale, Editura Cartea Românească 1988, pag. 8)

Tocmai pentru că literatura se poate dovedi cel mai eficient instrument de civilizare a societăţii, toate căile ce conduc spre aceasta trebuie netezite şi deschise tuturor celor care se află în căutarea cunoaşterii şi a edificării – privilegiul unui grup restrâns de indivizi care alcătuiesc o elită este, în acelaşi timp, dezideratul celor mulţi, iar acei câţiva oameni înzestraţi nu pot să le refuze celor din urmă dreptul de a păşi pe această cale. Şi dacă sunt, într-adevăr, călăuziţi de o raţiune înaltă, nici nu vor dori să o facă.

Instanţa umană. Un statut problematic

2010-05-11T07:24:00.001-07:00

Evaluând dintr-o perspectivă antropologică progresul treptat al civilizaţiei, se remarcă faptul că, până în perioada de început a erei industriale, omul încă mai concepea desăvârşirea şi, dimpreună cu aceasta, fericirea personală ca fiind posibilă în virtutea unei discipline, a unui exerciţiu spiritual care, indiferent de condiţiile existenţei sale fizice – mai mult sau mai puţin precare –, era urmat cu perseverenţă. Fericirea personală nu putea fi deplină fără o anumită componentă de ordin spiritual. Însă, în viziunea omului modern, această paradigmă a fost răsturnată, deoarece el nu mai percepe fericirea personală ca fiind o calitate latentă a sinelui; nu mai consideră că poate atinge singur starea de echilibru, ci, pentru a fi fericit, trebuie să-şi controleze, într-o manieră specifică, propria realitate. Pentru a avea o imagine cât mai clară, putem sintetiza aceste consideraţii în formula: „Concepţia modernă asupra fericirii nu mai constă în edificarea sinelui, ci în ameliorarea realităţii obiective.” Omul modern şi-a abandonat sinele, preferând mai degrabă să deţină controlul asupra realităţii – el nu a renunţat la autodisciplinare în vederea acceptării realului în forma sa brută, ci pentru a „disciplina” realul însuşi. Dezideratul său nu mai este, aşadar, autocontrolul, ci controlul asupra realului. În ecuaţia de faţă, conceptul de „control” poate fi considerat drept o constantă istorică, iar variabila este „obiectul” asupra căruia se exercită această forţă – nu sinele, ci natura, realul se regăsesc acum în ipostaza de obiect al controlului.

Însă ce anume a putut provoca o astfel de deplasare a perspectivei? Răspunsul este evident: eşecul de a obţine cunoaşterea absolută a sinelui, a fiinţei umane. Acceptând, în cele din urmă, condiţia contingenţei, omul a decis că poate să acţioneze eficient doar asupra a ceea ce cunoaşte într-un mod absolut: realitatea – dar, în această realitate controlabilă, omul a rămas în continuare o necunoscută, însă una care putea fi, cumva, ignorată.

În întreaga istorie a filosofiei este sesizabilă o devalorizare progresivă a metafizicului şi, în fapt, a oricăror teorii care încearcă să argumenteze în favoarea unei condiţii transcendentale a conştiinţei şi a identităţii individului, însă fără a reuşi vreodată să convingă. Imaginarul este recunoscut ca atare în societatea modernă, fiindu-i refuzată astfel orice legitimitate ca instrument al guvernării sociale. Religia, la rândul ei, nu poate depăşi insuficienţa datorată virtualităţii conceptelor în baza cărora operează – ele nu au un fundament real, sesizabil şi, mai mult decât atât, postulează prezenţa anumitor entităţi imaginare, ce nu se pot manifesta într-o manieră concretă. Acest aspect situează drept nerelevante din punct de vedere juridic oricare precepte religioase.

Spre exemplu, în Declaraţia Drepturilor Omului, adoptată la data de 10 decembrie 1948, de către Adunarea Generală a O.N.U., prin articolul numărul 18, care garantează libertatea de credinţă a oricărei persoane, nu se face altceva decât să se exprime, într-o manieră civilizată, distinsă, faptul că nicio religie, oricare ar fi ea, nu contează, nu comportă vreo semnificaţie juridică aparte – încercând să reconcilieze diferitele religii, aceasta nu face decât să le desfiinţeze pe toate, subordonându-le propriului sistem. Pe de-o parte, articolul în chestiune este expresia unui dezacord făţiş dintre Declaraţia Drepturilor Omului şi Biblie, deoarece creştinismul nu aprobă libertatea credinţei – „Să nu ai alţi dumnezei afară de mine!”, Ieşirea, Cap. 20-3. Dar, aşa cum am remarcat anterior, sistemul juridic nici nu încearcă să elaboreze articole compatibile cu Biblia sau cu preceptele oricărei alte religii, deoarece autoritatea pe care şi-o revendică nu admite valabilitatea conceptelor imaginarului; el operează doar cu acei factori care aparţin realităţii obiective, accesibili cunoaşterii generale.

Însă, ce anume rezultă din autonomia pe care şi-o asumă sistemul juridic, mai precis, din separarea sa de religie, pe care, de fapt, şi-a subordonat-o? Răspunsul este, oarecum, tulburător, dar inevitabil: instanţa umană devine autoritatea supremă, având un caracter universal, iar sistemul juridic care asigură, cel puţin teoretic, bunul mers al societăţii, devine, la rândul său, singurul posibil şi, desigur, legitim.

Oamenii îşi stabilesc ei înşişi legile, fără a fi limitaţi altcumva decât de propria inteligenţă, care nu s-a dovedit întotdeauna infailibilă, şi de propriile necesităţi. Acest lucru exprimă, bineînţeles, un demers raţional şi îndreptăţit – chestiunile juridice nu pot fi lăsate la discreţia religiei, deoarece indivizii nu pot aştepta intervenţia vreunei entităţi non-umane şi, poate, inexistente, care să le soluţioneze litigiile. Dar aspectul care rămâne insesizabil nu este deloc reconfortant: odată cu restrângerea raporturilor de ordin spiritual la care religia îi obliga pe indivizi, devine evidentă amplificarea importanţei celor de natură materială, fapt care conduce, treptat, către o anumită condiţionare economică a domeniului juridic – singurul care, în aceste împrejurări, a rămas funcţional –, astfel şi a „autorităţii supreme”, care, s-ar părea, nu este într-atât de autonomă pe cât se pretindea a fi. Odată cu epuizarea fundamentelor sale etice derivate din preceptele religiei, spaţiul cedat de acestea este acaparat de considerentele de ordin material, care nu sunt întotdeauna îndeajuns de morale, echitabile, însă au avantajul de a fi operaţionale.

În cadrul societăţii moderne, imaginarul colectiv, eliberat în cea mai mare parte de prezenţa consideraţiilor asociate religiei, devine, în schimb, supus calculelor materialiste care au, din nefericire, chiar o mai mare forţă coercitivă datorită naturii lor concrete; astfel, statutul pe care îl avea, cândva, religia, a fost înlocuit, treptat, în opinia comună, de către prestigiul pe care îl conferă posesiunile materiale.

Condiţionarea economică a sistemului juridic, din nefericire, nu îndeajuns de subtilă pentru a trece neobservată, are consecinţe dintre cele mai atipice şi dezastruoase, afectând, cu precădere, doar o anumită categorie de indivizi – cea a cetăţenilor de rând, care dispun de venituri minime. Inechitatea ce decurge din aceasta exprimă o dublă constrângere – economică şi juridică –, pe care clasa socială menţionată trebuie să o suporte; ea îşi găseşte formularea cea mai adecvată în cuvintele economistului Joseph E. Stiglitz:

„Distribuţia averilor nu este determinată de un echilibru atent al compromisurilor dintre echitate şi eficienţă, nici de referirea la principiile justiţiei sociale, ci mai degrabă este rezultatul puterii pure. Bogăţia generează putere, puterea care îi permite clasei conducătoare să menţină această bogăţie.” (Mecanismele globalizării (2006), Joseph E. Stiglitz, Editura Polirom, Bucureşti 2008, pag. 124)

Amploarea pe care o cunoaşte acest fenomen a fost sesizată încă din prima jumătate a secolului XIX, de către Karl Marx, care l-a detaliat în lucrarea sa intitulată „Manuscrisele economico-filosofice din 1844”, scrisă pe când se afla la Paris şi rămasă, din păcate, neterminată, fiind publicată post mortem abia în 1932:

„Cât de mare e puterea banilor, atât de mare e şi puterea mea. Calităţile banilor mei sunt calităţi şi forţe esenţiale ale mele, posesorul lor. Ceea ce sunt şi pot eu nu este nicidecum determinat de individualitatea mea. Eu sunt urât, dar îmi pot cumpăra cea mai frumoasă femeie. Aşadar, nu sunt urât, căci banii anihilează efectul urâţeniei, puterea ei respingătoare. Ca individ sunt olog, însă banii îmi procură 24 de picioare; înseamnă că nu sunt olog. Sunt rău, necinstit, lipsit de scrupule, stupid, însă banul este respectat, deci şi posesorul lui. Banul este bunul suprem, deci şi posesorul lui e bun.” (Citat reprodus prin amabilitatea distinsului profesor Leszek Kolakowski, în lucrarea domniei sale „Principalele curente ale marxismului, volumul I, Fondatorii, Editura Curtea Veche, Bucureşti 2009, pag. 117)

Oricât de nedrept şi, totodată, incomod ar părea acest fragment neobişnuit, el expune o situaţie socială care persistă şi în prezent, găsindu-şi corespondentul în observaţiile lui Joseph E. Stiglitz însuşi, care nu face altceva decât să creioneze trăsăturile diforme ale inechităţii sociale actuale, aşa cum Marx le-a redat pe cele ale secolului XIX.

Înainte însă de a analiza fragmentul în chestiune, trebuie să conştientizăm importanţa pe care o deţine marxismul în cadrul istoriei filosofiei, deoarece această ideologie reprezintă, de fapt, o nouă etapă în gândirea umană – în acest sens, putem afirma că după Marx componenta metafizică a filosofiei a devenit din ce în ce mai restrânsă, mai fantomatică fiind, uneori, chiar dezavuată din pricina faptului că oricare teorie, pentru a se putea impune în conştiinţa indivizilor, astfel şi în sfera socială, are nevoie de o bază ştiinţifică adecvată care, depăşindu-şi limitele teoretice, să fie, bineînţeles, compatibilă cu realitatea obiectivă – condiţie pe care conceptele de filiaţie metafizică nu o pot nicidecum îndeplini:

„O nouă posibilitate filosofică şi o nouă escatologie au ajuns să se întrevadă odată cu conceperea umanităţii ca fiindu-şi sieşi, în finitudinea ei, un Absolut, şi cu repudierea tuturor soluţiilor care presupun autorealizarea omului prin actualizarea, sau la porunca, unei Fiinţe absolute care îl precedă. Această nouă perspectivă este cea expusă în opera lui Marx.” (Principalele curente ale marxismului, volumul I, Fondatorii, Editura Curtea Veche, Bucureşti 2009, pag. 73)

Ceea ce ne apare cu adevărat straniu la enunţul lui Marx, care descrie consecinţele nefaste ale preeminenţei considerentelor economice – „puterea banilor” –, este faptul că nu putem identifica în componenţa sa nicio propoziţie falsă, cu toate că întregul citat desfide orice valori umane – analizându-le, pe fiecare în parte, nu putem decât să le remarcăm corectitudinea. Deşi descriu o condiţie atipică a fiinţei umane, ele sunt, totuşi, adevărate: în societatea actuală, prestigiul de care se bucură un individ, precum şi multe dintre drepturile sale juridice sunt determinate de resursele economice pe care acesta le posedă. La fel şi în cazul avuţiei unui individ, aceasta nu reflectă, în mod necesar, inteligenţa ori alte calităţi ale sale, ci, dimpotrivă, tocmai aceia care sunt mai lipsiţi de scrupule reuşesc să se impună.

Corolarul acestor consideraţii este, la rândul său, dezarmant: fiind fundamentat în baza unor astfel de raţiuni – materiale –, sistemul juridic şi, prin urmare, instanţa umană însăşi devine instrumentul perpetuării şi, totodată, al legitimării inechităţii economice în virtutea căreia este marginalizat, într-un mod destul de bizar, tocmai procentul majoritar al societăţii, pentru a conserva interesele de clasă ale unei categorii limitate. Joseph E. Stiglitz însuşi remarcă această dinamică atipică a fondurilor:

„Deşi banii ar trebui să fie direcţionaţi dinspre cei bogaţi către cei săraci, iar riscul să fie transferat de la cei săraci la cei bogaţi, sistemul financiar global nu îndeplineşte niciunul dintre aceste deziderate.” (Mecanismele globalizării (2006), Joseph E. Stiglitz, Editura Polirom, Bucureşti 2008, pag. 211)

Conform unei astfel de orânduieli, reiese că singurul scop al categoriei sociale dezavantajate – a cetăţenilor de rând – este acela de a asigura (!) bunăstarea economică a categoriilor privilegiate; toate acestea înfăptuindu-se, bineînţeles, în împrejurările cele mai „legale”. Această condiţie a cetăţeanului se doreşte, desigur, a fi menţinută, deoarece indivizii „care au de câştigat de pe urma sistemului actual se vor opune schimbărilor, iar puterea pe care o deţin aceştia este foarte mare.” (Op. cit., pag. 27)

Ceea ce nu trebuie să ignorăm însă, este faptul că tocmai din pricina inechităţii, care subminează drepturile cetăţeneşti, devine datoria, dreptul oricărui individ să cerceteze critic legile unei societăţi al cărei deziderat nu este înfăptuirea binelui comun.

Secolul XXII. Iminenţa totalitarismului?

2010-05-11T05:44:00.002-07:00

Istoria modernă ne-a oferit, cu prisosinţă, dovezi ale insuficienţei sistemelor politice caracterizate prin totalitarism, regim ce reprezintă expresia ultimă a centralizării puterii politice şi, uneori, economice într-un stat, astfel încât exercitarea acestor prerogative devine, într-un mod inevitabil, privilegiul unei elite, al unui grup de persoane bine delimitat, iar cea mai importantă raţiune a acestora nu este alta decât conservarea şi perpetuarea autorităţii pe care au dobândit-o şi, implicit, a structurii puterii pe care, cu toţii, o constituie.

Însă principalul motiv pentru care totalitarismul este dezavuat decurge din faptul că fenomenul centralizării puterii într-un stat este unul nociv în sine, dat fiind că grupul care îşi rezervă dreptul exercitării autorităţii o face, întotdeauna, în dauna majorităţii cetăţenilor – acestora li se impune o direcţie de guvernare pe care ei nu o aprobă, dar nu au posibilitatea de a o răsturna. Prin extensie, nicio formă a totalitarismului nu poate fi calificată drept dezirabilă, ori legitimă, deoarece interesele unui grup izolat de indivizi – cei care alcătuiesc elita politică –, chiar dacă ar putea, cumva, să se afle în acord cu cele ale majorităţii – fapt care nu este posibil –, şi-ar pierde atunci însăşi condiţia articulării lor ca ideologie, deziderat al unui grup specific. Mai precis, nicio grupare politică ce pretinde a acţiona în interesul majorităţii nu poate avea o motivaţie suficientă pentru a se delimita, izola de acea masă a cetăţenilor pe care doreşte să o servească, atribuindu-şi anumite privilegii şi drepturi pe care majoritatea nu le posedă. Considerăm de la sine înţeles faptul că orice elită politică serveşte în primul rând interesele statului, care nu reprezintă altceva decât interesele cetăţenilor săi, deoarece cetăţenii sunt aceia care alcătuiesc statul, şi nu elita politică – ea reprezintă doar aparatul administrativ al acestuia.

Însă într-un stat totalitar dinamica este cu totul alta: elita politică se va separa întotdeauna de societatea ca atare, tocmai pentru că dezideratul său nu corespunde cu cel al majorităţii – ea nu acţionează în virtutea binelui comun, ci în favoarea propriilor necesităţi, urmărind cu perseverenţă chiar menţinerea acelor privilegii care o delimitează de restul majorităţii. Astfel, scopul elitei politice nu poate fi binele comun, ci propriul său bine, iar pentru înfăptuirea acestuia ea caută să-şi afirme, prin orice mijloace necesare, legitimitatea sa în faţa cetăţenilor. Elita politică nu se poate afla, aşa cum se afirmă teoretic, în slujba cetăţenilor, căci orice acţiune prin care ar consolida drepturile, avantajele celor din urmă, conduce, de fapt, la diminuarea, anularea privilegiilor sale de grup, la disoluţia, dezagregarea elitei politice însăşi, la dizolvarea acesteia în masa societăţii, fapt pe care elita caută întotdeauna să-l prevină.

Pentru a exemplifica acest fenomen atipic, al elitei politice care acţionează în dauna majorităţii cetăţenilor, vom supune analizei două sisteme sociale diametral opuse: comunismul şi, desigur, capitalismul. Însă, înainte de a continua, trebuie să remarcăm un fapt destul de neobişnuit: în opinia comună tocmai primul dintre acestea – comunismul – tinde să fie considerat drept un regim totalitar, spre deosebire de capitalism, pe care marea majoritate a indivizilor îl asociază, într-un mod destul de straniu, cu forma unui guvernământ democratic. O asemenea deformare a percepţiei se impune a fi analizată mai îndeaproape.

Avem în această ecuaţie patru termeni deosebiţi: totalitarism – termen pe care l-am detaliat anterior –, democraţie, comunism şi capitalism.

Democraţia este o formă de organizare a societăţii ce recunoaşte suveranitatea poporului şi dreptul acestuia de a lua parte la viaţa politică a statului, fiind, din acest punct de vedere, opusul totalitarismului care exclude implicarea cetăţenilor în chestiunile politice. Într-o democraţie, dreptul cetăţenilor este preeminent, pe când în totalitarism aceştia sunt doar instrumentul guvernării, fiind reduşi la condiţia în care sunt obligaţi să execute directivele impuse, indiferent dacă le aprobă sau nu.

Comunismul a fost definit în maniera cea mai explicită de către teoreticianul său de frunte Karl Marx, unul dintre cei mai influenţi gânditori în acest domeniu: „(...) comuniştii pot rezuma teoria lor în formula: desfiinţarea proprietăţii private”, cu amendamentul că prin sintagma „proprietate privată” se înţelege, de fapt, proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie. (Manifestul Partidului Comunist, Karl Marx, Friedrich Egels, Editura Nemira, Bucureşti 1998, pag. 25)

Spre deosebire de sistemul comunist, capitalismul promovează o formulă opusă: proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie, ceea ce face ca cele două sisteme să fie antitetice şi, desigur, ireconciliabile, singurul lor element comun fiind mijloacele de producţie propriu-zise, a căror administrare cele două şi-o dispută.

Teoreticienii capitalismului susţin legitimitatea proprietăţii private a mijloacelor de producţie, astfel şi a capitalului pe care îl generează, pe când comuniştii afirmă că acestea ar trebui, de fapt, să fie proprietate comună. Pentru a-şi susţine punctul de vedere, Marx oferă următorul argument: „Capitalul este un produs colectiv şi nu poate fi pus în mişcare decât prin activitatea comună a numeroşi membri ai societăţii, ba chiar, în ultimă instanţă, numai prin activitatea comună a tuturor membrilor societăţii.” (Op. cit., pag. 25) Dat fiind că acesta – capitalul – este un produs colectiv, este drept ca toţi cei care au luat parte la producerea lui să beneficieze de rezultatul muncii lor.

Să presupunem următoarea situaţie ipotetică: o fabrică de produse textile este, fără îndoială, un mijloc de producţie susceptibil de a genera un anumit capital, iar asupra corectei gestionări, repartizări a acestuia, un capitalist şi un comunist dezbat următoarele: „Este drept ca această fabrică să fie proprietatea mea, iar principalul beneficiar al câştigului pe care îl produce să fiu eu, în calitate de proprietar.” În replică, spre deosebire de capitalist, comunistul afirmă: „Mai drept este încă, să fim cu toţii asociaţi, iar fabrica şi, implicit, câştigul pe care îl produce, să fie proprietate comună, de care, cu toţii, să beneficiem în mod egal.” Examinând cele două puncte de vedere, nu putem conchide nicidecum că opinia comunistului nu ar fi democratică, ci dimpotrivă, tocmai capitalistul se apropie cel mai mult de formula totalitaristă, deoarece el tinde, în dauna majorităţii, să acumuleze pentru sine însuşi întreaga putere şi, implict, beneficiile pe care aceasta i le procură.

Societatea secolului XXI este, fără îndoială, una care se conformează principiilor capitalismului, cu toate că acest sistem este incompatibil cu ideea de democraţie, iar acest fapt devine cu atât mai evident odată ce observăm că, în ordinea actuală, marii deţinători de capital beneficiază de mult mai multe drepturi şi avantaje, inerente poziţiei privilegiate pe care o deţin – aceea de proprietari ai mijloacelor de producţie –, care le sunt cu bună ştiinţă refuzate cetăţenilor de rând.

Fără a avea posibilitatea de a acumula un capital semnificativ, acesta din urmă – cetăţeanul – este redus la condiţia de subordonat, instrument al marelui capitalist, care îl foloseşte în vederea realizării propriului câştig, fără a-i oferi însă o justă remuneraţie a serviciilor sale, deoarece aceasta ar implica, inevitabil, o diminuare a profitului său.

Corolarul acestor consideraţii este, într-un mod surprinzător, desfiinţarea treptată, dar iminentă, a micii proprietăţi private, care este asimilată de către marile formaţiuni economice. Fenomenul este, de fapt, o rezultantă a desfiinţării oricărei autonomii a proprietăţii, prin impozitarea acesteia. Spre exemplu, oricare bunuri imobile pot fi obiectul proprietăţii unui individ doar atâta timp cât el poate achita impozitul aferent acestora. În cazul în care individul în chestiune nu poate efectua plata prevăzută prin lege, el va fi declarat insolvabil şi, în cele din urmă, va fi expropriat pentru a se acoperi cheltuielile pe care le implică faptul de a deţine o proprietate.

Un alt aspect al acestei legislaţii rămâne însă insesizabil: cetăţeanul de rând este constrâns să muncească, de multe ori primind un salariu necorespunzător, pentru a-şi acoperi singur aceste cheltuieli, pe când marele capitalist îi constrânge pe alţii – cetăţenii – să îi achite cheltuielile, mai mult încă, el obţine chiar şi un profit considerabil în virtutea acestui sistem. Însă, bineînţeles, constrângerea pe care o suportă cetăţenii din partea capitalistului este prevăzută chiar de către sistemul însuşi, astfel că nu se poate afirma că cetăţenii sunt „forţaţi” să lucreze pentru marele proprietar al mijloacelor de producţie, ci doar că nu au altă alternativă – sistemul este astfel articulat încât să nu le ofere nicio altă posibilitate.

În sistemul capitalist, condiţia cetăţeanului de rând este anume calculată, prevăzută astfel încât el să nu deţină nici măcar o minimă autonomie faţă de stat şi, implicit, faţă de marii capitalişti. Pentru a-şi putea asigura existenţa, el trebuie să intre în slujba capitalistului ori a statului însuşi – condiţiile angajamentului sunt, oricum, similare –, pe când capitalistul ori statul, pentru a exista, trebuie, într-un mod inevitabil, să îi aservească pe cetăţeni.

Privind lucrurile din această perspectivă – a exploatării cetăţeanului –, devine imposibilă susţinerea tezei ce afirmă că, de fapt, elita politică ar servi, cumva, interesele majorităţii, ori, cel puţin, pe cele ale statului. Dimpotrivă, tocmai cetăţenii au fost dintotdeauna aceia care au servit elita politică, iar acest antagonism de clasă nu a fost depăşit încă.

Analizând aceste consideraţii, ne putem întreba ce viitor se prefigurează în ceea ce priveşte condiţia cetăţeanului de rând?

„Lumea modernă pare a se îndrepta în prezent spre o soluţie asemănătoare celei din Antichitate: o ordine socială impusă cu forţa, care să reprezinte voinţa celor puternici, şi nu speranţele oamenilor de rând.” (Sir Bertrand Russell, Istoria Filozofiei Occidentale, volumul II, Editura Humanitas, Bucureşti 2005, pag. 10)

Totalitarismul care îi incumbă formulei capitalismului a fost, deocamdată, atenuat de relativ decentele mijloace de existenţă aflate la dispoziţia cetăţenilor; dar, dacă vreodată această aparenţă a bunăstării generale se va estompa, decalajul claselor sociale nu va mai putea fi tăgăduit cu uşurinţă, iar oamenii vor fi obligaţi să depăşească starea de ignoranţă în care se complac în prezent, şi să conteste în mod deschis acest sistem care nu este altceva decât o continuare a societăţilor de tip sclavagist, cu singura diferenţă că cetăţenii au libertatea de a se vinde ei înşişi capitalistului care plăteşte cel mai bun preţ pentru serviciile lor, fără a fi depăşit însă această paradigmă. Posedând mijloacele de producţie, acesta – marele capitalist – îi posedă şi pe lucrătorii aferenţi.

Factorul care asigură perpetuarea acestei structuri este aparenta legitimitate economică pe care o îmbracă relaţiile implicate de un astfel de sistem social, legitimitate care, pe măsura trecerii timpului, devine tot mai dificil de contestat.

„Dinastiile politice au dispărut, pe când cele economice supravieţuiesc. Eu nu argumentez aici nici în favoarea, nici împotriva tratamentului diferit al celor două forme de putere; semnalez doar existenţa lui şi faptul că majoritatea oamenilor nu sunt conştienţi de el.” (Op. cit., pag. 136)

Viitorul, aşa cum îl putem anticipa, nu oferă, din nefericire, niciun indiciu asupra diminuării acestor antagonisme de clasă.

Statutul problematic al criticii literare

2010-05-11T05:44:00.001-07:00

Dintotdeauna, criticul literar, poate din simpla anxietate ori, mai degrabă, din dorinţa de a-şi afirma legitimitatea propriei profesii, a căutat cu scrupulozitate felurite motive pentru a justifica necesitatea şi importanţa actului critic care, în fapt, oricum nu avea prea multă nevoie să fie legitimat astfel, dat fiind că el este inerent actului creator.

Dezideratul criticii este însă mai cuprinzător decât atât, deoarece el îşi asumă intenţia de a face din opera critică un echivalent al operei literare propriu-zise.

Criticul, se spune într-un sens făţiş depreciativ, parazitează lucrarea literară care se întâmplă să ajungă în atenţia forţelor sale presupus creatoare, afirmându-se, aşadar, că ar dori ca din seva scriiturii artistului devenit subiectul analizei sale să creeze el însuşi o operă literară autentică. În baza acestui considerent, lucrărilor de critică literară le-a fost atribuit mereu un rol secundar, critica însăşi fiind de multe ori dezavuată, însă, cu toate acestea, privind către marile studii critice, nu putem nicidecum considera că acestea nu ar fi într-adevăr opere de anvergură, nu le putem nega nici autenticitatea, şi cu atât mai mult, literaritatea. Dar, în pofida calităţii lor indenegabile, incertitudinea persistă – statutul criticii rămâne încă ambiguu.

Vom putea depăşi acest impas doar printr-o mai atentă observare a câmpului nostru de studiu – literatura.

Ca orice aspect al realităţii umane, literatura poate fi evaluată din mai multe perspective, dintre care, pentru noi, cele mai importante sunt: abordarea diacronică, structurală şi, bineînţeles, relaţională. Fiecare dintre criteriile enunţate ne va oferi argumente esenţiale, cu ajutorul cărora statutul criticii poate fi definit în maniera cea mai lipsită de echivoc cu putinţă.

Prima noastră opţiune pe care o vom dezbate va fi abordarea diacronică a raportului scriitor-critic literar, perspectivă care ne impune, într-un mod inevitabil, un criteriu ordonator care plasează opera poetică – creaţia propriu-zisă – drept anterioară actului critic şi, prin aceasta, operei critice. Critica literară suportă, din acest punct de vedere, primatul operei poetice – nu poate fiinţa în absenţa ei –, dar nu putem, în acelaşi timp, să nu ne întrebăm: aceasta din urmă se poate articula oare în absenţa criticii?

Înainte însă de a răspunde, este necesar să nuanţăm şi, totodată, să apreciem importanţa acestui criteriu care poate fi dedus prin următoarea analogie: asemănăm critica literară unei fiinţe contingente – una care nu posedă propria raţiune de a fi –, iar opera poetică o vom considera fiinţă necesară în virtutea căreia se justifică existenţa criticii.

Descoperim astfel că, la fel cum nu putem afirma niciodată cu certitudine că o fiinţă este necesară – adică are propria raţiune de a fi –, tot aşa nu putem susţine nici anterioritatea operei poetice, deoarece aceasta însăşi suportă constant riscul contingenţei sale. Fiecare operă se înscrie, mai mult sau mai puţin, într-un curent literar sau o tradiţie, fapt din care rezultă că oricare scriitură se revendică de la o alta anterioară ei. Există însă şi un considerent mai puţin sesizabil, care reclamă o hermeneutică a sa: dihotomia idee poetică-idee critică din jocul cărora ia naştere actul creator şi, implicit, opera poetică.

Înainte de a detalia această dinamică procesuală, este necesar să răspundem, în cele din urmă, întrebării pe care abordarea diacronică o implică: Se poate constitui opera poetică în absenţa criticii? Răspunsul este nu.

Acest răspuns survine nu doar ca urmare directă a impreciziei contingenţei, ci şi datorită faptului că cei doi termeni în chestiune – critica, respectiv poetica – se înscriu într-o relaţie de interdependenţă şi nu de subordonare. Oricare dintre ei este o componentă indispensabilă a situsului ontologic nu doar al operei critice, ci şi, într-un mod surprinzător, al celei poetice.

Recurgând la o perspectivă structurală, ni se relevă următoarea conjuncţie: idee poetică-idee critică, ce poate fi reiterată în următoarea formulă: raţionament poetic, respectiv raţionament critic.

Se consideră că raţionamentul poetic are un caracter generativ, spre deosebire de cel critic, care presupune, mai degrabă, un demers analitic şi comparativ – numai prin conjuncţia acestora poeticul fiinţează ca atare.

Chestiunea întâietăţii raţionamentului poetic – astfel a primatului operei poetice –, deşi nerelevantă din perspectiva contingenţei indecidabile, presupune totuşi un aspect care necesită a fi elucidat, legat de natura ideii poetice în sine: în ce măsură este aceasta poetică şi nu, în fapt, tot critică?

Trebuie să menţionăm că nu obiectul propriu-zis al reflecţiei – referenţialitatea – poate oferi răspunsul, ci modul de abordare a acestuia. Drept urmare, simpla cauzalitate logică a aserţiunii ne îndreaptă, într-un mod inevitabil, spre o perspectivă relaţională, astfel că ni se impune întrebarea: în ce mod fiinţează, este creat poeticul? Este acesta o consecinţă a unui raţionament poetic, ori a unei judecăţi critice?

Nu putem însă formula un răspuns înainte de a întreprinde o analiză asupra termenului cheie al acestei întrebări – creaţia, termen care desemnează o acţiune, o facultate pe care o considerăm a fi proprie doar naturii umane: capacitatea de a crea.

De regulă, se consideră că un creator posedă aptitudinea, capacitatea de a concepe un obiect, fie el fizic (un corp palpabil, material), fie conceptual (o structură ideatică), în ambele cazuri referindu-ne la ceva ce nu exista anterior, dar, după cum putem observa, acesta este doar un aspect exterior al procesului de creaţie, care, dacă nu este aprofundat, poate conduce la presupunerea eronată că omul ar fi capabil să creeze ceva din nimic, ceea ce este, într-un mod evident, imposibil.

Orice creaţie, indiferent de natura ei, se articulează în baza existenţei unor tipare anterioare care o preced şi, bineînţeles, într-o oarecare măsură, o condiţionează. Concluzia care decurge de aici evidenţiază două trăsături definitorii ale creaţiei: aceasta are întotdeauna un câmp de geneză – ontologic –, care conţine deja elementele ce o fac posibilă, şi, cea de-a doua, îl implică pe creator: rolul său, respectiv capacitatea sa, nu constă în a înfiinţa ori a produce sisteme noi din nimic, ci doar în a reordona, restructura constituenţii deja existenţi în forme noi, ceea ce nu se poate considera a fi un act creator propriu-zis, ci doar unul de reconversie structurală a elementelor date. Cu alte cuvinte, omul nu poate imagina inimaginabilul, şi, cu atât mai mult, nu-l poate crea.

În baza acestor consideraţii putem opera o reevaluare a actului poetic: poetul nu creează versuri ori structuri semantice noi din nimic, ci, în virtutea unei tradiţii literare, a unui filon poetic deja existent, a unor elemente lingvistice şi de stilistică date, el generează tipare, forme noi, acţionând, prin urmare, nu creativ, ci, într-un mod surprinzător, critic.

Din toate opţiunile poetice existente şi imaginabile – posibile –, el le alege doar pe acelea considerate a fi estetice, conform propriei viziuni. De cele mai multe ori, poetul însuşi nu conştientizează demersul său critic. Astfel, el nu sesizează nici faptul că maniera de articulare, prelucrare a unui vers este rezultatul acestui proces de selecţie, respectiv reconversie.

Descoperim, aşadar, că atât poetul, cât şi criticul creează opere literare autentice, raţionând, amândoi, în termeni critici. Singurul factor care diferenţiază lucrările celor doi nu este cel valoric, calitativ, ci expresia, forma în care aceştia îşi ordonează ideile despre realitate – opţiunea primului fiind poezia, iar, în cazul celui de-al doilea, critica. Astfel, nu există niciun fundament pentru a considera drept valabilă ipoteza ce situează critica în postura de gen literar ignobil (sau parazitar).

Cu toate acestea, nu putem nega faptul că poezia sau proza exercită o mai mare putere de atracţie asupra cititorului decât critica literară. Cauza acestei opţiuni ni se relevă la un studiu mai amănunţit al literarităţii celor două genuri care, după cum vom observa în cazul operei poetice, este de o natură diferită.

Dacă literaritatea operei critice constă în echilibru, claritate, logică şi coerenţă, cea a operei poetice se remarcă prin componenta sa stilistică articulată, astfel încât să devină expresia unor procese emoţionale. Literaritatea de acest gen nu este, într-un mod necesar, o normă textuală, dat fiind că ea se sustrage oricăror paradigme sintactice, sau a altor construcţii de acest tip. Conchidem că nu formele lingvistice propriu-zise pot fi cauza ocurenţei literarităţii poetice, ci sensul în sine, care, prin intermediul acestor structuri semantice, îşi caută posibilitatea optimă de expresie.

De ce atrage poezia? Răspunsul este evident: deoarece, prin intermediul său, scriitorul îi poate comunica cititorului anumite stări emoţionale, diferit nuanţate, pe care acesta nu le-a experimentat încă, ceea ce face ca valoarea unei opere poetice să fie direct proporţională cu transferul emoţional pe care îl implică. Astfel, un poet va fi cu atât mai apreciat de către publicul său cu cât se va dovedi a fi mai apt de a-i induce, provoca, prin versurile sale, o stare emoţională mai profundă şi, în acelaşi timp, distinctă faţă de oricare formă precedentă, altminteri impactul său va fi estompat de către expresiile, formele similare, cunoscute anterior. Cel mai elocvent exemplu în acest sens este cazul aşa-zisei metafore moarte, care îşi pierde, în timp, forţa stilistică – de expresie –, datorită uzitării excesive, fiind un caz concret al devalorizării anumitor structuri lingvistice – imaginarul colectiv nefiind niciodată static, ci progresiv, supus unor continue transformări. Din pricina acestui fapt, inovaţiile estetice sunt întâmpinate întotdeauna cu mai mult interes de către cititor, care intuieşte în ele posibilitatea unui bagaj expresiv, emoţional mai consistent şi, bineînţeles, necunoscut, oferindu-i posibilitatea unei noi experienţe estetice.

Dar, atâta timp cât poezia, respectiv poeticul se menţine în cadrul unor astfel de limite conceptuale, el capătă o conotaţie peiorativă, mărginindu-se doar la această utilitate pur instinctuală, care poate fi depăşită însă dacă poetul îşi asumă, pe lângă funcţia estetică, expresivă, sarcina de a comunica o idee înaltă, un adevăr.

Totodată, în virtutea acestui criteriu, se operează o ierarhizare a poeţilor – cei care transgresează instinctualitatea, demonstrează o anumită capacitate de se ridica deasupra naturii umane comune, către o concepţie mai elevată asupra existenţei. Desigur, sunt mai mulţi aceia pentru care esteticul, lipsit de idee, este totuşi suficient. Spre deosebire de poeţi însă, criticul nu poate să aştearnă pe hârtie fie şi un singur rând fără să nu caute un adevăr.

Ecuaţie logică. Despre Adevăr

2010-05-11T05:37:00.000-07:00

Dintotdeauna, condiţia Adevărului ca şi concept a constituit obiectul unor teoretizări dintre cele mai interesante, tocmai datorită anumitor aspecte, aparent contradictorii, pe care aceasta le implică, iar din pricina lor el va fi mereu un subiect inepuizabil.

Adevărul – concept abstract – nu conţine în el însuşi nicio idee, nicio formă sau referire la alte asemenea lucruri ce poartă pecetea unei reprezentări pozitiviste ori materialiste.

Este Adevărul o calitate? Privind obiectiv, ne vom găsi în situaţia de a trebui să recunoaştem că nu. O calitate presupune existenţa unei trăsături, care, raportată la alta diferită ca semnificaţie, să devină, prin acest contrast, una dezirabilă, iar astfel, în oricare împrejurări posibile, acea caracteristică care face obiectul calităţii va fi întotdeauna preferabilă oricărei alteia. Dar din acest punct de vedere, mai poate fi Adevărul o calitate? Bineînţeles că nu, deoarece individul nu îl percepe ca atare, ci, dimpotrivă, el poate trăi chiar mai bine în falsitate, ori dacă nu mai bine, atunci cel puţin mai aproape de starea sa naturală, care nu presupune vreun adevăr, ci doar dorinţă, manifestată faţă de un obiect sau altul, care îi deşteaptă o astfel de atracţie. Obiectul dorinţei este variabil, în timp ce dorinţa, văzută ca expresie a voinţei, este constantă.

Dar atunci, ce anume este Adevărul dacă nu o calitate? Ori vreun concept definit? Adevărul este o simplă stare de a fi, iar această condiţie a sa este aceea care implică nenumăratele paradoxuri. Totodată, el comportă o anumită semnificaţie conceptuală, numai la nivelul conştiinţei, dar aceasta nu condiţionează şi faptul ca Adevărul să dobândească, în termenii acesteia, şi un anumit conţinut, nu, el nu este în mod necesar o formă logică, ci este o stare de coerenţă a unor sisteme exterioare sieşi.

Un prim paradox este faptul că prin el însuşi Adevărul nu reprezintă nimic, este o noţiune vidă, conturându-se ca stare doar prin reflectarea unor opoziţii, iar falsitatea sau Neadevărul are acelaşi statut, deoarece este, la rândul său, tot o noţiune vidă. Ceea ce ne intrigă la aceste aspecte este relaţia de interdependenţă între planul ideatic, în cazul de faţă unul aprioric, şi universul material. Astfel, descoperim aici maniera în care conştiinţa noastră îşi reprezintă existenţa sa concretă în anumiţi termeni de ordin abstract, recreând, în spaţiul său intern, universul fizic exterior.

Adevărul, neavând el însuşi o formă sau un conţinut, nu poate nici să fie un obiect al dorinţei individului, deoarece nu semnifică nimic mai mult decât o simplă reflectare a unor inadvertenţe conceptuale, în vreme ce dorinţa se constituie în virtutea unor coordonate fizice, concrete, nu abstracte; astfel, Adevărul nu poate deveni vreodată ceva dezirabil, precum nici Neadevărul.

Să detaliem aceste consideraţii în următorul exemplu, unde vom presupune drept adevărată următoarea afirmaţie: „este rău să ucizi”, iar acum să urmărim cum se înscrie în sfera mundană acest enunţ. Indiferent dacă este rău sau nu, oamenii ucid alţi oameni, deşi recunosc cu toţii falsitatea pe care o implică omuciderea. Uneori, ei vor spune că, în anumite împrejurări, omuciderea însăşi devine „adevărată”, precum în cazul unui soldat căruia i se impune să îi ucidă pe adversarii săi, împrejurare în care vedem cât de maleabil poate deveni acest concept, unde acelaşi enunţ este „adevărat” doar dacă ceilalţi îl „recunosc” ca atare, în funcţie de alte variabile subiective. Am putea crede că toate persoanele care îşi recunosc o anumită predispoziţie de a-şi ucide semenii ar trebui să se înroleze în armată pentru a-şi putea împlini acolo, nestingheriţi de normele comune, această înclinaţie. Dar nu este posibil aşa ceva, pentru că în armată sunt acceptaţi doar indivizi „normali”, care să ucidă numai pentru a îndeplini un ordin.

Însă nu este în chestiune moralitatea instituţiilor militare, ci dinamica conceptuală a Adevărului care, tocmai datorită faptului că este o noţiune vidă, poate fi compromisă cu atâta uşurinţă. Cu alte cuvinte, este posibil ca, în anumite împrejurări, gradul de adevăr al unei afirmaţii să nu fie dat de vreo valoare intrinsecă a acesteia, ci de către reprezentările subiective exterioare ei. Deşi soldatul ştie că „este rău să ucidă” în mod general, va ucide totuşi dacă superiorii săi îi impun aceasta, chiar şi fără a cunoaşte raţiunile din pricina cărora i se cere să înfăptuiască acest lucru. În cazul de faţă, Adevărul nu are nicio relevanţă cu realitatea subiectivă, iar cumulând subiectivităţile oricărui sistem dat, ajungem la concluzia că acesta nu are, de fapt, nicio importanţă în realitatea obiectivă ca întreg, devreme ce nu deţine aici un statut privilegiat şi inviolabil, cum am fi dorit noi, ci tocmai starea sa nedefinită îl situează în afara realităţii formale, care se poate desfăşura, oricum, independentă faţă de acesta. Legitatea Adevărului pare că ar putea fi încălcată oricând, fără a suporta anumite consecinţe nefaste, indiferent dacă individul în cauză este angrenat într-un context care i-ar putea aduce vreo circumstanţă atenuantă, de natură să justifice întrucâtva gestul său, sau nu. Astfel, trecerii de la Adevăr la Falsitate nu îi incumbă, în aparenţă, niciun fel de urmări indezirabile.

Se spune, uneori, că există mai multe grade ale Adevărului sau mai multe feluri de Adevăr, dar aceasta este o evidentă eroare de logică, deoarece Adevărul, neconţinând nimic, nu se poate afirma despre el, altfel spus despre nimic că poate fi de mai multe feluri ori că ar avea diferite grade, în schimb, sistemele fizice pot reflecta Adevărul ca şi condiţie, existând astfel sisteme cu un grad mai mare de coerenţă în propriile forme, ceea ce le determină să fie mai „adevărate” decât altele, precum şi sisteme ce devin „adevărate” numai situate într-un anumit câmp formal.

De pildă, afirmaţia: „doi plus doi egal patru” – de ce anume este adevărată şi care este „gradul” său de adevăr? Aceasta este adevărată datorită impecabilei clarităţi a sistemului pe care îl descrie şi, mai ales, datorită coerenţei inevitabile a propriilor forme: din două unităţi însumate cu alte două vor rezulta întotdeauna patru unităţi, iar astfel şi „gradul” său de adevăr este maximul posibil.

Însă ce anume o diferenţiază de cealaltă afirmaţie, din exemplul enunţat anterior, anume: „este rău să ucizi”? „Gradul” de adevăr al acesteia este mai mic? Ori este ea aplicabilă numai într-un număr limitat de cazuri, fiind una care nu are o valabilitate generală?

Întâlnim în această conjunctură o situaţie cu totul deosebită, care este un excelent exemplu despre maniera în care poate fi compromis adevărul unei afirmaţii: soldatul ştie că nu este bine să ucidă, dar superiorii săi îi impun să o facă, dat fiind faptul că în acest caz gestul său este unul legitim, dar, într-un mod similar, şi adversarul său, care constituie una dintre condiţiile legitimităţii soldatului, este la rândul lui condiţionat în acelaşi fel, iar astfel, superiorii amândurora creează cu bună ştiinţă premisele unei minciuni în care se găsesc cu toţii angrenaţi. Dar este acest fapt de natură să îl disculpe pe soldat de responsabilitatea gestului său de a ucide? Bineînţeles că nu, deoarece el ştia de la bun început că „nu este bine” să ucidă, dar în pofida cunoaşterii sale, el s-a lăsat condus de către alţii pe o cale opusă celei adevărate, iar supunerea pe care o arată unor autorităţi corupte moral nu face decât să consolideze falsitatea sistemului în care se complac cu toţii. Dacă ambii soldaţi ar fi acţionat în virtutea adevărului general, conform căruia nu este bine să ucizi, şi ar fi refuzat să recunoască autoritatea superiorilor, nu s-ar mai fi petrecut niciun conflict, iar neadevărul nu ar fi avut în situaţia de faţă niciun prilej de manifestare.

Iar acum descoperim o altă caracteristică interesantă, de această dată însă a falsităţii: o nedreptate, sau un neadevăr se articulează dintr-un altul, iar apoi va conduce spre altele, mai mult sau mai puţin evidente, iar uneori, cum este şi cazul de faţă, acest întreg eşafodaj alcătuit din minciuni, care iniţial avea la bază o singură eroare de logică, devine treptat într-atât de complex, încât va sfârşi prin a compromite sau limita gradul de adevăr al afirmaţiei menţionate, transformând-o din „să nu ucizi”, în „să nu ucizi decât cu aprobarea superiorului”, superior care se erijează într-o instanţă superioară, iar de pe acea poziţie privilegiată îi va fi recunoscută drept legitimă intenţia de a-i constrânge pe inferiorii săi să încalce o normă general acceptată, un adevăr.

Iarăşi este cu totul deosebit felul în care indivizii care se percep pe ei înşişi drept subordonaţi ai acelei instanţe sunt într-atât de orbiţi de autoritatea acesteia, încât devin capabili să înfăptuiască cele mai inumane acte imaginabile, asemeni personalului atât ştiinţific cât şi militar al Unităţii 731 din cadrul Armatei Imperiale a Japoniei din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care au cauzat moartea a peste zece mii de oameni în urma experimentelor de laborator la care erau supuşi şi a vivisecţiilor.

Ei cred cu toată convingerea în legitatea minciunii instanţei, încât uită de propriul adevăr ori, mai rău, de adevărul general, iar autoritatea, văzând cu satisfacţie cum subordonaţii execută cu promptitudine directivele sale, chiar şi pe cele mai ridicole, îşi va consolida cu atât mai mult infama condiţie prin această perpetuare a cauzei sale, care deşi este într-un mod evident falsă, nu întâmpină, în mod surprinzător, nicio opoziţie din partea celor asupra cărora este exercitată.

Minciuna ori falsitatea par să fie o condiţie inevitabilă a oricărui sistem social, dat fiind faptul că dintr-o teoretică stare originară, una încă morală, se poate ajunge într-una diametral opusă, doar prin simpla articulare a unei singure erori de logică, care se va răspândi şi insinua, într-o formă sau alta, în conştiinţa fiecărui subiect al acelui grup. Raţiunea pare să fie deschisă spre a accepta cu uşurinţă astfel de inadvertenţe conceptuale, cărora nu le sesizează caracterul malign prin care acestea subminează limitele percepţiei unui individ, altfel spus, discernământul acestuia.

Spre exemplu, cât de raţională poate fi o persoană capabilă să ucidă o alta, despre care nu cunoaşte niciun fel de detalii, decât acela de a-i fi descrisă drept inamic de către o altă persoană, necunoscută şi aceea, la ordinul unui individ aşa-zis „superior” din punct de vedere ierarhic (deci şi al adevărului general)?

Ce anume îl poate determina pe un om să acţioneze, împotriva propriei raţiuni, împotriva Adevărului spre a înfăptui o nelegiuire, la adăpostul autorităţii altuia, care nu este nici el însuşi un exemplu de conduită morală? Răspuns: constrângerea şi presiunea pe care o exercită asupra sa anumiţi factori externi, aparent inevitabili, şi condiţionarea care îi este impusă, fiind „educat” să vadă mai multă justeţe în ordinul unui superior decât în propria raţiune ori în adevărul însuşi. Iar obedienţa faţă de o autoritate coruptă nu este nici ea legitimă, ci tot o eroare logică, căci ce fel de instanţă „superioară” poate fi aceea care îşi împinge subordonaţii spre nelegiuire?

Conştiinţa omului modern este într-atât de pătrunsă şi rătăcită printre toate aceste mutaţii conceptuale, care sunt produsul a milenii de perpetuare neîncetată a Neadevărului, încât este pe cale de a-şi pierde cu totul atât discernământul, cât şi prea puţina demnitate care i-a mai rămas, iar viitorul nu pare să ne mai ofere speranţa unei atenuări a acestei situaţii, datorită faptului că eroarea, odată înfăptuită, implantează adânc germenii infamiei.